6,537 matches
-
spune cu glasul sugrumat. Să fiu al naibii dacă n-are dreptate. Atâta face. Arată cu degetul pe hârtie. Uite-aici ! — E cât a zis ea ? Vocea lui Trish o ia pe niște înalte care-ți zgârie urechea. A făcut socoteala în cap ! Se răsucesc amândoi pe călcâie pentru a se uita mai bine la mine. — E autistă ? Trish pare să nu-și revină din uimire. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Dacă mă întrebați pe mine, asta-i numai vina filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
autistă ? Trish pare să nu-și revină din uimire. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Dacă mă întrebați pe mine, asta-i numai vina filmului Rain Man. — Nu sunt autistă ! Spun. Doar că... doar că pur și simplu mă pricep la socoteli. Nu e mare lucru... Spre marea mea ușurare, se aude soneria și mă duc să deschid. În prag se află Nathaniel, puțin mai elegant decât de obicei, în jeanși cafenii și cămașă verde. — Bună, zic iute. Hai să mergem. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aici. Îmi strecor o foarte fină urmă de beligeranță în glas. Doar pentru a-mi transmite cât mai clar mesajul : n-am de gând să mă dau bătută atât de ușor. Citesc pe fața femeii că începe să-și facă socotelile : dacă mă trimite la plimbare e posibil să-i fac o scenă urâtă, are alte lucruri stringente la care să se gândească, ce mai contează o chelneriță în plus... — Bine ! spune până la urmă, pufnind iritată. Dar va trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plătit pentru absolut tot !) CÎnd am ajuns, tipii de la Glen Oil marketing au Început o conversație lungă spărgîndu-se-n figuri, care-dintre-ei-a-zburat-mai-mult, cîți kilometri și cîte zboruri de noapte spre Washington - și cred că am blufat destul de convingător. (Dacă nu punem la socoteală momentul În care le-am spus că am zburat cu Concorde spre Ottawa, și se pare că Ottawa nu e pe ruta avionului Concorde.) Dar adevărul e că acum e chiar prima oară cînd zbor cu avionul pentru a parafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o mână, căpătase Încredere că eu eram cel așteptat și nu s-a mai gândit la Tatăl din Cer. Moru era deja Vindecătorul nostru și Începuse să-l cam ia pe Tatăl peste picior, asta ca să nu mai pun la socoteală că nu-l mai credea În stare de toate cele. Eh, cum-necum și fără să știe prea bine de ce, dar când văzuse că nu știu nici măcar să clefăi de bucurie că mănânc carne, ei bine, atunci Își spusese: Krog va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dincolo pe toți: urmăriți și urmăritori deopotrivă. - Ai putea să le spui că am luat-o spre Răsărit. - Iar ei ar lua-o Într-acolo și, după ce n-ar mai da de urmele voastre, s-ar Întoarce să-mi ceară socoteală pentru că i-am mințit. N-am cum să nu-i trec. Mai ales că lor n-o să le cer drept răsplată doar un cuvânt. Și sunt așa de mulți, că o să ne alegem cu de-ale gurii pentru toată iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pâlcuri venite de la Miazănoapte. Sunt neamuri de vânători care trăiesc În pădurile nesfârșite. - Las’ că nici noi n-am rămas singuri, se băgă Enkim În vorbă. Ni s-au alăturat vreo cinci neamuri de pescari, ca să nu mai pun la socoteală și câteva neamuri ce se trag din cai. Nu știu de ce mi-a venit atunci În minte Marea, care Îl chemase pe Unu să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal și-a făcut socoteala că mai bine îl ia cu el la serviciu, decât să bată din nou drumul după dânsul la ora patru. O să tragă o fugă până pe Spătarului, poate chiar înainte de prânz. La fel cugetase și în privința costumului bun, îmbrăcat pe sub paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
