3,862 matches
-
alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a fost dizolvat repetat între 1930-1932, iar instabilitatea ministerială (19 guverne în 13 ani) marca societatea germană. Părea că Republica
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
să crească impozitele, scăzând salariile, prețurile și chiriile și a preluat o parte din capitalul bancar pentru a controla sistemul financiar și instaurând un control asupra schimburilor comerciale. Șomajul s-a agravat, iar guvernul și-a pierdut sprijinut oferit de socialiști, guvernând prin decrete-legi. În 1932 au loc alte alegeri prezidențiale în care Hindenburg a fost reales cu 19 milioane de voturi în defavoarea candidatului NSDAP, Adolf Hitler ce a obținut 13 milioane de votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
morale (conservatorism social) și pledează pentru o economie socială de piață în domeniul economic (cu economie de trecere spre social-democrație, ce se bazează pe morala de familie). În Europa, în cazul în care adversarii lor au fost, în mod tradițional, socialiștii seculariști, partidele democratice sunt moderat conservatoare în ansamblu, în timp ce în mediul foarte diferit cultural și politic din America Latină creștină au tendința să se încline spre stânga. Ca exemple de partide democrat-creștine se numără: Germania (Uniunea Creștin-Democrată (CDU)), Partidul Creștin Democrat
Creștin democrație () [Corola-website/Science/300174_a_301503]
-
a se implica în acțiuni ale unor partide creștin-democrate din America Latină, care au fost influențate de teologia eliberării. Geoffrey K. Roberts și Patricia Hogwood au remarcat faptul că "democrația creștină a inclus multe dintre opiniile deținute de liberali, conservatori și socialiști într-un cadru mai larg de principii morale și creștine". Creștin-democrații au, de obicei, opinii social conservatoare și, ca atare, au, în general, o poziție destul de sceptică față de avort și de căsătoriile între persoane de același sex, deși unele partide
Creștin democrație () [Corola-website/Science/300174_a_301503]
-
turcului, etc. provenite dintr-o perioadă începând cu secolul al VI-lea î.e.n.; obiecte etnografice (ceramică locală, obiecte casnice, mobilier etc); monede. Centrul satului, azi prevăzut cu un frumos parc, a găzduit, la 26 martie 1909, o impozanta adunare a socialiștilor locali și a maselor din satele învecinate. Atelierele de împletit nuiele din Frumușeni realizau frumoase obiecte răspândite în toate colțurile României și în zeci de state ale lumii. Folosindu-se de experiență seculară, ca și de posibilitățile oferite de materia
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
la crearea de noi forțe care în cele din urmă au răsturnat țarismul. Elementele liberale dintre capitaliștii industriali și din nobilimea progresistă credeau în reformele sociale pașnice și în monarhia constituțională, înrolându-se în partide precum cel Constituțional Democratic (Kadeții). Socialiștii Revoluționari (Eserii), inspirându-se din tradițiile narodniciste, luptau pentru împărțirea pământului celor care îl lucrau de fapt —țăranii. Alt partid radical era cel al Social-Democraților, exponenți ai marxismului în Rusia. Bucurându-se de sprijinul intelectualilor radicali și al clasei muncitoare
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
În 1903, PSDMR s-a rupt în două facțiuni - menșevicii, sau moderații, și bolșevicii, sau radicalii. Meșevicii credeau că socialismul se va dezvolta treptat și pașnic și că regimul țarist urma să fie înlocuit de regimul republican democrat în care socialiștii urmau să coopereze cu partidele burgheze liberale. Bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin considerau necesară formare unei elite de revoluționari de profesie, supuși unei puternice discipline de partid, care să acționeze ca avangardă a proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
