6,584 matches
-
se derivă o concluzie, sub forma unei propoziții particulare. Din punct de vedere discursiv, deducția este o coeziune de informații care antrenează o coeziune de enunțuri și o relație semantică între cuvinte. Întrucît gîndirea procedează de la general spre particular și singular, deducția realizează, în principiu, integrarea unui element într-o mulțime, care reprezintă extensiunea unui element supraordonat. Din punct de vedere semantic, acest proces logic se concretizează în cuprinderea în sfera unui semn lingvistic (cuvînt) a sferei altui semn (de exemplu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mijloacele și de structurile limbii. Pornind de aici, Edmond Husserl a inițiat descrierea fenomenologică întemeiată pe supoziția că fiecare obiect sau eveniment individual are o esență ce se poate sesiza direct prin intuiție intelectuală, atunci cînd se pleacă de la lucruri singulare, studiate în detaliu și într-o manieră concretă. Prin această orientare, sarcina științei ar consta în descrierea faptelor, dezvăluind astfel esența obiectelor concrete. În texte de diferite tipuri (literare, tehnice, jurnalistice și altele), descrierea are o largă utilizare și este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asemenea, locutorul este propriul său auditor, iar auditorul este un locutor virtual care se pune în locul locutorului pentru a interpreta enunțurile și a le influența constant, prin reacțiile sale. Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar nu se știe întotdeauna dacă pluralul face trimitere la o pluralitate de destinatari (tu + tu) sau la doi interlocutori (eu + tu). Pe de altă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe de o parte, un proces de trecere de la observarea cîtorva cazuri particulare la o ipoteză (la o concluzie ipotetică) cu tendință de lege universală și, pe de altă parte, un proces de constituire a unui concept, prin reunirea obiectelor singulare la care se recunosc anumite caractere comune. Prima situație, reprezintă modelul inductiv cu care operează științele, statutul ipotetic al concluziei indicînd posibilitatea ca rezultatul generalizării să conțină o eroare, ca în cazul următor: x, y, z sînt fructe; x, y
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atribuie vorbitorilor, încît ei trăiesc în cadrele ei, dar o și reconstruiesc mereu prin creația lingvistică. Aceștia însă realizează prin actualizarea formelor și conținuturilor limbii ansambluri comunicative de forma discursului, astfel încît glosocosmosul este implicat prin aspectele lui generale sau singulare în orice construcție discursivă, fenomen vizibil mai ales atunci cînd se fac traduceri dintr-o limbă în alta și se constată că nu există identitate între limbi nici în ceea ce privește detalierea componentelor realității și nici în ce privește numărul și conținutul formelor limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
paratext (un hipertext), adică un ansamblu de indicații (unele de forma enunțurilor) cu funcție pragmatică care însoțesc textul (titlu, subtitlu, dedicație, prefață, note etc.). În cazul discursului literar, hipertextualitatea constă deseori din opere elaborate pornind de la autori sau de la opere singulare (parodia unei anumite lucrări, de exemplu). În a n a l i z a d i s c u r s u l u i însă, se întîlnesc fenomene hipertextuale care vizează genuri de discurs, iar nu texte singulare. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opere singulare (parodia unei anumite lucrări, de exemplu). În a n a l i z a d i s c u r s u l u i însă, se întîlnesc fenomene hipertextuale care vizează genuri de discurs, iar nu texte singulare. În consecință, analiza trebuie să fie totdeauna particularizată. V. paratext, pastișă. GENETTE 1979; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN I ICONICITATE. Caracterul de a fi imaginea a ceva este numit iconicitate, însă această denumire se referă de obicei la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și la nivel material (de conținut) sau numai în virtutea unor trăsături formale, dar G. W. Leibniz a considerat că reprezintă ceea ce face ca o realitate să întrunească nu numai tipul specific (în care se poate încadra), ci și o existență singulară, concretă și distinctă. Cu această accepție, principiul individuației stabilește cînd două elemente pot fi considerate ca fiind entități distincte și cînd se cuprind în aceeași entitate. În acest mod, se poate determina, de exemplu, dacă anumite variante fonetice reprezintă aceeași
