19,182 matches
-
privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte păliseră puțin. Nu le mai udase nimeni de ceva vreme. Cu excepția acestui fapt, lui Cristi i se păruse că nimic nu se schimbase. Avea senzația că moșneagul urma să apară de după colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și în jurul casei, poate că îl găsim acolo. Zis și făcut, ieșiseră afară și cercetaseră cu toată atenția curtea și restul acareturilor. Nici urmă de toiag, totul era curat și așezat în cea mai desăvârșită ordine. Cristian avea impresia că stăpânul casei plecase abia de câteva minute. Nu e nici aici, declară el după ce trecuse de două ori prin toate cotloanele. Nici nu cred că se află în casă ori pe lângă ea. Dacă l-ar fi avut la el, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de refuzul funcționarilor din ministerul republicii bananiere. Vlad Mihailovici era însă obișnuit cu asemenea situații și reușise să-i convingă în cele din urmă. Contra unei sume destul de piperate, aceștia se lăsaseră înduplecați să-i concesioneze terenurile iar el devenise stăpân pe mai bine optzeci de mii de acri de teren. Angajase firme de prospec tare pe care le trimisese în teren să caute zăcămintele de metal prețios. Fără să mai piardă timpul, cumpărase o mulțime de utilaje de foraj, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comisar. Nu pe aici trebuie să mergi, spuse Pop, ignorând întrebarea lui Cristian, ai trecut de locul pe unde se poate urca. Hai înapoi, ca să-ți arăt eu pe unde ne putem cățăra. Hotărât lucru, încă nu era pe deplin stăpân pe toiag. Mai avea de lucru cu el, trebuia să se obișnuiască împreună, unul cu celălalt. Mai devreme sau mai târziu, fără îndoială că va fi silit să dea piept cu vâlva. Se întreba dacă, în situația aceea, toiagul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să prindă curaj. Fără a lua contactul, coborî din mașină și se apropie de gaura din munte. Era pregătit pentru orice situație, armase Kalashnikov-ul și potrivise pârghia de siguranță în poziția de tragere la foc automat. Se simțea mult mai stăpân pe el acum. Patul rabatabil pe care îl strângea sub braț și degetul așezat pe garda trăgaciului îi dădeau un sentiment de siguranță. Se aplecă să ridice o piatră de jos, pe care o aruncă apoi cu putere în peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și-i lăsă În jos, coborîndu-și genele, și ele roșiatice la vîrfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvîntat! SÎnt sclavul tău și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jos, coborîndu-și genele, și ele roșiatice la vîrfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvîntat! SÎnt sclavul tău și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aprilie 1692, prin care Anghelușa, fiica vameșului Dumitru, soția lui Simion neguțătorul, dăruiește lui Manolache Ruset satul Filipeni, cu siliștea, moara, heleșteul, viile, țarina, partea de pădure și cu tot venitul, lasă să se înțeleagă că noul proprietar este singur stăpân, deși nu știm cum a ajuns Anghelușa stăpâna satului Filipeni, deoarece nu e amintită în actele de vânzare -cumpărare. Conținutul documentului amintit este imprecis în legătură cu localizarea satului Filipeni, așezat de autoarea daniei pe apa Berheciului, în loc de Dunavăț și Dunavicior (Sălașu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întemeiat la inițiativa boierilor Rosetti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, atunci când condițiile, care au amplificat producția pentru piață, au impus nevoia de mai multe brațe de muncă. în tot Evul Mediu românesc, domnii șării Moldovei, ca stăpâni absoluți ai pământului și oamenilor, dădeau privilegii slujitorilor credincioși, înscrise în acte de danie - urice cu tot venitul, în veci, constând din moșii și sate, veniturile de la vămi, mori, lacuri și bălți etc. Unele dintre aceste documente se refereau și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