În octombrie 1905, țarul Nicolae al II-lea a fost de acord fără nici o tragere de inimă să semneze faimosul Manifest din Octombrie, prin care își da acordul pentru convocarea fără întârziere a Dumei. Grupurile moderate au fost sadisfăcute, dar socialiștii au respins reformele ca insuficiente și au încercat să organizeze noi greve. Până la sfârșitul anului 1905, poziția țarului a fost puternic întărită de lipsa de unitate a celor care doreau reforme. Țarul Nicolae al II-lea și supușii săi au
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
au convocat adunări de masă sfidând regimul, iar armata a trecut deschis de partea protestatarilor. Câteva zile mai târziu a fost numit de către Dumă un guvern provizoriu condus de Prințul Lvov. A doua zi, țarul a abdicat. În acest timp, socialiștii din Petrograd au format un "soviet" (consiliu) al deputaților muncitorilor și soldaților ca să se înzestreze cu puterea de care duceau lipsă în Dumă. În iulie, primul-ministru al guvernului provizoriu a demisionat și a fost înlocuit de Alexandr Kerenski, care era
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
la sud cu Bulgaria. Ca urmare a implicării României împotriva Bulgariei în cel de-al Doilea Război Balcanic, partea Cadrilaterului la nord de linia Turtucaia-Balcic este anexată de România în 1913, în ciuda criticilor unei părți a opoziției politice (de exemplu socialistul Constantin Dobrogeanu-Gherea), care aprecia că aceast act îi va crea României un nou și înverșunat inamic pe mai bine de 600 km de frontieră pe flancul sudic, acolo unde, până atunci, avea o țară prietenă a cărei independență fusese obținută
Județul Durostor (interbelic) () [Corola-website/Science/300758_a_302087]
-
pe bolșevici. Timp de 10 zile (23 ianuarie - 1 februarie 1919) s-au dat lupte între răsculați și trupele regale române, trupele române reocupând Hotinul la 1 februarie 1919, iar bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez Henri Barbusse, care a dus o campanie publică pentru eliberarea lor). În prezent, ucrainenii susțin că s-ar fi efectuat represalii contra localnicilor ucraineni care sprijiniseră revolta, iar după ce Răscoala de la Hotin ar fi fost înăbușită de Armata Română
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
sârbi și la greci). Ca urmare a implicării României împotriva Bulgariei în cel de-al Doilea Război Balcanic, partea Cadrilaterului la nord de linia Turtucaia-Balcic este anexată de România în 1913, în ciuda criticilor unei părți a opoziției politice (de exemplu socialistul Constantin Dobrogeanu-Gherea), care aprecia că aceast act îi va crea României un nou și înverșunat inamic pe mai bine de 600 km de frontieră pe flancul sudic, acolo unde, până atunci, avea o țară prietenă a cărei independență fusese obținută
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
proprietatea lui Costachi Mille. Chiar de atunci s-a pus mare preț pe sistematizarea noilor sate așa că trasarea vetrei așezării a fost făcută de "ingineru topografu autorizat de Statu", Emanoil Vincler, cu participarea primarului comunei Bârzești, Alecu I. Frimu, unchiul socialistului I.C. Frimu. Prin urmare, cele două ulițe ale satului sunt drepte și paralele cu DN 15D, Vaslui-Roman. În nordul satului curge pârâul "Hanului" care-și are izvoarele la aproximativ 2 km nord-est. Prima atestare documentară a satului provine din 1
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
-i doar pe cei care au funcționat până în 1948. Majoritatea dintre ei erau din Covei. Învățătorii din sat au fost implicați activ în viața culturală și politică a satului.Mihail Păsculescu, născut la Covei în 1871, a fost un militant socialist foarte activ în zonă, fiind chiar reclamat la prefectură de către primar, că agită spiritele. Vasile Popa Măceșanu a fost subinspector școlar și poet, publicând versuri sămănătoriste în revista Arhivele Olteniei. Tot ei au scos în 1937 și o efemeră revistă
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
a treia Dumă cu mai mulți membri conservatori, mai dornici de cooperare cu guvernul. Pe 14 septembrie (1 septembrie stil vechi) 1911, Stolîpin, în timp ce urmărea o reprezentație la Opera din Kiev, a fost victima unei tentative de asasinat a unui socialist - revoluționar Dmitri Bogrov,despre care există suspiciuni și că avea în acelaș timp legături cu poliția secretă,Ohrana. A murit patru zile mai târziu.
