5,409 matches
-
imnului, susțin oficialii veniți să constate, sunt "răcnite ostentativ în varianta fonetică", "Őrü" fiind pronunțat acolo chiar "Őrü" și nu "Árü"! Degeaba a încercat E.S. ambasadorul Republicii Vandana de Sud să susțină în fața Sesiunii Speciale a Adunării ONU, bazându-și spusele pe o bogată bibliografie, cum că în țara sa se vorbesc, de secole, mai multe graiuri, E.S. ambasadorul Republicii Vandana de Nord și-a menținut acuzațiile. În cele două republici surori, au izbucnit manifestații entuziaste prin care populația cerea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
rog să-mi răspunzi cât mai repede și cât mai detailat! Cu drag, (indescifrabil)". Referat: Din ancheta noastră reiese că nu există nici un "R." la adresa de pe plic. E adevărat că un Robert Singer locuiește două case mai încolo, dar, după spusele vecinilor, acesta nu are rude în țara noastră. În ceea ce privește terenul menționat de 3,45 ha. de teren agricol, acesta ar putea intra în posesia numitului Raphael Singer, dar se va verifica vecinul din stânga, numitul Julius Zimberlan, aflat în cercetare operativă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
dintre B.R. și G.S. n-a avut loc Multă lume repetă (de obicei, prea târziu) vorbele înțelepte ale lui Robert Rapaport: "Artiștii și savanții n-ar trebui să-și vâre nasul în politică!55". Multora le-au revenit în memorie spusele acestea, dar, ca de obicei, prea târziu. Dr. Alfred Barsdorf (nici o legătură cu tutunul de pipă Barsdorf's) s-a apucat să prelucreze statistic inteligența vandanilor. N-a făcut-o de capul lui, ci în urma misiunii primite chiar de la Palatul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
să aibă loc un concurs între cel mai inteligent vandan (B.R., student în anul II la Agronomie) și cel mai inteligent vündün (G.S., student în anul II la Teologie). Marile Puteri au găsit un asemenea concurs absolut inacceptabil, au reiterat spusele înțelepte ale lui Robert Rapaport: "Artiștii și savanții n-ar trebui să-și vâre nasul în politică" și au retrogradat printr-o Rezoluție a O.N.U. cu 28 puncte coeficientul de inteligență a ambelor țări. "Nu-i nimic, au
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
celălalt A Opta Minune a Lumii. Nimeni nu scapă de soarta sa, fie bun, fie rău, de cum se naște" ar fi spus deja Homer. Lucru cu care, din păcate, Julius Zimberlan nu s-a putut împăca. Dacă ar fi admis spusele bătrânului Homer, Julius Zimberlan, un om atât de bine crescut, n-ar fi ajuns la închisoare. (Dar și asta nu este decât o ipoteză.) 131. Gardul A Opta Minune a Lumii Se zice că un filosof german, pe numele său
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
niciodată "Guvernul Republicii Umaniste Vandana"!) La care Raphael Zumba a luat mai multe interviuri unor înalți responsabili ai Marilor Puteri, interviuri din care reiese că Raul O'dodo în caz că există cu adevărat n-a intrat niciodată pe teritoriile unde, după spusele lui Zimnerlan, ar fi purtat tratative. Războiul dintre Julius Zimberlan și Raphael Zumba este în plină desfășurare, ținând de zece săptămâni prima pagină a ziarelor. Există mai multe istorii, în funcție de cine consemnează evenimentele. Va fi interesant de citit istoria DWO
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Lăzăreanu, în loc de Ilie Lăzăreanu""73. Atît! Nu s-a invocat nici un argument, că Eminescu ar fi fost "tatăl real" al lui Mihail-Ilie Lăzăreanu, cum vrea să ne convingă și Augustin Z. N. Pop! Pe de altă parte, bazat tot pe spusa avocatului Mănăstireanu, Augustin Z. N. Pop susține că Eminescu s-ar fi interesat de acest copil la liceul din Pomîrla, "ca de copilul său". Mănăstireanu declarase la Tribunal și apoi și-a publicat declarația și în ziarul botoșănean "Știrea", anul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mirare între "studenții" din clasele cele mari, mai ales că el avea promovate numai două clase. Aceasta l-a încurajat pe poet să nu dea examenele numai pentru clasa a III-a, ci chiar pentru clasa a VII-a! după spusa lui Cacoveanu și, dacă va avea succes, spera să-l poată împăca și pe tatăl său. Dar pentru a da deodată cinci clase, în loc să se intereseze de profesori și de cărți, el nu se interesa de nimic. Pentru întreținere, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este o valoare culturală”: ea triumfă acum pe tărâmul idealurilor superioare. Creșterile salariale nu-i mulțumesc pe toți? Puterea de cumpărare e amenințată? Acestea nu-i împiedică pe nouă francezi din zece să se declare fericiți. Iată ceva ce dezminte spusele tuturor profeților nenorocirii. Privite