3,317 matches
-
o secure cu două tăișuri, niște figuri În bronz și unele imagini gravate pe pereți, iar cea de la Vernafeto, desenul unei figuri feminine nude, cu arc și săgeți În mâinile ridicate, Înconjurată de animale și pești 2. Interpretată ca o „stăpână a animalelor”, a fost pusă În legătură cu unele analoage figuri feminine Însoțite de lei, figuri ce apar pe sigilii. Când mai apoi a fost individualizată grota din Amnisos, iar când pe o tăbliță miceniană găsită la Cnossos (KN Gg 705) s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
munți erau destinate unei singure și unice ființe supraumane. Cu toate acestea, descoperirea unor recipiente cilindrice Împodobite cu spirale, care, În unele cazuri, reproduceau o figură feminină, i-a făcut pe savanți să se gândească la o zeiță sau o stăpână a șerpilor, prin analogie cu mai târziile „zeițe ale șerpilor” găsite la Cnossos (subcapitolul 2.4). S-a voit și crearea unei legături Între cultele de pe Înălțimi, cele din grote și cele despre care se credea că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al vechilor divinități pe care mitologia greacă ulterioară le-a situat tot În Creta. Dar orice interpretare rămâne ipotetică și nu putem decât să recunoaștem spațiul mare atribuit figurilor feminine. Este posibilă doar o descriere tipologică ce permite clasificarea unei „Stăpâne a palatului”, a unei „Stăpâne a culmilor” și a unei „Stăpâne a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologia greacă ulterioară le-a situat tot În Creta. Dar orice interpretare rămâne ipotetică și nu putem decât să recunoaștem spațiul mare atribuit figurilor feminine. Este posibilă doar o descriere tipologică ce permite clasificarea unei „Stăpâne a palatului”, a unei „Stăpâne a culmilor” și a unei „Stăpâne a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tot În Creta. Dar orice interpretare rămâne ipotetică și nu putem decât să recunoaștem spațiul mare atribuit figurilor feminine. Este posibilă doar o descriere tipologică ce permite clasificarea unei „Stăpâne a palatului”, a unei „Stăpâne a culmilor” și a unei „Stăpâne a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă nepotrivită care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
decât să recunoaștem spațiul mare atribuit figurilor feminine. Este posibilă doar o descriere tipologică ce permite clasificarea unei „Stăpâne a palatului”, a unei „Stăpâne a culmilor” și a unei „Stăpâne a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă nepotrivită care, de altfel, pierde din vedere diferența dintre personalitatea divină și modelul morfologic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă nepotrivită care, de altfel, pierde din vedere diferența dintre personalitatea divină și modelul morfologic. Dacă „Stăpâna animalelor” reprezentată În grota de la Vernafeto apare nudă, idolii cretani și gravurile de pe sigilii propun, În schimb, o imagine feminină caracterizată de o nuditate parțială. Cu brațele ridicate, Într-un gest de adorare sau de binecuvântare, Înveșmântate cu o caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
șerpi În mâini, pot reprezenta cu siguranță o zeitate de acest tip. Încercările de descifrare a scrierii minoice au Îngăduit, poate, ca, pe anumite mese de libație să fie citit termenul jasasara, alternat cu hasasara, și să fie interpretat ca „Stăpână” prin confruntarea cu termenul hitit cuneiform și cu luviana. Succesivul potinija din textele miceniene, grecescul potniaxe "potnia", ar putea fi atunci o traducere a acestui titlu. Dar tocmai Întrucât este un titlu, el este generic, iar atribuirea lui unei singure
