3,567 matches
-
Îi mai tăia din tristețe. I-am spus totuși: Domnule ghid, nu-ți face sânge rău! Oricum nu-i puteai opri. Problema lui era o fată plecată demult de pe-aici, nu știu de unde. Nu s-au văzut din vremea studenției. Cât a durat excursia, au trăit, În vreo cinci hoteluri. În fiecare hotel au fost amenințați cu evacuarea, Întrucât oricâte stele avea hotelul, ea se auzea strigând ceva În trei limbi, plus engleza, ceea ce a atras protestele turiștilor furioși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
4 a făcut automobilul cu triplă tracțiune, astfel încât șeful fermei apărea acolo unde nici un culegător nu credea că poate urca. Având recomandările de rigoare, în scurt timp Dromiket 4 a intrat pe porțile Facultății de Astronautică, porți cărora, în vremea studenției, le-a atașat un sistem computerizat de întrebări STAS, eliminând astfel complet portarul. După ce și-a luat licența, cu o lucrare interdisciplinară despre quasari și mecanica cuantică, a fost repartizat la ferma pomicolă Andromeda de Munte - Vrancea, pe lângă atelierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la perfecție, cu un pronunțat accent englezesc; dar atașamentul său față de Franța și de tot ceea ce era francez constituia o legătură Între cei doi. Du Maurier făcea mereu apel la amintiri dragi din copilăria petrecută În Passy sau din zilele studenției din Cartierul Latin, În timp ce Henry era, Într-un fel, exilat din Franța În aceeași măsură În care era exilat din America: petrecuse timp Îndelungat În această țară, În copilărie, tinerețe și la maturitate, și, Într-o anume perioadă, se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene și, ocupând primele două sau trei rânduri, numeroasa familie Du Maurier, În Întregime În doliu, cu excepția lui Guy, strălucitor În uniforma de gală: bărbații gravi, femeile străduindu-se să Își stăvilească lacrimile, iar cei doi nepoți care fuseseră considerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Am invocat numele lui Iehova și-am așteptat Capitolul 12 ÎN LOC DE EPILOG: UN FRAGMENT AL POEMULUI CARE A ÎNLESNIT O PARTE DIN ÎNTÎMPLĂRILE CĂRȚII PREZENTE ȘI CARE VA ÎNLESNI O PARTE DIN ÎNTÎMPLĂRILE VIITOAREI CĂRȚI Ani de zile, începînd din studenție, am fost obsedat de Curcubeul gravitației, romanul lui Thomas Pynchon. Mi se părea că un asemenea text reprezintă un examen de maturitate pentru oricine încearcă să se revendice, fie chiar și polemic, de la post-modernism. M-am gândit mult timp cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cum va fi când vei fi și tu cu noi, Îi spuse ea oarecum amuzată de figura lui absorbită. Iar tata parcă spunea, da... Îmi amintesc bine, că sigur vei fi fată, că a avut el așa o presimțire prin studenție și din pricina asta ne tot uitam prin vitrine după rochițele, păpuși și pantofiori roșiiîi plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și-i văzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem că nu asta ar fi fost problema: aveam, orișicât, un pistol și ceva Îndemânare În a-l folosi. Cândva, În studenție, participasem, Într-adevăr, la câteva concursuri de tir, iar pe unele le și câștigasem - doamna Elvira era bine documentată. Dar aș fi fost În stare să trag? Și, mergând mai departe, ar fi fost suficientă eliminarea unuia sau chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acordul la propria dezmoștenire. Ce-a fost În capul lui, numai Cel de Sus poate ști. Sau nici El... Timp de câțiva ani, acest neobișnuit aranjament de familie n-a produs nici un fel de consecințe. Nicolae și-a văzut de studenția lui aproximativă, prelungind-o cât a putut, și chiar mai mult decât atât, bătrânul Corbu a continuat să fie amfitrionul celor mai spectaculoase partide de vânătoare și al celor mai invidiate chefuri din România dinaintea celui de al Doilea Război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a conformat sugestiei necunoscutului și n-a mai jucat niciodată. Mai mult, și-a schimbat radical stilul de viață, devenind ceea ce se cheamă un burghez cumsecade. Și-a luat cetățenie franceză, a Împrumutat identitatea unui fost coleg din a doua