exemplu, cuantumul dărilor către hoardă (probabil o parte, a zecea, din recolte și animale), dar putem sa ne imaginăm un scenariu în care populația locală avea posibilitatea să se miște liber în cadrul hotarelor obștii, și în tot teritoriul controlat de stăpânii vremelnici și, de asemenea, putem admite că nu erau oprite deplasările românilor în spațiul lor ancestral. O mișcare a populației românești, de o parte și alta a Carpaților, a avut loc permanent, contribuind la menținerea unității de neam, și de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au mai putut sta la Băcești pentru că s-au ivit neînțelegeri între ei și boier. Ei, temându-se să nu fie denunțați, într-o noapte de primăvară, prin luna mai, cam pe la anul 1820, au plecat din Băcești căutând alți stăpâni mai în centrul Moldovei. și mergând în convoi de căruțe unii cu cai, alții cu boi, într-o zi pe la amiază, au oprit să poposească la sud de satul Mărăști, în partea de răsărit a județului Bacău. Acolo au deshămat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ca moșii a avut Filipenii, moșia Orasa unde și-a clădit casă și biserică și parte de Versăști (Bacău). Dintr-o scrisoare aflăm că moșia Filipeni, aparținând la 5 frați, unul dintre ei vinde lui Grigore partea sa, acesta rămânând stăpân. „Moșia Filipenilor din ținutul Tecuciului, dreaptă părintească, care la împărțeala ce s-au făcut între noi frații cu bună primire tuturor și a maicii noastre, față fiind și moșul nostru, banul Iordache Krupenski, întărită și de înalt Preasfințitul Mitropolit Veniamin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ale boierilor din familia Rosetti. Pe lângă aceste categorii de proprietari (Domn, mănăstiri, episcopii, boieri, răzeși) în peisajul social din Moldova, la fel ca și în alte țări, exista o numeroas rănime lipsită de proprietate, aflată în stare de dependență față de stăpânul pe moșia căruia stătea. Potrivit celor relatate de Dimitrie Cantemir, cei care stăteau pe moșia boierească, mănăstirească sau răzeșească erau străini, de altă etnie; românii fiind, după ilustrul învățat, oameni liberi. Pentru secolului al XVII-lea avem și mărturia cronicarului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al lui Grigore Ghica al II-lea. În 15 articole „așezământul” stabilește îndatoririle locuitorilor de pe moșiile boierești, mănăstirești și răzășești, fixând claca la 12 zile pe an, repartizate astfel: 4 zile primăvara, 4 vara și 4 toamna. Clăcașii erau datori stăpânilor proprietari cu zeciuiala din toate, inclusiv din grădinile de legume, dacă produceau pentru piață. Acest așezământ al lui Grigore Ghica al II-lea a fost completat de un altul, dat de Grigore Ion Calimah în 28 mai 1768 care precizează
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altul, dat de Grigore Ion Calimah în 28 mai 1768 care precizează: „Locuitorii ce se vor afla ori pe a cui moșie cu șederea, să aibă voie a-și face toată trebuința hranei pe acea moșie și neoprindu-se de către stăpânii moșiilor.” La acestea se adaug Așezămintele pentru păduri ale lui Alexandru Moruzi și Mihai Șuțu din 1792 și 1794. Pădurile erau folosite în devălmășie; fiecare locuitor putea lua liber lemne de foc, de construcție, să pască vitele, să crească porcii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
construcție, să pască vitele, să crească porcii, să facă lăzuiri și curături. Proprietarii au vrut să reglementeze exploatarea pădurilor, impunând „pădurile oprite”, limitând în aceste „păduri oprite” pășunatul vitelor și creșterea porcilor. Numai rediurile și dumbrăvile puteau fi oprite de stăpânii hotarului, dar se putea lua liber lemnul de fag, și căzăturile. În cazul în care lemnul era făcut cherestea, întreprinzătorul dădea zeciuiala. în baza acestor „Așezăminte” s-au așezat locuitorii care au format satul Slobozia și bejenarii care au format
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și să se transforme în proprietari deplini, de tip capitalist, ceea ce s-a și realizat prin Regulamentul Organic, aplicat în Moldova începând cu anul 1832, prin care boierul devenea proprietar pe 1/3 din moșie, fără să mai fie și stăpân de sat. Prin Regulamentul Organic, numărul zilelor de clacă au crescut, acceptându-se dependența țăranului față de proprietar, chiar dacă îl obligă pe proprietar să pună la dispoziția țăranului 2/3 din moșie. De la aplicarea Regulamentului Organică până la reforma agrară realizată în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