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se referă expresia. Nesigură este și identificarea lui atanapotinija (KN V 52.1) cu Atenaxe "Atena", Întrucât atana poate fi atât un toponim, cât și un determinativ al lui potniaxe "potnia" (potinija). În cazul unui toponim ar fi vorba despre „Stăpâna din Atana”, expresie analoagă cu dapuritojo potinija, „Stăpâna labirintului” din Cnossos (subcapitolul 2.3-4). Rămâne oricum necunoscută divinitatea ascunsă În spatele epitetului potnia, care Însă este Însoțită aproape Întotdeauna de indicarea centrului de cult. Ca și potnia, și alte divinități, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atanapotinija (KN V 52.1) cu Atenaxe "Atena", Întrucât atana poate fi atât un toponim, cât și un determinativ al lui potniaxe "potnia" (potinija). În cazul unui toponim ar fi vorba despre „Stăpâna din Atana”, expresie analoagă cu dapuritojo potinija, „Stăpâna labirintului” din Cnossos (subcapitolul 2.3-4). Rămâne oricum necunoscută divinitatea ascunsă În spatele epitetului potnia, care Însă este Însoțită aproape Întotdeauna de indicarea centrului de cult. Ca și potnia, și alte divinități, pe care este posibil să le recunoaștem, par caracterizate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cult. Ca și potnia, și alte divinități, pe care este posibil să le recunoaștem, par caracterizate de această Împărțire sectorială a teritoriului, care le leagă de un loc precis de cult. Pe lângă aceasta, prezența unei sitopotinija (MY Oi 701), „Stăpâna grâului” sau „a orzului”, a unei upojo potinija (PY Fn 187.8, Fr 1225, 1236), „Stăpâna din *Upo”, a unei potinija asiwija (PY Fr 1206), „Stăpâna Asiei” sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracterizate de această Împărțire sectorială a teritoriului, care le leagă de un loc precis de cult. Pe lângă aceasta, prezența unei sitopotinija (MY Oi 701), „Stăpâna grâului” sau „a orzului”, a unei upojo potinija (PY Fn 187.8, Fr 1225, 1236), „Stăpâna din *Upo”, a unei potinija asiwija (PY Fr 1206), „Stăpâna Asiei” sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de un loc precis de cult. Pe lângă aceasta, prezența unei sitopotinija (MY Oi 701), „Stăpâna grâului” sau „a orzului”, a unei upojo potinija (PY Fn 187.8, Fr 1225, 1236), „Stăpâna din *Upo”, a unei potinija asiwija (PY Fr 1206), „Stăpâna Asiei” sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia. Ideea unei mari zeițe, moștenitoarea unei nu mai puțin ipotetice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Stăpâna grâului” sau „a orzului”, a unei upojo potinija (PY Fn 187.8, Fr 1225, 1236), „Stăpâna din *Upo”, a unei potinija asiwija (PY Fr 1206), „Stăpâna Asiei” sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia. Ideea unei mari zeițe, moștenitoarea unei nu mai puțin ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a orzului”, a unei upojo potinija (PY Fn 187.8, Fr 1225, 1236), „Stăpâna din *Upo”, a unei potinija asiwija (PY Fr 1206), „Stăpâna Asiei” sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia. Ideea unei mari zeițe, moștenitoarea unei nu mai puțin ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ordine pe omul zdrobit de eventualele Încălcări ale acesteia; dar el este și expresia tânărului ajuns În pragul vârstei adulte și care trebuie să se insereze În societate. Zeiță a lumii exterioare asupra căreia Își exercită puterea, dar și „Stăpână a animalelor”, Artemis acoperă parțial, la feminin, spațiul ocupat de Apollo. Zeus i-a Îngăduit să ucidă femeile (Iliada, XXI, 470-471, 483-484) care „mor” În situații care au legătură cu fecioria Întrupată de zeiță, atunci când Își descoperă propria sexualitate. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
micenianul ka-pa-ra; februum: mijloc de purificare, cf. grecescul sphedròn; fides: instrument cu corzi, cf. grecescul sphides; tubus, tuba: instrument de suflat, cf. grecescul stypos, stype; Via Potaxe "Via Pota": divinitate (singular și plural) de la Roma, cf. micenianul *woikos potnias*, „casa stăpânei”: prin etimologia populară expresia a fost pusă În legătură cu Victoriaxe "Victoria". Conform opiniei lui Peruzzi, numele de vase ar putea fi mărturia unor libații, instrumentele de suflat de purificare s-ar referi la sărbătorile tubilustrium (23 martie și 23 mai) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe grecești” devine problematică, deoarece, de pildă, Dianaxe "Diana" este identică cu Artemisxe "Artemis" În calitate de zeiță a femeilor și a nașterii, ca stăpână a pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe "Apollo", și deoarece Mercurxe "Mercur" „nu a fost nimeni altul decât Hermesxe "Hermes"”: așadar nu se poate vorbi despre o „echivalare” Între o zeitate latină la origine și o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aphìdryma) a imaginii sacre a Artemisei din Efes. O urmă tardivă a acestei statui se găsește pe un dinar al lui L. Hostilius Saserna, monedă bătută când Cezar a cucerit orașul (49 Î.Hr.)3. Imaginea monedei o arată pe „stăpâna animalelor” În poziție frontală sau o figură de femeie, În picioare și nemișcată, care ține un cerb de coarne și se sprijină pe un sceptru Înalt. Povestirea lui Strabon poate fi considerată retonabilă, dar nu este sigur până unde se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panioniană (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, 4, 25, 3-5; Titus Livius, 1, 45, 2; Tucidide, 3, 104, 3). Diana de pe Aventin - ca și cea din Efes - garantează azilul și ocrotește femeile și sclavii (servi - cervi); poate chiar muntele Își datorează numele „stăpânei păsărilor” (aves). O altă tradiție din secolul al VI-lea, tot greacă, este atestată În cultul Dianei din Ariccia, lângă lacul Nemi (Strabon, 5, 13, 12; Servius, comentariul la Eneida, 2, 116), al cărui Întemeietor ar fi Orestexe "Oreste". Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hotărâtoare: este partener al zeilor, reprezintă familia și casa, este o persoană autorizată să ofere un dar. În acest ritual, destinatara cea mai importantă este Ceres. Pe de altă parte, nici o femeie nu are vreun rol În acest ritual, nici măcar stăpâna sau soția celui care a arendat pământul. Când se Încheie ritualul Începe munca aspră. Totuși trebuie reținute și alte scopuri ale ritualului, generale și inconștiente. Ele privesc organizarea acțiunii, o reflecție elementară prezentă În ea și unirea dintre diferitele nivele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soare și de lună), a binefacerilor dăruite omenirii (suprimarea antropofagiei, instituirea dreptului public și familial, inventarea limbajului și a scrierii, instituirea riturilor religioase, definirea normelor etice, inventarea navigației). Enumerarea diferitelor aretài conturează imaginea zeiței Isis ca putere a suflului universal, stăpână a universului În dimensiunea ei cosmică și umană totodată și, după unele documente (Imnul lui Andros v. 171 sq., Imnul lui Kyme v. 55 sq., Apuleius, Metamorfoze, XI, 6, 15, 25), conducătoare a destinului astral, acea Heirmarmène care i se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dea răsplata dreaptă celui care o merita, Își va primi pedeapsa În lumea aceasta sau În cealaltă etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primesc diferite nume (Pământul celor Vii, Câmpia Fericită etc.), printre care, sub influență creștină clară, și Pământul Făgăduinței (Tìr tairngire = Terra repromissionis), sunt concepute ca locuri unde nu există nici boală, nici bătrânețe și nici moarte, unde fericirea domnește ca stăpână, fără să provoace vreodată plictiseală, unde mâncarea și băutura nu se Împuținează, oricât s-ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de moarte. Această ipoteză este favorizată și de etimologie, care o leagă pe Nehalenniaxe "Nehalennia" de grecescul nèky, „mort, cadavru”. O amintim și pe zeița Tamfanaxe "Tamfana", citată de Tacitus, În care Pisani (1966) identifica o *Demspotniaxe "Demspotnia", adică o „Stăpână” comparabilă cu Déspoina din lumea greacă, atestată În două inscripții de la Licosura (Ditenberger, pp. 800, 999); Însă această etimologie rămâne totuși incertă. Informații mai sigure există, datorită unor mărturii textuale mai ample, În legătură cu divinitățile minore din epoca medievală. Ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]