4,020 matches
-
Suprafața Olteniei este de 24.095 km². Cele mai importante orașe sunt: Craiova, Drobeta-Turnu Severin, Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea. Teritoriul istoric al Olteniei este, astăzi, împărțit astfel: Toate aceste județe (mai puțin Teleorman) sunt grupate în Regiunea de dezvoltare Sud-Vest, care, datorită faptului că 82,4% din teritoriul ei este alcătuit din această regiune istorică, poartă și denumirea de "Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia". Pe teritoriul Olteniei locuiau, înainte de cucerirea romană, mai multe triburi geto-dace: pelii (Pelendava), sucii (Sucidava), burii
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Olteniei este, astăzi, împărțit astfel: Toate aceste județe (mai puțin Teleorman) sunt grupate în Regiunea de dezvoltare Sud-Vest, care, datorită faptului că 82,4% din teritoriul ei este alcătuit din această regiune istorică, poartă și denumirea de "Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia". Pe teritoriul Olteniei locuiau, înainte de cucerirea romană, mai multe triburi geto-dace: pelii (Pelendava), sucii (Sucidava), burii (Buridava), la cazanele Dunării era un alt trib și este posibil să fi fost și alte triburi sau reprezentanți ai altor triburi în
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
partea de sud). Paralela 45°N trece prin comunele suburbane Păulești, Blejoi și Bucov. Municipiul ocupă o suprafață de peste 60 km, din care 35 km reprezintă comunele suburbane. Ploieștiul se găsește între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând ușor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord și est, străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Orașul este așezat pe râul Dâmbu, care izvorăște în zona de dealuri a orașului Băicoi
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
(numită în italiană Puglia) este o regiune din sudul Italiei, situată între Marea Adriatică și Marea Ionică, aproape de Albania, care cuprinde "tocul" și "pintenul" marii cizme a Penisulei Apenine. La sud-vest, țărmurile sale sunt scăldate de apele Golfului Taranto (Marea Ionică), iar la nord, de valurile Adriaticii. , locuită inițial de iliri, a fost colonizată de greci în secolul VIII î.Hr. Pe coasta Mării Adriatice au debarcat coloniștii din Micene, în timp ce pe
Apulia () [Corola-website/Science/296710_a_298039]
-
județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Prahovei, acolo unde aceasta primește apele micului afluent Peleș. Este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov. La , din acest drum se ramifică șoseaua națională DN71, care duce spre sud-vest la Târgoviște, Răcari și Tărtășești (unde se termină în DN7 aproape de București). Prin oraș trece și calea ferata Ploiești-Brașov, pe care este deservit de stația Sinaia și de halta Sinaia Sud. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sinaia se
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
realizat decorul și motivele ornamentale. Materialul ceramic (vase și statuete antropomorfe feminine) a oferit oportunitatea cunoașterii mai aprofundată a genezei și evoluției culturii Vădastra. Prin intermediul culturii Vădastra se stabilește contactul la extremitățile a două mari arii culturale: Boian (în Muntenia, sud-vestul Transilvaniei, Moldova și nord-vestul Bulgariei) și Vinca (în fosta Iugoslavie). Decorul ceramicii culturii Vădastra era realizat la început prin caneluri fine, iar mai târziu executat în tehnica exciziei adânci, cu motive spiralo-meandrice, trasate admirabil și cu alte motive geometrice, toate
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
Cotmeana (subdiviziune a Podișului Getic), la contactul acesteia cu Câmpia Slatinei. Orașul se circumscrie ca unitate fizico-geografică la extremitatea sud-vestică a Platformei Cotmeana. Altitudinile de pe teritoriul orașului variază de la 130-135 de metri în lunca propriu-zisă a râului Olt (sudul și sud-vestul orașului) la 172 de metri în zonele mai înalte din nord (terasa medie a râului Olt). Clima din orașul Slatina este de tip temperat-continentală, media anuală a temperaturilor fiind de 10,7 °C, iar media anuală a precipitațiilor având o
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
Horia (unde se termină în DN15D). Este amplasat parțial (zona centrală și cartierele vestice) la altitudinea de 310 m, într-un bazin intramontan străjuit de culmile Pietricica (590 m) la sud-est, Cozla (679 m) la nord, Cernegura (852 m) la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest și, parțial extramontan în zona subcarpatică spre est, pe o parte dintre terasele Bistriței și din Depresiunea Cracău-Bistrița. În onoarea acestui oraș, numele lui a fost atribuit asteroidului
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
cartierele vestice) la altitudinea de 310 m, într-un bazin intramontan străjuit de culmile Pietricica (590 m) la sud-est, Cozla (679 m) la nord, Cernegura (852 m) la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest și, parțial extramontan în zona subcarpatică spre est, pe o parte dintre terasele Bistriței și din Depresiunea Cracău-Bistrița. În onoarea acestui oraș, numele lui a fost atribuit asteroidului cu indicativul 100897 de către Alfredo Caronia (care actual trăiește în Piatra Neamț), atunci când
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
si Higer) Legătura cu alte localități se face printr-o gară și 3 autogări. Mai multe firme locale își desfasoara activitatea in regim de taxi. Există câteva proiecte de dezvoltare, printre care: Orașul conține următoarele muzee: Situată la 4 km sud-vest de oraș. Primele elemente de cultură materială aparțin epocii neolitice (faza Cucuteni), peste care se află un nivel de locuințe din epoca bronzului și apoi stratul daco-getic. Perioada de maximă dezvoltare a fost între sec. I î.e.n. și I e.n.