patentă imperială din 1786 desparte pământurile rusticale de cele dominicale (domeniile), prin care se recunoaște dreptul ereditar de folosință asupra pământului lucrat de țărani, măsură întărită de începerea lucrărilor de cadastru. O nouă patentă din 1835 stabilește că țăranii devin stăpâni, cu drept de vânzare și moștenire asupra terenurilor aflate în folosința lor. Legislația austriacă cu privire la raporturilor dintre țărani și proprietari, urmând pe cea românească (Așezământul lui Grigore Ghica din 1766) avea în vedere fixarea țăranului de pământ, rămânerea în țară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vasile N. Boca. Tot în 1921, Obștea a avut un proces cu Spiridon Herțanu, căci el era arendașul moșiei lui Sterian și după cum contractul lui expira la 20 aprilie 1919 atunci se termina anul agricol. Obștenii, după ce s-au văzut stăpâni pe moșie, l-au oprit ca să mai taie stejar din pădure. Iar el, pentru că nu se terminase anul agricol, ne-a făcut proces. Am cheltuit și cu procesul acesta, iar la urmă ne-am împăcat dându-i 60.000 lei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și grădina. Înafara Virginiei Lambrino, ceilalți moștenitori ai Eufrosinei Rosetti nu au fost supuși exproprierii, deoarece avem mai puțin de 100 ha pământ arabil. Locuitorii din Lunca ajunseseră în 60 de ani de la reforma lui Cuza, la reforma din 1921 stăpâni pe o bună parte din pământurile moșiei Filipeni pe care ei o munciseră în calitate de clăcași, dar și de oameni liberi. În acest timp a avut loc un transfer de proprietate de la moșierii Rosetti și Sterian spre țăranii luncași în principal
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numai 385 ha din împroprietăriri. În aceeași perioadă, locuitorii din Fruntești au cumpărat numai 120 ha de pământ. </notelist> 1 Alexandru I. Gonța, Studii de istorie medievală, Editura „Dosoftei”, Iași, 1989, p.25-36; 55-72. 2 Radu Rosetti, Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova. Tom I. De la origini până în 1864, București, 1907, p.168 și urm. Pentru aceeași chestiune și pentru altele înrudite vezi: V. Costachel, Aculin Cazacu, P.P. Panaitescu, Viașa feudală în ara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Științifică București
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
p.83. 39 Ibidem. 40 Arhiva Primăriei comunei Filipeni, Contractul de vânzarecumpărare din 25 mai 1909. Completare + 9 note 41 Arhiva Primăriei din comuna Filipeni. Dosarul cuprinzând documentele de aplicare a reformei agrare din 1864. 42 Nicolai Grămadă, Sătenii și stăpânii în Bucovina între 17751848, Cernăuți, 1934, p.18-19. Vezi și: Nicolai Grămadă, O sută de ani de la cea dintâi împroprietărire a sătenilor în Bucovina, în Calendarul „Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 1935. 43 Vasile Balș, Descrierea Bucovinei și a stării ei lăuntrice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de semințe carbonizate. Cultivarea grâului, secarei, orzului, meiului, sorgului în tot teritoriul viitorului stat țara Românească Moldova, poate fi dovedită și prin situația de dependență a populației locale față de populațiile pe care stepa le-a deversat în spațiul etnică românesc. Acești stăpâni vremelnici, care aveau forța militară de partea lor, percepeau de la populația locală, sedentară,diferite dări și tributuri în schimbul asigurării securității în fața altor migratori. Este de înțeles că populația de stepă, asiatice (hunii, avarii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, mongolo-tătarii), crescătoare de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cărțile care s-au pierdut În timp, trăiesc pentru totdeauna, așteptînd să ajungă Într-o bună zi În mîinile unui nou cititor, ale unui nou spirit. În prăvălie noi le vindem și le cumpărăm, Însă În realitate cărțile nu au stăpîn. Fiecare carte pe care o vezi aici a fost cel mai bun prieten al cuiva. Acum nu ne mai au decît pe noi, Daniel. Crezi că vei putea să păstrezi secretul ăsta? Privirea mea s-a pierdut În imensitatea acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]