5,716 matches
-
și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul acela tăcut și interiorizat, cuprinși de solemnitatea sacramentului, călugării rămaseră multă vreme nemișcați, fără să se grăbească să ia cunoștință de acea voce copilărească ce venea să le tulbure sublimul moment. Plânsul însă continua, ba mai mult, din clipă în clipă era tot mai aproape; peste el se auzea acum, mângâietor și totodată puțin indiferent, un glas de femeie. Tânărul Simplicius fu cel dintâi care ridică privirea ochilor săi aprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vie Pentru cel care te știe ... Îndrăznește să citești Căi oprite, căi permise, Biet pierdut te regăsești Printre rândurile scrise, Numai titlul nu-l pot pune Pentru tot ce-ncerc a-ți spune Despre viața prinsă-n rime Cu trăirile sublime. Zbor între Pământ și Lună, O captivă-n poezie, Spune Lume sunt nebună, Tu mă știi dar el mă știe? AȘA EȘTI TU Ești soarele care răsare În azurul dimineții pure Și cerească liră ce vrăjită Cântă-n casa inimii
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
un boboc de floare Și dădea lumină, stea strălucitoare, Și visa să-i fie inimii aleasă Și-n puține zile s-o facă mireasă. Era ca un înger, cu adevărat, Perechea frumoasă la - care-a visat Trăiri, sentimente și amor sublim, El frumos cu trupul ca de serafim, Ea-mbrăcată în alb și beteală fină, Voal și cununiță alb-diamantină Plecau la altar să-și jure credință Devenind un tot, o singură ființă, O privea în ochi, cast se sărutau Pe mâna lor
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mine Amândoi am trăi bine. MAMA De când e lumea pe acest pământ Tu ești mamă chipul cel mai sfânt Ești un înger ești un strop de soare Și privirea ta-i mereu mângâietoare. Surâsul tău de mamă dulce-i și sublim Și mereu ești caldă ca un cer senin Ochii tăi de mamă, dulci ca două flori Strălucesc văpaie în multe culori. Ne-ai crescut în vreme cu dragoste divină Și nu te știm, mamă, c-ai avea vre-o vină
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
păstrăm cu drag, Știm cu tremurai așteptând în prag Cu același surâs, îți apleci ochii-n pământ, Taci ca înțelepții nu spui un cuvânt, Dar noi știm cu toți cam la ce gândești: Fericiți de suntem, fericită ...ești! UN GEST SUBLIM Să nu mă întrebi dacă mi-a fost mai bine Când am plecat în țări străine fără tine Să avem curaj în noi și să ne amintim Ar fi un gest sublim, te chem să îl trăim. Tu-nțelegeai copile
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
gândești: Fericiți de suntem, fericită ...ești! UN GEST SUBLIM Să nu mă întrebi dacă mi-a fost mai bine Când am plecat în țări străine fără tine Să avem curaj în noi și să ne amintim Ar fi un gest sublim, te chem să îl trăim. Tu-nțelegeai copile și-atunci destul de bine De ce unii părinți plecau în țări străine, Visam zilele mai bune, o viață cât mai bună Să-ți cadă stele-n păr, pe cap să porți cunună
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-ncetinească, Timpu-n loc să îl oprească, Aș dori să-mi dăruiască Doar o clipă minunată Să mă simt încă odată Mică-n casa părintească! Într-a Lui împărăție, Cu cântec de serafim, Raiul meu de veșnicie Va fi tainic și sublim... O PETALĂ DINTR-O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i seamănă cel
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vrei să te înțeleg? Să ne înțelegem unii pe alții? Ori de câte ori în societate, în loc de a-ți da pe față ideile și sentimentele, ai reușit să spui o vorbă banală, lipsită de orice culoare personală, ai câștigat o victorie împotriva vulgarității. Sublimul vieții - ascensiunea pe piscurile înalte ale existenței - exclude sentimentalitatea, care supune pe om micilor nevoiale celor din jurul lui. O opinie contrară este o ofensă, îndeosebi față de femei, mai subiective prin natura lor. De aceea, extrema politețe, pe care le-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