studenție, născut la Paris În același an, 1912, ca și el și s-a căsătorit cu tânăra Henriette, fiica unui modest negustor din Perpignan, unde s-a și stabilit. Părinții și rudele miresei n-au aflat niciodată că era român, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tocmai Îi alocaseră o subvenție fabuloasă pentru proiectul studierii ecuației lui Fridman. Atunci s-a consumat actul al doilea al insolitei Întâmplări care i-a marcat existența. Actul Întâi se petrecuse În urmă cu două decenii, În primul an al studenției sale de provincial sărac, obligat să-și drămuiască atent resusele financiare, constând În bursa de merit și puținii bani care i se adăugau pe filiera parentală. Cu vreo două luni Înaintea vacanței de vară, ceasul lui de mână ieftin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mișcă, dar, grăbit fiind, n-a stat să se convingă. La Întoarcere Însă, și-a apropiat cu o ușoară, indefinită strângere de inimă privirea ochelarizată de cadranul alb al ceasornicului cu năbădăi. Gândul reiterării În Împrejurări noi a Întâmplării din studenție Îi fluturase nesigur și inconsistent prin minte, Însă, de data asta, ar fi fost În stare să parieze averea lui Bill Gates contra un yen că faptul nu mai avea cum să se producă. O dată, mă rog, treacă-meargă, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sunt vicii reale, împotriva cărora s-a ridicat cu vehemență generația de la Coimbra, dar împotriva cărora luptau și făuritorii "Statului Nou". Antero de Quental e prin excelență poetul filosof și revoluționar. Bogat, catolic practicant, își pierde credința la Coimbra, în timpul studenției și se convertește la noua religie a umanității, socialismul. Antero "iubește umanitatea mai mult ca pe o femeie". Își ia în serios apostolatul; se adresează mulțimii pe străzi, în versuri profetice; face parte dintr-o societate secretă studențească "Fulgerul"; deși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nihilismul său filozofic îl facă să-și sfârșească astfel marea sa poemă "Imnul dimineții": Symbolo da existencia, sê maldito! Simbolul existenței, blestemat de Antero, era lumina. Nu era numai o simplă expresie poetică. Neurastenia, care-l rodea încă din vremea studenției la Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide. Antero de Quental a contribuit enorm la lichidarea monarhiei constituționale și a liberalismului. Socotea "bietul popor portughez slăbit moralmente
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu era întrecut decât de marea, unica sa probitate artistică. Avea forța și curajul lui Zola, alături de pasiunea artistică a lui Flaubert. Romanele sale sunt printre puținele creații ale naturalismului literar care au rezistat timpului. Eça de Queiroz care, în timpul studenției sale la Coimbra știa totul despre istoria și cultura Franței, dar nu izbutise să citească nici măcar primul volum din Istoria Portugaliei a lui Herculano, și-a petrecut viața departe de țară, consul al Portugaliei în Cuba, Anglia, America, Franța. A
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfârșitul veacului trecut și începutul secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa de sforar și intrigant politic. La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
își propusese transformarea francmasoneriei într-un instrument politic energic și violent. Ideea carbonarismului o avusese cel dintâi un bibliotecar municipal, Arthur Luiz de Almeida, tânăr melancolic și sumbru, lector neobosit al romanelor de aventuri istorice, care organizase încă de pe vremea studenției Junta Revoluționară Academică, nucleu ce avea să dea naștere mai târziu carbonarismului. Împreună cu inginerul Antonio Maria de Silva și Machado dos Santos, Luiz de Almeida alcătuiește un triumvirat al carbonarismului, având conducerea organismului suprem, Alta Venta. Carbonarii activau în același
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul ce domnea la Monsanto și Porto ca și prin greșeli
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