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
mm mai mare decât în afara lui: 480 mm. Cea mai mare cantitate de precipitații a fost înregistrată anul 1998 - 890 mm. Apele curgătoare din Chișinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin Chișinău curge râul Bâc, iar la periferia să de sud-vest râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bacului. Râul Bâc are o lungime de 155 km, suprafața bazinului - peste 2000 km². Bîcul se revarsă în fluviu Nistru la un km distanță de satul Gură Bîcului, raionul Anenii Noi. Debitul maxim al
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
s (1973), iar a viiturilor pluviale de 222 m/s (1948). În zona suburbana a municipiului au fost amenajate rezervoarele de apă de la Ghidighici și de la Ialoveni că locuri de recreere și agrement. La începutul anilor '50 în partea de sud-vest a orașului a fost amenajat Parcul Central de Cultură și Odihnă al Comsomolului Leninist și Lacul Comsomolului (astăzi ambele numite "Valea Morilor"). În parcurile din cartierele Rîșcani și Botanica, la Barieră Sculeni au fost construite cascade mici cu lacuri naturale
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
datorită disensiunilor apărute pe vas. În cea de-a doua călătorie Cabot a pornit cu un echipaj de 18 persoane, la bordul corabiei numită Matthew. Plecarea a avut loc între 2 și 20 mai 1497, navingând către capul Dursey, din sud-vestul Irlandei. Echipajul era înspăimântat de ghețuri, însă de această dată au atins țămul Newfoundlandului, posibil pe coasta insulei Cape Breton, în 24 iunie 1497. Deoarece există atât de puține date despre expediție și, implicit, despre locul acostării, acesta este disputat
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
membrii expediției au fost primii europeni care au pășit în America de Nord după călătoriile desfășurate cu jumătate de mileniu în urmă de către vikingi, călătorii rămase necunoscute în epocă. La întoarcere, crezând că merg pe o rută prea nordică, au călătorit către sud-vest, ajungând pe coastele bretone. Pe data de 6 august "Mathew" intra în portul Bristol. Reîntors în Anglia, Cabot a fost făcut amiral, recompensat cu 10 lire și o nouă Cartă a fost scrisă pentru o nouă expediție. Mai târziu, i
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
pe mijlocul bisericii și alta pe pridvor (ce a folosit drept clopotniță). La conturul poligonal, cosoroaba este susținută de console dublu articulate. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul situat pe partea de sud-vest datează din aceeași perioadă cu biserica. El are o formă pătrată și este deschis. Pe două laturi este înconjurat de o prispă și o scară ce duce până la turnul-clopotniță. Intrarea în biserică se face pe o ușă (1.45x2.40
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
fost corectat în anul 1969. Dar aceste fecioare și sfânta Ursula a fost întotdeauna ținute în lista oficială a sfinților Bisericii Catolice . Legenda spune că a fost o prințesă romano-britanică, care, la cererea tatălui ei regele Donaut de Dumnonia din sud-vestul Angliei, a ridicat ancora să se alăture viitorului ei soț, guvernatorul păgân Conan Meriadoc de Armorica (din Anglia), împreună cu alte 11.000 de slujitoare virgine. Cu toate acestea, o furtună miraculoasă le-a adus peste mare, într-o singură zi
Sfânta Ursula () [Corola-website/Science/317091_a_318420]
-
vopsite cu verde, foarte decolorate. Are și un turn clopotniță de lemn de aceeași culoare. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu abside pentagonale (atât cele laterale, cât și cea decroșată a altarului) și cu pridvor pe latura de sud-vest. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. La acel moment, Dărmăneștii se aflau în stăpânirea mazilului Șeptilici și era o localitate slab populată. Inițial, aici existau două sate: Hatna (la nord-est, pe malul râului Hatnuța) și Dărmănești (la sud-vest). În anul 1785, Comisia austriacă de delimitare a frontierei a trecut în evidențele sale doar un singur sat cu denumirea Dărmănești Hatna, așa cum apare pe lista posturilor de pază la frontieră între anii 1787-1824. După Unirea Bucovinei cu România (1918