între femei, pentru că meseria lor de a plăcea le face pe toate concurente între dânsele; pentru că prietenia e un sentiment de esență mai mult spirituală, iar femeia este, prin definiție, o ființă mai aproape de natură; pentru că prietenia ține de categoria sublimului, iar femeia e născută numai pentru frumos. Adesea, același amor nu iartă cel mai mic lucru și nu rupe pentru cea mai mare vină. Se zice că Alfred de Vigny a scris La Colère de Samson, catehismul lapidar al misoginismului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un roman de Bourget, care duc tot acolo... E divertisant, e comic, e hilariant. Bărbații au infinit mai puțin dispreț pentru fricoși decât femeile, pentru că bărbaților curajul masculin nu le făgăduiește nici o felicitate. Când te gândești că cele mai sublime strigăte ale poeziei sunt exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, e râvna ei nesatisfăcută de a se întîlni cu o anumită altă celulă, nu poți să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instinctul cel "atît
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu este un incident în viața conjugală, duce la durere și adesea la catastrofă. 8. Cred că experiența tristă în amor e una din cauzele celemai însemnate ale misoginismului, căci prin amor nu trebuie să se înțeleagă numaidecât acea pasiune "sublimă" care, zice-se, e foarte rară, ci toate mizeriile care decurg din concentrarea, din durata mai lungă sau mai scurtă a sentimentelor bărbătești pentru o singură femeie. Și nu este sentiment care, jignit, să scoată la iveală din fundul sufletului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
complicat, atât de complicat, încît stârnește în om durerea vanității, a sentimentului care provoacă chinurile cele mai mari. Un "nefericit în amor" trebuie să aibă un suflet prea distins, ca să nu devină un om cu totul vulgar și injurios. 9. Sublimul vieții nu se-mpacă cu renunțarea la propria-ți in-dividualitate și cine are o familie și totuși vrea să guste ceea ce dă viața pe înălțimile ei, trebuie să-și înăsprească inima, dacă nu o are deja aspră. Căsătoria o poartă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ține mijlocul, pentru că abia o poate exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica se adresează, prin creier, fiziologiei. Muzică frumoasă nu există: ea nu este "reprezentare". Muzica ori nu e nimic, ori ține de sublim, ca tot ce zguduie adâncurile insondabile ale ființei noastre, ca tot ce exagerează durerea de-a trăi. De aceea, orice muzică, chiar și un vals, dacă mișcă profund, e tristă. VARIA 1. Un prieten cu adevărat, dar cu adevărat bun
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trecut acum o jumătate de veac prin locurile acestea. Adela însă și-a exprimat cu hotărâre preferința pentru zările nelămurite dinspre apus, de unde izvorăsc apele multe, pe care le aduce în câmpie Ozana. Am fost surprins de preferința ei pentru sublim, stare de suflet eminent masculină. Sensibilitatea ei... Dar văd că despic în mai mult de patru firul de păr (blond și puțin bronzat) al Adelei. După un ceas de izolare cu Ea în albastru (simt bine că lucrurile au ajuns
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ține mijlocul, pentru că abia o poate exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica se adresează, prin creier, fiziologiei. Muzică frumoasă nu există: ea nu este "reprezentare". Muzica ori nu e nimic, ori ține de sublim, ca tot ce zguduie adâncurile insondabile ale ființei noastre, ca tot ce exagerează durerea de a trăi. De aceea orice muzică, chiar și un vals, dacă mișcă profund, e tristă... Dar asta e filozofia celor patruzeci de ani ai tăi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îndepărtare imaginară, necesară "purității" iubirii, dar și coerenței discursului fictiv, imaginar. Astfel încît relația erotică, prin însăși "materialitatea" ei, conține, aparent paradoxal, premisele unei gramatici a Imaginarului. Corpul unei tinere femei aparține Naturii, constată reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în ciuda multor prietene femei pe care le-ar fi avut (vezi corespondența, mărturisirea soției sale). Ca în La Rochefoucauld, Chamfort, Amiel etc. găsim opinii misogine. Mai apropiată de natură, deci mai subiectivă, femeia este inaptă de idei generale, de sentimente sublime, morale. Nu are menajamente față de bărbatul părăsit, este calmă și sfidătoare față de rivala căreia i-a smuls bărbatul. Trăind în prezent, neavând sentimentul trecutului, se teme mai puțin de moarte decât bărbatul. Orice opinie contrară o ofensează, suferința bărbatului, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
