5,168 matches
-
noi era și Chiorul, căruia, din ce pricină nu știu, i se făcuse o sete, de-ar fi băut și lacul Cișmigiu! Cum făcea parte și el dintre noi, cei cu pungile ușoare, a comandat tot un lapte bătut. A sorbit Chiorul din el cu nesaț până la jumătatea paharului și s-a gândit că e bine să se odihnească puțin; s-a lins pe buze ― bun lapte, ce e drept, gros, cu broboane de unt, și rece de-ți îngheța limba
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cișmigiu, pe la "morminte", când hop că ne-ntîlnim cu Ionescu Cornel și cu Chiorul; erau și ei cu două fete! Am făcut cunoștință și am luat două bărci... P-ormă, hai la un lapte bătut...! Ăsta, Cornel, vedeam eu c-o soarbe pe-a mea din ochi, c-ale lor, să-ți spun drept, două normaliste, drăguțe, nimic de zis, dar nu se comparau cu ea... nu că țin eu la ea, dar așa e! ― E, în sfîrșit!... ― În sfârșit, cam la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care să fie a mea! Și-atunci am scris un sonet în care mi-am turnat toată frământarea și care începea astfel: " Mi-e sete de o dragoste curată! N-am mai iubit de mult și mi-este sete Să sorb dulceața șoaptelor discrete..." În această stare sufletească m-au găsit vacanța de primăvară și vechii mei prieteni: Ștefan Predescu și Gică Rosnovanu. Eram fericit că luasem vacanță, așa cum sânt fericiți toți cei care știu că se vor bucura de odihnă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
apropiindu-se dinspre sud, trecând pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și urcând spre codrii Vasluiului. - Curieri... spuse Erina, mergând la fereastră. - Curieri domnești, completă logofătul. Pesemne măria sa are porunci de trimis la Cetatea de Scaun. Zgomotul se pierdu curând, sorbit de depărtări și de Înserare. Noaptea cobora repede. - E ziua măriei sale, continuă Litovoi. Cred că e petrecere pe cinste la Cetatea Albă. Păcat că nu ești acolo. - Cosmin spunea că mai are de Îndeplinit o misiune, chiar de Sfântul Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cum ardeau la punct cu regulatoare precise sterilizatoarele din sala de spital, instalate după ultimele modele ale hi-genei occidentale. Aci ca și acolo, Lina părea în cadrul ei, păstrîndu-și apucătura, pe când numai instrumentele își schimbau forma în mâinile ei tradiționale. Tăceau sorbind rar. în dreptul ferestrei o trăsură scârțâi, apoi se opri. Mini crezu că e a ei, aceeași trăsură-fantomă, pe care nici acum nu a plătit-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
despre o iarnă aidoma, întîia după război, când Mini a văzut stafii și lupi și i-a fost frică, mititica!. Pe mine nu mă mănâncă lupii! Nici pe mine! spuse Mini. Cetatea era nobilă, mare, luminoasă! te chema și te sorbea în puterea ei cu o simțire de fericire sănătoasă și duioasă! Nory trase delicat pe Mini de cârlionții care zburau de subt pălărie. - Noi eram toți la moșie, la Hallipa, pe atunci. Acolo am stat tot timpul! N-am simțit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și întreținut solul, pune în aplicare ordonanțe care interzic tăirea copacilor și păscutul. Așa se face că el este primul care înțelege ironia situației sale de acum. Nici în ultimul ceas, pe picior de plecare, nu scapă de munca sa. Soarbe o înghițitură din bidonul cu apă sălcie și se încordează în șa, în timp ce calul i se poticnește, se cabrează, apoi reușește să se îndrepte, provocând o adevărată avalanșă de pietre pe vâlceaua abruptă și uscată. Este după-amiază târziu și căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căile ferate sau, desigur, la poștă și telegraf, nu-i poate evita pe metiși. Cu accentul lor îngrozitor, cu aiureala și felul absurd de a vorbi despre Casă tot timpul, sunt o pacoste (cel puțin așa și-i amintesc doamnele, sorbindu-și ceaiul într-un salon retras, exclusivist, de la clubul civil, unde nu miroase chiar așa de urât). Acasă! Acasă! Acasă! Toți știu că nici unul dintre ei n-a ajuns nici măcar în apropiere de Anglia. S-ar putea spune că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dorește să nu fie așa. Figura lui Vesey nu exprimă nimic la început, apoi, chipul i se luminează oarecum amuzat. Îi lipsește, ca întotdeauna, simțul umorului. — Pantofii, sir? — Lasă, nu contează! Defilarea armatei se încheie. Se servesc răcoritoarele. Sir Wyndham soarbe sifon cu lămâie și repetă „da, foarte“ spre cei care se adună în jurul lui. Foarte zeloși, toți. Nimeni nu lasă pe nimeni să strecoare vreo vorbă. Atmosfera, calitatea conversației îl fac să nu se simtă în largul său. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asociată cu sunetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie și cu mirosul de medicamente și săpun parfumat, a fost complet ștearsă. Pentru ea, el deveni imediat Andrew: încă de pe când sta să-l asculte, ignorând piciorul lui Malcolm care o tatona, sorbea vorbele pastorului cu nesaț, chiar înainte de avea ocazia să-i adreseze vreun cuvânt. Andrew. Acesta zăcuse trei săptămâni în coliba unor sălbatici, rugându-se la Dumnezeu să-l scape de halucinațiile provocate de malarie. Andrew văzuse femeile tribului expunându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bând o tizană. Apoi duce un fursec cu grație la gură și exclamă: „e colosal“, arătând ca o fetiță dintr-o reclamă de săpun Pears. Ea și Jonathan vorbesc despre lucruri importante sau, mai precis, ea vorbește, iar Jonathan îi soarbe mișcarea buzelor. Timp de peste o oră, rămâne cu bărbia sprijinită în mâini și este de acord cu orice spune ea, fără a se exprima în cuvinte, încercând să nu se lase atras de iluziile susținute de muzică de vioară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mâinile sale slăbănoage. Compensează trăsăturile neinteresante printr-un aer de deplină încredere în sine. Radiază asta și în încăpere, încălzindu-și auditoriu ca pe brioșe. Este evident că se consideră un mare scriitor. Star nu acordă atenție discursului lui Selwyn, sorbindu-și băutura și scanând distrată invitații. Lui Jonathan i se pare mai frumoasă ca niciodată. Este pudrată, buzele și le-a rujat în formă de inimioară, iar rochia fără spate, cu imprimeu tigrat contrastează izbitor cu aerul ei de trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit. Chiar și așa, nu se simte bine. Poate că starea de disconfort nu are nici o legătură cu chelnerul. Poate vine de undeva mai profund, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dacă plec acum spre mica mea itacă sunt golan dacă stau am statu-palmă barbă cot cu ghiocei pe la tâmpla unde calmă dă cu pietre mâna ei fericit cu dor de iarbă verde tac și dacă fug alt vârtej o să mă soarbă în culcușul ignifug cu miros de carne macră-n postul ținerii de gât ne simțit de poama acră pe la mâța blândă zât fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund umbra mea de semilună s-a făcut de mult
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albind, sunt morile de fum sunt eu și eu nu plâng doar zbor și-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază. Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunați de cântare și-n balele pline de roșu-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu Ca-ntr-un blestem, sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și mii de doruri încercau să mbete Nevoia mea de ea ascunsă-n stele. Dar o minune, cât credința lumii Mi-a ruinat altarul meu ateu; Vorbeau cu El în ruga lor, străbunii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fiecare fată coboară-n larma poftelor plurale ademenind răspunsuri și adună săruturi silnice și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă de cuvinte 85
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mâhnit și înciudat interesele mele s-au canalizat către desenul tehnic, electronică și informatică, până la ieșirea mea la pensie în 2011. Odă ție Din suflet mi-ai răpit mai ieri, Un bob de fericire, Ca azi din palma ta să sorb, Un strop de nemurire. Și beat de tine fi-voi eu, Cât puls mai am în vene, Căci martor mi-este Dumnezeu, Și dulcile-mi catrene. Și mă tot mir... Cum de-am putut să trec hoinar, La geamul tău
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai cadă. de-atâta vară iu al meu, de-atâta vară au ieșit din ouă puii. stau cireșele povară și s-au pus pe rod gutuii; iar, caisele pe rând, se răsfață printre frunze. eu, la gura ta, cu jind sorb o vișină pe buze. la fereastra dinspre tine gândul mi-l ascult și cântă și atât îmi e de bine! și atâta mă framântă! că m-aș cățăra-n livezi până-n vârful ceruluidoar să văd: iubire, verzi îți sunt ochii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din adâncimi de noapte, Simțindu-Te întreg, strălucitor, M-au năpădit ale iubirii-Ți șoapte Pe mine: orb, surd fiu rătăcitor! Trec azi pășind pe drumul spre Lumină Cu Tine-alături Viața descifrând, îți sunt vlăstar din vajnică tulpină, Iubirea-Ți sorb, cu trupul tremurând. Am căutat mult prea departe Calea; Desăvârșirea Ta, prin har, e-n noi. Mi-ai dat puteri să mă înalț din valea Căderii în păcat, spre piscuri noi. M-ai învățat să stau stâncă-n picioare, Că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și-a-nțeles ce se cuvine; Ca s-atingi un ideal, Doar cu-ncolăciri divine Poți să musti mărul... fatal! Rubinul Când stau în picioare Mă hrănesc cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un cer(c) ce nu subjugă, Ca timpul, care-n cerc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în care să exulte elegant. De când iubesc am sufletul fragil, mă sperie comunul omenesc și parcă plâng și strig ca un copil: lăsați mă, vă rog, să mai iubesc! De dragul acestei iubiri De dragul acestei iubiri... domnește în mine tăcerea; te sorb inocent din priviri și-ascund adorarea, durerea. De dragul acestei iubiri... ne plouă ușor cu petale suave de albi trandafiri pe-alei de mister, ireale. De dragul aceste iubiri... te țin cu tandrețe de mână; roșești de timidă, te miri de focul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei care vine Mai răzbat prin mine clipe ce au fost Ca o poveste în singurul meu gând Adulmec umbre din vremuri fără rost Dar și suspinul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]