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
o ușoară rupere în pantă, racordându-se cu învelitoarea pridvorului. Cosoroaba se sprijină pe console largi, cu tăieturi. Monumentul are plan dreptunghiular, de tip navă, cu absida altarului pentagonală decroșată, contraabsidă de aceeași formă și pridvor închis pe latura de sud-vest. Deasupra pridvorului se află un turn clopotniță. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
s-a schimbat hramul, cu acest prilej, în cel de "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil". Mutarea bisericii a determinat efectuarea unor modificări constructive și anume: În anul 1933 bisericii i s-a adăugat un pridvor din scânduri pe latura de sud-vest. În 1948 s-a înlocuit acoperișul de draniță cu unul din tablă și s-a construit cafasul (balconul) din pronaos. În apropiere de biserică se găsește turnul clopotniță din lemn, ce inițial se afla deasupra pronaosului, fiind parte integrantă din
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
vopsite în culoarea verde deschis. Inițial acoperită cu draniță, biserica are în prezent învelitoare din tablă. Monumentul are formă dreptunghiulară (17.70x8.00 metri), cu absida altarului pentagonală și decroșată față de restul corpului construcției și cu pridvor pe latura de sud-vest. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania) și de cele trei ferestre pătrate, rămase la dimensiunile inițiale (0.30x0.30 metri). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
Florin Dura și Mihăiță Brahariu. Parohia cuprinde 92 de familii ortodoxe. În apropiere de biserică, a fost construit și un turn clopotniță de zid. are plan dreptunghiular, cu absida altarului pentagonală decroșată, pronaos poligonal și pridvor deschis pe latura de sud-vest, ulterior închis cu scânduri. Ea a fost construită din lemn de brad, pereții săi fiind placați cu scânduri vopsite în culoarea galbenă. Acoperișul bisericii este cu pantă înaltă, învelitoarea fiind inițial din draniță, iar în prezent din tablă. Biserica este
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
Moara, Lămășeni sau Șerbănești. este construită din bârne de stejar orizontale, rostuite. Pereții din bârne ai bisericii sunt placați cu scânduri vopsite cu verde. Acoperișul este din tablă. Biserica este de tip navă, cu absida altarului poligonală. Pe latura de sud-vest, în dreptul intrării, a fost adăugat un pridvor cu etaj care este folosit și ca turn-clopotniță.
Biserica de lemn din Șerbănești () [Corola-website/Science/317143_a_318472]
-
pretextul protejării noilor supuși cazahi și pentru a preveni luarea lor în sclavie în timpul raidurilor militare inamice, rușii au început să construiască fortificații și să plaseze garnizoane de la vărsarea râului Sîrdaria spre est și de-a lungul râului Ili spre sud-vest. Cazacii au atacat sub comanda guvernatorului general din Orenburg, Vladimir Obrucev, fortărețele Hanatului Kokand: Kumîș-Kuran, Cim-Kuran, Ak-Meceti și Ina-Kuran. După cucerirea întregii regiuni a Turkmenistanului, cazacii au continuat luptele pentru cucerirea Șimkentului și Tașkentului sub comanda lui M. G. Cerniaev
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
păstrează cel mai bine în firidele de pe latura de sud a absidei în care sunt zugrăvite chipuri de sfinți ("Sf. Nicolae" și "Sf. Arhanghel Mihail"), relativ bine în unele ocnițe de la nivelul absidei și în stare precară pe latura de sud-vest a pronaosului poligonal, chiar lângă clopotniță (urme din "Judecata de Apoi"). Pictura interioară a bisericii este considerată a fi, alături de pictura de la Mănăstirea Voroneț, cel mai bogat și mai bine păstrat ansamblu de fresce de pe vremea lui Ștefan cel Mare
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]