Piotr Arkadievici Stolîpin () [Corola-website/Science/298574_a_299903]
-
de miniștri sub conducerea ei a activat până la finele lunii septembrie 2009. Pe 4 noiembrie 2011, Zinaida Greceanîi împreună cu Igor Dodon și Veronica Abramciuc au părăsit fracțiunea PCRM din parlament, formând «Fracțiunea deputaților neafiliați». Ulterior ei au aderat la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova Zinaida Greceanîi a fost prima pe lista Partidului Socialiștilor și în urma constituirii fracțiunilor parlamentare a fost aleasă președinte al fracțiunii PSRM în Parlamentul Republicii Moldova. La alegerile locale din Chișinău
Zinaida Greceanîi () [Corola-website/Science/298579_a_299908]
-
Dodon și Veronica Abramciuc au părăsit fracțiunea PCRM din parlament, formând «Fracțiunea deputaților neafiliați». Ulterior ei au aderat la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova Zinaida Greceanîi a fost prima pe lista Partidului Socialiștilor și în urma constituirii fracțiunilor parlamentare a fost aleasă președinte al fracțiunii PSRM în Parlamentul Republicii Moldova. La alegerile locale din Chișinău din 14 iunie 2015, Zinaida Greceanîi a figurat pe poziția a doua în buletinul de vot. În primul tur de
Zinaida Greceanîi () [Corola-website/Science/298579_a_299908]
-
a boicota alegerile prezidențiale. Ulterior cei patru au aderat la Partidul «Moldova Unită». Pe 4 noiembrie 2011, Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc - fruntași ai partidului, au părăsit fracțiunea PCRM din parlament. Ulterior cei trei au aderat la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), iar pe 18 decembrie 2011, la cel de-al 10-lea Congres al Partidului Socialiștilor, Dodon avea să fie ales președinte al partidului. Pe 9 iunie 2012, Vadim Mișin, Oleg Babenco și Tatiana Botnariuc au plecat din
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/298580_a_299909]
-
Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc - fruntași ai partidului, au părăsit fracțiunea PCRM din parlament. Ulterior cei trei au aderat la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), iar pe 18 decembrie 2011, la cel de-al 10-lea Congres al Partidului Socialiștilor, Dodon avea să fie ales președinte al partidului. Pe 9 iunie 2012, Vadim Mișin, Oleg Babenco și Tatiana Botnariuc au plecat din PCRM, declarând că vor activa în parlament în calitate de deputați independenți. Pe 12 decembrie 2012 și Sergiu Sîrbu - juristul
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/298580_a_299909]
-
din mișcarea muncitorească, care au devenit evidente în 1914, la începutul Primului Război Mondial, deși prăpastia între aripile "revoluționară" și "reformistă" exista și se dezvolta de mai multă vreme. Încă din 1899, reformiștii, sau așa numitele elemente de dreapta, au sprijinit intrarea socialistului Millerand în guvernul francez al acelor timpuri. Pe de altă parte, revoluționarii, sau elementele de stânga, se opuneau cu îndârjire oricărei colaborări cu guvernele burgheze. O importanța mare a avut-o și lucrarea Socialismul Evolutiv a lui Eduard Bernstein, care
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
opoziției totale la război. Ca și înainte de război, în timpul conflagrației, facțiunile mișcării socialiste erau dreapta reformistă, stânga revoluționară și centrul, care oscila între cei doi poli. Printre cei mai zgomotoși oponenți ai războiului a fost Lenin, liderul facțiunii bolșevice al socialiștilor ruși care, văzând colapsul Internaționalei Socialiste, a declarat că o nouă Internațională - a treia - trebuia inițiată și trebuia să-i ia locul celei de-a a doua. Lenin era acum cel îi care condamna pe socialiștii reformiști, pe social-șovini, (socialiști
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
liderul facțiunii bolșevice al socialiștilor ruși care, văzând colapsul Internaționalei Socialiste, a declarat că o nouă Internațională - a treia - trebuia inițiată și trebuia să-i ia locul celei de-a a doua. Lenin era acum cel îi care condamna pe socialiștii reformiști, pe social-șovini, (socialiști în vorbe, dar șovini în fapte), și pe socialiștii de centru care, ca "social-pacifiști", se opuneau războiului, dar votau pentru creditele de război. Acest ultim caz poate fi ilustrat de politica "Partidului Independennt al Muncii" din
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
socialiștilor ruși care, văzând colapsul Internaționalei Socialiste, a declarat că o nouă Internațională - a treia - trebuia inițiată și trebuia să-i ia locul celei de-a a doua. Lenin era acum cel îi care condamna pe socialiștii reformiști, pe social-șovini, (socialiști în vorbe, dar șovini în fapte), și pe socialiștii de centru care, ca "social-pacifiști", se opuneau războiului, dar votau pentru creditele de război. Acest ultim caz poate fi ilustrat de politica "Partidului Independennt al Muncii" din Marea Britanie condus de Ramsay
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
că o nouă Internațională - a treia - trebuia inițiată și trebuia să-i ia locul celei de-a a doua. Lenin era acum cel îi care condamna pe socialiștii reformiști, pe social-șovini, (socialiști în vorbe, dar șovini în fapte), și pe socialiștii de centru care, ca "social-pacifiști", se opuneau războiului, dar votau pentru creditele de război. Acest ultim caz poate fi ilustrat de politica "Partidului Independennt al Muncii" din Marea Britanie condus de Ramsay MacDonald, care se opunea de fapt războiului pe considerente
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]