polemic al romanului. Adept al bunului-simț, al realismului (psihologic), Ibrăileanu demonstrează epic această imposibilitate a iubirii. Mai mult, naratorul atrage atenția asupra naturii superioare a femeii: pe lângă pudoare, inteligență ironică, senzualitate fină, ea este capabilă, ca și bărbații, de sentimentul sublimului. Adela este, și în această privință, o excepție. După ce-i egalizase psihic, acum cei doi sunt egalizați și intelectual. Să precizăm pentru a preântâmpina neînțelegerile. Nu este vorba de o egalizare culturală. Experiența lor de lectură este diferită, net superioară
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fix. Ești un prieten de-al lui? Privirea ei avea un licăr categoric intimidant. Părea să vină de la o gloată de femei concentrate într-una singură, pe care numai timpul și circumstanțele le separau de coșulețul de tricotat și de sublima priveliște a ghilotinei. Toată viața mea am avut oroare de gloate, de orice fel ar fi fost. — Am copilărit împreună, i-am răspuns, pe un ton aproape neinteligibil. Ce mai noroc! — Ei, haide, haide, a temperat-o soțul ei. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
suntem înghesuiți aici, n-aș putea să le scot pe-ale mele. Când a rostit cuvântul “ânghesuiți“ l-a săgetat cu o privire scurtă, elocventă, pe micul vinovat care-i uzurpase cei câțiva centimetri cuveniți ei. Dar personajul a rămas sublim de inaccesibil. Continua să se uite drept în față, spre parbriz. Doamna de onoare i-a aruncat o privire doamnei Silsburn și și-a înălțat sprâncenele, cu tâlc. Doamna Silsburn i-a răspuns printr-o mină plină de înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
înșurubat, putea să vorbească ceasuri în șir, fără conștiința compensatoare că în cameră se află un om, sau doi, sau zece. Vreau să sugerez că era un vorbitor non-stop inspirat, dar, ca să o spun cu blândețe, chiar și cel mai sublim și desăvârșit vorbitor non-stop nu poate să placă în mod constant. Și trebuie să adaug, și spun acest lucru nu din respingătorul splendid impuls de a fi corect față de cititorul meu invizibil, ci - mult mai rău, bănuiesc - că acest anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bune poeme scurte japoneze, mai ales haiku, dar [i Senryn, pot fi citite cu mare satisfac]ie `n traducerea lui R.H. Blyth. Blyth e uneori primejdios, fire[te, pentru c\ el `nsu[i e un mare poet, dar e [i sublim - [i apoi, cine-[i caut\ siguran]\ `n poezie? Repet, aceast\ mic\ prob\ de pedanterie se adreseaz\ tinerilor, celor care scriu autorilor [i c\rora bestiile astea nu le r\spund niciodat\. De asemenea, scriu, `n parte [i `n numele personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să-l bocească...Probabil, l-au jeluit prea cu zgomot deranjând bețivanul care se trezi din somn Înjurând, iar cu mutra lui desfigurată de somn și băutura Își făcu apariția dând placajul la o parte...! Clipele de groază au fost sublime!! Îngrozite rudele mortului, au Început să țipe de alarmară toți vizitatorii cimitirului, alergând bezmetici În toate cele patru vânturi ale cimitirului, câlcându-se În picioare, amestecându-se cu pământul!!” Șeful Șantierului râse flegmatic. „Cu prima ocazie să mi-l prezinți. Sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea nevoie de triumf, de putere, avea nevoie de rabini, avea nevoie de preoți, avea nevoie de combustibil pentru tot ceea ce era pervers și nebun, avea nevoie de acțiune nobilă a intelectului, avea nevoie de cultură, cerea sus și tare sublimul. Nici o penurie nu era recunoscută. Dacă Încercai să te ocupi de toate aceste nevoi imediate erai un om pierdut. Și dacă luai În seamă toate astea la modul la care o făcea ea, Împroșcând spumă rece pe geamuri, ștergând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și pentru măreția eternității ce ne va ridica din superficialitatea prezentă. În momentul de față forțe, energii ce ar fi putut duce omenirea În sus o duceau În jos. Pentru scopuri mai bune În viață, puține erau disponibile. Teroarea de sublim smintea toate mințile. Capacități, impresii, viziuni comasate În ființe umane de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]