destul de problematică, nu numai datorită greșelilor pe care le făceau monarhiștii și fanatismului unei anumite minorități republicane, dar și datorită faptului că lumea contemporană trăia un moment istoric prin excelență democratic. Dacă Salazar a înțeles ceva în acei ani de studenție la Coimbra, e că Portugalia era despărțită și națiunea portugheză trecea printr-o gravă criză de unitate. Se putea spune despre Republică ceea ce spusese Guerra Junqueiro despre Costa: "E imposibil cu republica - e imposibil fără republică!" Angajînduse de o parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu scrie decât atunci când are ceva de spus într-o problemă de actualitate, discutată de cele mai multe ori anapoda sau în necunoștință de cauză. La 4 iulie 1924 se deschide, la Braga, primul Congres Euharistic Național. Gonçalves Cerejeira - fostul camarad de studenție, acum coleg de profesorat la Universitatea din Coimbra - inaugurează ședința solemnă printr-un discurs, urmat de conferința lui Oliveira Salazar: "Pacea lui Hristos și proletariatul". Este una din cele mai importante conferințe ale sale, căci aici își expune cu destulă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
datând de la 23 aprilie 1938. Noua Constituție portugheză, care înlocuiește Constituția elaborată în al doilea an al Republicii (1911), poartă pecetea spiritului lui Salazar. Se regăsesc în ea toate principiile fundamentale pentru care militase Salazar încă din anii săi de studenție de la Coimbra, principiile care inspiraseră doctrina socială a catolicismului modern. Izvoarele noii Constituții portugheze sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar. Cele câteva "biografii romanțate" tipărite în magazinele americane sunt lipsite de valoare. E regretabil că nu dispunem de nici o ediție completă a scrierilor lui Salazar înainte de 1927, nici de memorii, amintiri sau scrisori în legătură cu copilăria lui și anii de studenție la Coimbra. Notez lucrările de inegală valoare, din care am extras materialul biografic: Luiz Teixeira, Perfil de Salazar (L. 1938; ediție franceză, 1939); Armando d'Aguiar, Oliveira Salazar, o homen e o ditador (Sao Pado-Rio de Janeiro, 1934); Antonio Guimaraes
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a ulmilor desfrunziți și primele flori de șofran apărute pe gazonul presărat cu mărgăritare de brumă. În timp ce mă plimbam pe sub acei copaci cântați În versuri, am Încercat să mă transpun În aceeași stare de extatică aducere aminte față de anii de studenție ca În perioada când am trăit această stare față de adolescența mea, dar n-am reușit să evoc decât mici imagini fragmentare: rusul M.K. Înjurând prost dispus consecințele unei cine În sala de festivități a colegiului; un alt rus, N.R. zbenguindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că mă cunoaște domnul? l-a întrebat pe prietenul meu, ca și cum eu mă evaporasem de acolo. J.J. a ridicat plictisit din umeri: „N-ai decât să-l întrebi pe el, de ce să mă amestec eu în chestii din astea“. — Din studenție, i-am răspuns eu. De foarte de demult. Din sticlă, am repetat mizeria asta de constatare, convins că-i atât de abscons tâlcul, încât se va aprinde de curiozitate. Am ridicat paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de câteva ori, ducându-se la baie sau în bucătărie, trecând pe lângă mine, sprijinindu-se uneori de umărul meu, dar ea nu mai era. Era doar o femeie ca toate celelalte, iar faptul că o dorisem într-un an de studenție nu mai însemna nimic. Nici măcar surpriza de a o revedea aici, de a o ști în dreapta mea. Continuam să o privesc. Știam că, oricât m-aș chinui să zâmbesc, nu mi-ar fi ieșit decât o grimasă acră, cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Probabil îl neliniștea doar faptul că mă retrăsesem dintre ei, neluându-i pe ceilalți meseni în seamă. — Încercam să-mi amintesc ceva și nu reușesc, i-am răspuns. — Ce să-ți mai amintești la ora asta? — Ceva de demult, din studenția noastră, care să-i vorbească doamnei despre mine. — De ce nu-i spui cum făceai banda? — Erați bandist? a izbucnit ea în râs. — Uneori. Cumpăram multe cărți și, când rămâneam fără bani, mai luam și de la bandă resturile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]