de sus, cel puțin, regiunile bogate cunosc și fericirea. Va fi fiind mireasa atât de frumoasă pe cât o sugerează acest gros-plan fotografic? Imensa majoritate a oamenilor se declară fericiți, totuși supărarea și stresul, depresiile și anxietatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Civilizația eficacității generalizate sau eliberarea plăcerii simțurilor? Un nou carpe diem sau adâncirea dificultății de a trăi? Mai precis, aceste perechi de opoziții sunt realmente pertinente? Și ce-i cu toate aceste obstacole în calea fericirii: frustrarea, decepția, invidia? Repetăm spusele lui Saint-Just, potrivit cărora fericirea e o idee nouă în Europa, dar cum să le credem când utopia politică devine evanghelie sau condiționare sanitară, cult închinat traiului mai bun, timpului liber și divertismentului? La fel, de unde a apărut ideea că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
public, navigatori pe Internet filmați de camera de luat vederi la ei acasă, emisiuni de televiziune în cursul cărora invitații își dezvăluie până și cele mai intime secrete, jocurile incluse sub numele generic de reality show, în care faptele și spusele cotidiene ale participanților sunt retransmise în direct și puse astfel la discreția marelui public. Faza I consemna nașterea starurilor sublime ale cinematografiei; faza III coincide cu promovarea celebrităților anonime care n-au alt fel de a fi decât ceea ce sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
însă acest lucru nu poate fi generalizat la nivelul întregului sistem așa cum o face Monica Heintz (pp. 35, 114-117). Alte câteva atribuiri îndoielnice ale cauzelor par a releva o documentare insuficientă sau mai degrabă tot un credit prea mare dat spuselor interlocutorilor: directoarea liceului prezentat într-unul dintre studiile de caz se plânge că este nevoită să se implice în probleme administrative și spune că acest lucru se datorează lipsei de personal administrativ (p. 35). Autoarea își însușește imediat explicația, fără
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Federației, pe dr. R., pe dr. M., pe chimista C.E., pe o soră și nepoata secretarei de la sinagoga mare, pe nume B. (fostă ingineră). I-am terminat tratamentul lui R.N., translatorul Federației. Studentul în stomatologie din Israel se pare (după spusele ing. B.) că e originar din România. N.L.: Sursa a fost instruită să poarte discuții diverse cu studentul de la stomatologie (israelian), să și-l apropie, să-l invite la cabinetul stomatologic de la FCE, să-i stabilească rudele și prietenii din
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
premonitoriu) și, în sfârșit, de către corul roabelor troiene, acestea din urmă fiind, de altfel, singurele care vor descrie fantoma în materialitatea ei, purtând o strălucitoare armură de aur și venind să ceară cumplitul tribut datorat mormântului său. Astfel, prezente în spusele celor vii sub formă de imagine visată sau de orbitoare apariție efectivă, umbra rătăcitoare și atotștiutoare a lui Polidoros se întâlnește cu fantoma însetată de răzbunare a lui Ahile: amândouă prevestesc moartea. Jertfirea Polixenei, în primul rând, așa încât trupurile celor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vreunei halucinații provocate prin cine știe ce farmece vrăjitorești. Dificultății de a decide între apariție efectivă și vedenie i se adaugă și dificultatea de a cântări valoarea de adevăr a discursului lor. Macbeth nu știe dacă să se încreadă sau nu în spusele enigmatice ale vrăjitoarelor, cu atât mai de temut cu cât aceste spuse încep să fie adevărate. Îl derutează confuzia dintre fast și nefast, dintre bine și rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
your arms. Va fi astfel că umbra, de-o vedea-o La tine-n brațe, se va bucura 1. În cele din urmă, lăsându-se cu totul în seama Paulinei, Leontes promite că va aștepta cu însurătoarea până când, după chiar spusele acesteia, „prima voastră soție va respira din nou (breath)”. Și astfel, această primă convocare a fantomei, care leagă strâns tema reîntoarcerii moartei de tema asemănării, pregătește cu multă îndemânare terenul pentru viitoarele evenimente, anunțând încă de pe acum episodul statuii ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ei: iluzii, amăgiri, fantasme preschimbate în forme de către delirul imaginației poetice. Iată însă că Hipolita se arată dispusă să-i dea replica: în toate aceste „pățanii” ale nopții a existat totuși „ceva extrem de consistent” („something of great constancy”). Prezența, în spusele ei, a cuvântului witness trimite la ideea de mărturie în