patronul unei Societății comerciale, „Cotroco @ Cotroco SRL“, în care al doilea acționar și director comercial era fiul său, Aurel. Aducea minereu din Sudica pentru combinatul de alumină din pădure de la Obancea. Când afacerile mergeau mai bine, Aurel și-a încheiat socotelile pe această lume. A fost văzut ultima dată viu la restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de zi privat, pe care părintele Ioachim, de la Biserica „Sfinții Constantin și Elena“ îl ținea (printr-un nepot). A plecat pe la trei noaptea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian Țongu, un fel de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alde ai lui Emilian și nu vrea să-și strice casa. - Da’ zice de mama, bre! Ce se ia de ea, ce știe ea ce-a fost și ce-a pătimit mama. Era văduvă de război, ce-i ține asta socotelile. Când i-oi spune vreo două...Ea nu s-a întins cu toți milițienii, pă rând, de-au trecut p’aici? Da’ de Goncea, nu zice nimic? De pă timpul când era lent major sau ce-o fi fost, căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
afacere, ca părintele Andrei, de la Sfânta Varvara, de a deschis localul de la Parc. Dar casele e mai sigure, totuși. Noi, la țară, mai mult cu pământul. Ca strămoșii, cu muncile agricole.“ Parcă-i vorbea cuiva, care i-ar fi cerut socoteală de ceea ce făcea cu banii săi. Chiar avea senzația că a venit careva lângă el și-l întreabă cum i-a mers cu combina. Își cumpărase în iarnă combină și lucrase în vară cu ea destul de bine. „În două sezoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în Egipt, la Cairo, zicea că de la Chiru ăla știa chestia, venea o șalupă ca o corabie care o aștepta Chiru, oprea la Cherhana, și dacă tot venea ne lua și pă noi, era frumos cum făcea Păstămaț caluculele și socotelile, dar vorbea prea mult și începusem să strângem și bani, era unu’ Gasperină a lu’ Brandaburlea ăl Bătrân care te aproviziona cu dolari, avea combinațiile lui cu toarșu’ Țongu, p’atunci lucra la Bancă Țongu ăsta, apoi a intrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și programul deveni din nou extrem de complex. Vizibilitatea bună cerea descrierea extensivă a câmpurilor și satelor din depărtare, cu râul subțire și sclipicios vărsându-se într-o cascadă domoală, cu pădurile deasupra cărora zburau insecte și păsări mărunte, nemaipunând la socoteală faptul că aceste imagini pretențioase trebuiau corelate în fiecare clipă cu poziția în veșnică mișcare a parașutiștilor. O vreme, experiența decurse normal. Dar, pe la 1300 de metri, cei doi se loviră de ceva. O mulțime de săgeți scurte părură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
inima uitându-mă la el și mă gândeam cât l-ar fi iubit maică-sa dacă ar fi trăit. Îi urmăream evoluția cu mare atenție, prevăzându-i o carieră plină de experiențe intelectuale. Deveneam tot mai bătrân și îmi făceam socoteala că cel mai important lucru din viața mea a fost Mircea. Sfârșitul urma să mă găsească fericit. Dar, brusc, pe la doisprezece ani, Mircea a devenit Mirciulică și nu s-a mai schimbat nici până acum, când are șaptesprezece. Cauza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l incriminează în ochii mei mai mult decât toate la un loc, nu se desfac niciodată două pungi simultan, mai ales că restaurantul se închide într-o jumătate de oră (a șasea greșeală, trântirea ușii, n-o mai pun la socoteală). - Hăhă, ce-o să mai cureți, ce-o să mai cureți, s-a auzit vocea Magdei. I-am aruncat o privire înghețată, pe care o folosesc de obicei când cineva mă ia peste picior, și m-am întors la munca mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