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN INDUCȚIE. În mod obișnuit, "inducția" este considerată o manieră de raționare ce urmează o cale diferită aceleia întîlnite în cazul deducției, întrucît rațiunea face trecerea de la singular și particular la general. Sub denumirea inducție se cuprind de fapt mai multe procese logice și cognitive, care, redate cu mijloacele limbii, realizează organizări discursive variate și antrenează semnele lingvistice sub diferite aspecte ale funcționării lor (prin desemnare, prin semnificație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca secțiune a limbii, este o formă conceptuală, concretizabilă numai indirect prin stilurile individuale, iar nu printr-o formă proprie. În termeni sociolingvistici, situația ilustrează raportul dintre idiolecte și sociolect, acesta din urmă reprezentînd rezultatul inducției ce pornește de la situațiile singulare oferite de celelalte. Cînd este orientat spre redarea cunoașterilor, întrucît acestea sînt deseori realizări ale proceselor inductive, discursul este corelat, în mod firesc, prin structură și prin conținut, atît în structura de adîncime (a gîndirii), cît și în structura de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvîntul pentru a răspunde, la rîndul său, locutorului. Acest sens este preluat de lingvistica limbii și de lingvistica discursului pentru a desemna, la plural, partenerii unui schimb verbal în situația de comunicare orală care au, succesiv, dreptul la cuvînt. La singular, interlocutorul este considerat receptor al unui act de comunicare, care își exercită dreptul la cuvînt. Prin aceasta, interlocutorul se deosebește de auditor, receptor aflat în situația de comunicare orală privat de posibilitatea de a lua cuvîntul, mulțumindu-se să asculte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clase lexematice: rom. de îndată se opune lui acum, de care nu diferă prin comportamentul său morfo-sintactic și semantic. Într-o interpretare restrînsă, lexicalizarea poate antrena relațiile de gen și număr în direcția normalizării formelor: în româna veche, forma de singular copaci(u) nu era diferențiată de plural, diferență exprimată de opoziția actuală copac/copaci care lexicalizează numărul. În categoria procedeelor secundare de formare a cuvintelor în limba română, unii lingviști au inclus lexicalizarea de variante fonetice, morfologice (forme flexionare) derivative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în raporturile pe care anumite cuvinte, expresii sau propoziții le au cu alte elemente ale formației respective. V. formație discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MATRICE DISCURSIVĂ. Conceptul "matrice discursivă" s-a cristalizat pornind de la constatarea empirică potrivit căreia fiecare text singular se poate înțelege și descrie ca fiind unic și iredictibil la altele, dar că totuși unele texte prezintă afinități între ele. Aceste afinități nu se reduc la similitudini ale conținutului tratat, căci acestea ar fi numai de natură lexicală și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de obicei o orientare ludică, nonmilitantă și, de aceea, nu este o contrafacere, ci o lucrare cu o anumită independență, cu un caracter caricatural și cu anumite mărci stilistice. Pastișa poate viza un gen de discurs sau stilul unui locutor singular. Aceasta implică interiorizarea de către cel care face pastișa a regulilor de realizare a enunțurilor imitate, obținînd o competență discursivă care-l face capabil să producă el însuși alte enunțuri urmînd aceste reguli. V. competență discursivă, intertextualitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propriu-zise, realizate prin conectori la nivelul frazei. V. frază, text. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO-LINARES 2004. DH PERSOANĂ. Emile Benveniste a menționat, în 1966, că distincția realizată în gramatici între trei persoane, la singular și la plural, deși valabilă pentru studiul formelor verbale, nu este întemeiată în cazul pronumelor personale. De altfel, în unele limbi, precum latina, nu există pronume decît pentru persoanele întîi și a doua, adică numai pentru persoanele propriu-zise, situație care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursul religios sau în cel filozofic, poziționările corespund în general școlilor și mișcărilor care se revendică dintr-o doctrină, dar acesta nu este cazul general. V. analiza discursului, cîmp discursiv, formație discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PRACTICĂ DISCURSIVĂ. Folosită la singular, sintagma practică discursivă denumește activitatea discursivă în general, adică procesul de a realiza discursul. Deseori însă denumirea practică discursivă este considerată ca fiind un sinonim pentru discurs, ceea ce relevă considerarea discursului ca o formă de acțiune asupra lumii, cu un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o clasă de obiecte, cît și pentru oricare obiect din extensiunea clasei sau pentru