favoarea adevărului, de atestare a veridicității. Dramul acesta de adevăr reprezintă tot ceea ce este „ciudat” și „uimitor” - alte două cuvinte folosite de Hipolita -, în forma atât de bine închegată și atât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai ales din erezia „acestor creaturi lucrate după chipul și asemănarea omului, într-un mod aproape profanator și cvasiclandestin” și marcate de „latura obscură, nocturnă, răzvrătită a demersului uman”. Se vede că nici de data aceasta Kantor nu a uitat spusele lui Maeterlinck despre „neliniștitorul mesaj” transmis nouă prin intermediul acestor plăsmuiri ce „iau înfățișarea înșelătoare a omului viu” și că înțelege să se folosească din plin de acel amestec de „repulsie și atracție”, de acea „tensiune între interdicție și fascinație” pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe care aceasta le-a avut atunci când a mers într-o tabără de vacanță la vârsta de 8 ani. Ea își amintește că a fost foarte speriată, că a plâns foarte mult atunci, că a stat adesea trează noaptea. După spusele părinților, a fost prima și singura separare dintre ei. Totuși, Denise, tot în mod spontan, mai adaugă o amintire personală. Când era mai mică, în timp ce părinții săi erau plecați în vacanță, ea a rămas cu bunicii; își aduce aminte că
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
faptului că adolescentul elimină prin trecerea la act surplusul de excitație ce nu poate fi controlat datorită funcționării psihice defectuoase (defectuoasă cel puțin în momentul confruntărilor cu o excitație debordantă). Pentru acești adolescenți, „a gândi” îi excită puternic și, după spusele unora dintre ei de altfel, „asta îi zăpăcește”. În aceste condiții, convorbirile care își propun, după ce s-a trecut de faza inițială a strângerii de informații, să dezvolte un efort de reflexie în legătură cu sine însuși și privind sensul comportamentelor sale
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a inspira teamă și forță. Se ajunge, în acest fel, la un abuz, la o depreciere a statutului și sensului evaluării. Evaluăm nu îngrozind, ci îndrăgind. 5. Simptomul conformității. Altă posibilă capcană este cea a mimetismului, a pretenției conformității celor spuse de elevi cu ceea ce s-a „dictat” de către profesor sau se găsește în manual. Sunt profesori care se simt gâdilați pe la urechi doar atunci când elevii „gânguresc” spusele acestora. Profesorul devine un „comparator” între două seturi de cunoștințe, gratificând doar ceea ce
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Simptomul conformității. Altă posibilă capcană este cea a mimetismului, a pretenției conformității celor spuse de elevi cu ceea ce s-a „dictat” de către profesor sau se găsește în manual. Sunt profesori care se simt gâdilați pe la urechi doar atunci când elevii „gânguresc” spusele acestora. Profesorul devine un „comparator” între două seturi de cunoștințe, gratificând doar ceea ce se potrivește mai bine cu referința indicată. Orice deviație este sancționată, spiritul critic înăbușit, părerea proprie și judecata sunt desființate. Evaluăm nu comparând, ci edificând. Așadar, să
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
unui crez mai vechi, ce a fost cunoscut încă din zorii umanității. Mai mult, el a intrat în conștiința culturală a omenirii sub forma unui mit (o formă de generalizare a cunoașterii): mitul lui Pygmalion. Despre ce este vorba? Conform spuselor lui Ovidiu, Pygmalion a fost un talentat sculptor din Cipru care se hotărâse să rămână necăsătorit pentru a se dedica artei sale. Numai că talentul său i-a jucat o festă: el a realizat o sculptură din fildeș, o femeie
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și cu ceilalți. Aceste precauții normale fiind luate, să revenim la bucuria așa cum o concepe Leucip. Fragmentul în care găsim acest cuvânt - și această expresie: bucuria autentică - îi aparține lui Clement din Alexandria (cca 140-215 d.Hr.); el trimite la spusele unei aristotelician, Lykos, despre care aflăm că, asemenea lui Leucime (sic) - Jean-Paul Dumont susține că ar fi vorba de Leucip (clasarea fragmentului în doxografia leucipiană o certifică...) -, crede că bucuria autentică e scopul sufletului și că o obținem din relația
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acesta un material sensibil în producerea mâhnirilor și a suferințelor. Nu încape îndoială că sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a dezamorsa potențialul negativ al visului, dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la umor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]