umfle cu insulină. —Dar MM? întrebai eu. Ea e exact în miezul problemei. Hugo mă privii de sus. —Să nu-mi spui că nu s-a dus la budă sau în spatele scenei, să verifice ceva. Nimeni n-o să poată da socoteală pentru fiecare minut. Eu unul, adăugă el, trăgând adânc din țigară, aș fi foarte bănuitor dacă cineva ar fi în stare să dovedească că are un alibi de fier. —Eu am fost tot timpul acolo! protestă Sally. Cu Sam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nici măcar nu deformam adevărul; Helen nu rostise de-a dreptul numele lui Hazel, dar la cine altcineva s-ar fi putut referi? În afară de ea și Hazel nu mai exista altă femeie în distribuția Casei păpușilor, decât dacă o puneai la socoteală pe cea care juca rolul insignifiant al servitoarei sau doicii, cine-o fi fost ea. Pentru prima oară în experiența mea, am văzut-o pe Hazel reacționând cu forță. Părea pur și simplu consternată. Ce a spus Helen? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plece fără să aștepte lumina zilei? Era poate un fel de a-i impune condiția de oaspete. Trăia în lagună, pentru că așa voiau ei. Puteau să-l izgonească în orice clipă. Puteau chiar să-i ia viața, fără să dea socoteală nimănui. Veneau adesea să-i amintească, iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l plătească pentru pacea acelor meleaguri. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
haine de căprioară, importată din Italia. O admiră câteva clipe și îi studie prețul, calculând schimbul în dolari. Față de leafa de la vechiul lui serviciu în Chicago, cumpărarea acelei haine ar fi însemnat paisprezece zile de muncă. Paisprezece zile de făcut socoteli, de scris la mașină, de pregătit rapoarte, de privit peretele gol din biroul lui și de suportat un șef înăcrit. Paisprezece zile de trezit la șase dimineața, de luat în grabă un mic dejun prost, de îndurat frigul în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Asta este una din marile greșeli ale Religiei, părinte. Și, în special, a Bisericii Catolice. Pentru dumneavoastră, călugării, Lucrarea lui Dumnezeu s-a mărginit, aproape în exclusivitate, la făptura omenească. Ce vă gândiți să-i răspundeți, când vă va cere socoteală de lumea pe care v-a lăsat-o în păstrare? Îi veți putea înapoia un pământ distrus și rău mirositor, spunându-i: „Asta este, Doamne, tot ce a mai rămas din acea minunăție pe care Tu ai făcut-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
eu tot nu sunt convins, domnule, Începu Brunetti, dând voie Îndoielii și resemnării să i se simtă În voce. Dar presupun că e posibil. Doar n-am găsit nimic despre el care să sugereze altceva. Asta dacă nu putea la socoteală cocaina În valoare de câteva sute de milioane. Mă bucur că ești vezi astfel lucrurile, Brunetti. Cred că dovedește că devii mai realist În privința muncii de poliție. Patta se uită În jos la hârtiile de pe masă. — Au luat un Guardi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apărut peste tot pe primele pagini. Știi tu, „Eliberare fericită“, cu tot cu poze Înfățișând-o pe ea cu mama ei, mâncând prima sa farfurie de paste făinoase În două luni. Trebuie să fi citit despre asta și să-și fi făcut socoteala că-i căutam, că ne apropiam. Așa că l-au omorât. — De ce nu i-au dat pur și simplu drumul? Apoi, deoarece informația nu fusese Încă dată, Brunetti Întrebă: — Câți ani avea? — Doisprezece. Urmă o pauză Îndelungată, după care Ambrogiani răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l apere o țară de oșteni. La Dor Mărunt câmpia știe rostul A toate câte sunt și câte-au fost, La Dor Mărunt, pe lângă „Tatăl nostru”, Se spune Eminescu pe de rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum să-l ascunzi, Ei pentru Eminescu fac răscoală. Da! Nu vor mai rămâne printre ei Nici glasul trădătorilor, nici norii Și-au pus românii coase la condei, Din Dor Mărunt stârpim uzurpatorii. La Dor Mărunt
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
În primul rând, din cauza alăptatului, i-a atras atenția Alice. Asta continuă să-mi ocupe ore întregi. Și schimbatul scutecelor de bumbac ale Rosei îmi ia timp. Apoi trebuie să corectez paginile pentru La Gunoi!. Ca să nu mai pun la socoteală și partea cu ținutul contabilității. Nu mi-am dat seama că nu vrei să mă ajuți, a replicat Jake țâfnos. Credeam că și tu crezi în reciclare la fel de mult ca și mine. Cred, sigur că da, și, sincer, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]