un grup de obiecte din clasa respectivă, rezultă că referentul poate fi reprezentat de oricare dintre aceste situații, iar, referința, la rîndul ei, poate fi generală, singulară sau particulară. Cînd este generală, deși se manifestă tot în forma sensului prin instanțializarea în discurs, referința este raportabilă la semnificație, adică la cunoașterea atribuită de limbă unui semn lingvistic. Astfel, dacă, prin actualizarea semnului lingvistic minge se realizează enunțurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și Jucătorul a introdus mingea în poartă, în primul caz este vizată clasa la care se aplică semnul, în cel de-al doilea, prin prezența determinantului (de rugbi) semnul se aplică la o subclasă, iar, în ultimul, la un caz singular, la exemplarul care s-a folosit într-un anumit joc. Referința raportabilă la o clasă sau la o subclasă are un referent constant, fiindcă nu se schimbă de la o situație la alta, în vreme ce referința direcționată spre cazurile singulare are un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un caz singular, la exemplarul care s-a folosit într-un anumit joc. Referința raportabilă la o clasă sau la o subclasă are un referent constant, fiindcă nu se schimbă de la o situație la alta, în vreme ce referința direcționată spre cazurile singulare are un referent variabil, căci se schimbă în funcție de circumstanțele în care se folosește expresia. Referința este legată nu numai de unitățile lingvistice, ci și de complexele lingvistice, de sintagmă (cum este cazul cu mingea de rugbi), de discurs și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conduc la generalizări sau care pornesc de la generalizări, situații în care ea justifică obținerea unei concluzii. Manifestarea referinței specifice este însă și ea raportabilă la cea generică, căci, fără existența ei, nu are condiții de a fi "specifică" (particulară sau singulară). Referentul la care trimite semnul lingvistic prin referință face parte din realitatea extralingvistică în maniera în care este ea compartimentată (și interpretată) de vorbitorii limbii. Din acest motiv, referința este marcată de mediul cultural în care funcționează semnul, deoarece instituirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicit, ca ego. Discursul fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței de sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu țin de domeniul practicii, dar care pot fi supuse verificării, devenind astfel specifice cunoașterii științifice". Cu această semnificație, cuvîntul este aplicabil la orice asociere de idei, mai mult sau mai puțin organizate, prin care se explică fie un fenomen singular, fie întregul univers sau o parte a lui. Din acest motiv, concepțiile mitologice, teologice și metafizice pot fi considerate teorii și, în aceeași măsură, construcțiile ipotetice realizate metodic de abordările științifice sînt la rîndul lor teorii, însă, de data aceasta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
servicii, prezintă o strictă ierarhizare a plasărilor și a genurilor, iar accesul la anumite scrieri este confidențial (documente rezervate), toate caracteristicile locale care constituie condițiile de producere, de circulație și de recepție, care pot constrînge sau modela formele de enunțare singulare. Topologia spațiului mediatic este specifică prin ceea ce organizează piața textelor unde se construiește și care poate constitui adesea un loc pentru confruntarea opiniilor și a valorilor. Cîmpul mediatic și de editare, unde se face comerț cu texte, a creat genuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a murit pentru păcatele noastre decât o dată, o dată pentru totdeauna (hapax, ephapax, semel); acesta nu este un eveniment reiterabil, care se poate produce de mai multe ori (pollakis). Desfășurarea istoriei este astfel comandată și orientată printr-un fapt unic, absolut, singular. Și, prin urmare, întregul destin al umanității, ca și destinul particular al fiecăruia dintre noi, se trăiește o singură dată, o dată pentru totdeauna, într-un timp concret și de neschimbat care este cel al istoriei și al vieții"20. Ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Iosua (1, 3), David (2 Sam. 7, 16), Ieremia (30, 3). Avraam, primul ales, este și primul care acceptă chemarea lui Dumnezeu, fără să ezite, pentru că avea credință. Într-o lume politeistă care aducea sacrificii idolilor, Avraam este un caz singular. De ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam? Și de ce atunci? Kairos-ul alegerii nu este niciodată întâmplător, el sosește atunci când lumea, printr-un om, este pregătită pentru aceasta. Și nici locul unde este sau spre care este chemat nu este oriunde
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]