5,950 matches
-
apoi îi trag pantalonii în jos. Este prea slăbit să le opună rezistență, gleznele îi sunt ținute strâns, picioarele desfăcute, simte cum mâini străine îi frecționează fiecare bucățică de piele, desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și răvășindu-i părul. În acest timp, figura aceea care debordează de energie, cu șapca roșie, se leagănă în câmpul lui vizual apoi în afara acestuia, zornăitul oaselor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
victoria binelui asura răului. Vin ploile și deșertul înflorește, se umple de mii de flori frumoase, cu viață scurtă. Fotse discută despre durata acestor flori și mărimea recoltei de mei din anotimpul care vine. Ploile se termină și vântul puternic suflă asupra ținutului. Bărbații Fotse scrâșnesc din dinții din cauza prafului, iar pe femeile lor le doare spatele de cât se apleacă să măture praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a coborît la Iafo, și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei, și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului. 4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, și a stîrnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. 7. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat. 8. Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat de la răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci, a dorit să moară, și a zis: "Mai bine să mor decît să trăiesc!" 9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: "Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
3. Ce folos are omul din toată truda pe care șio dă sub soare? 4. Un neam trece, altul vine, și pămîntul rămîne veșnic în picioare. 5. Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. 6. Vîntul suflă spre miazăzi, și se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăși se întoarce, și începe din nou aceleași rotituri. 7. Toate rîurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în prag de noapte, Dar lângă mine suflă vântul. Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai navigat spre bine. Zile la rând, o lună crudă, Eu am plutit fără o țintă Pe-o mare rece și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amuțește. Cu pete sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi, parcă, nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în geamul meu, Vântul suflă tare, când o să mai stea? Norii se prăvale, aerul e greu, Ploaia bate-n geamuri și pe fața mea! Moartea te atinse prea de timpuriu Și din vremi trecute, amintiri mă cheamă; Ploaia bate-n geamuri, s-a facut tarziu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt singur și te strig cu disperare, Tu nu-mi răspunzi, aud doar niște șoapte; E vântul care suflă, cum se pare, Spunându-mi: "Ea nu vine-n astă noapte!" Mă-ntind tăcut pe-al florilor covor, Aștept să treacă clipa asta grea; Privesc spre cer și văd o stea în zbor, E steaua care zboară către ea! Te-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-a oprit zâmbindu-mi, dar, apoi, deodată, desfăcând doi nasturi argintii la piept, a suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau să mergem printre văi și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Cum altfel să scap de coșmaruri? Cum adică ținea de mine? Urmează o pauză, după care se aude un zgomot de porțelan care se sparge. Vântul de nord șuieră pe la ferestre. După o lungă tăcere, îl aud pe Hsien Feng suflându-și nasul. Se aude apoi un târșâit de picioare. Zăresc umbra Majestății Sale, care s-a apropiat de pat și trage pătura de pe capul meu. Se așază pe marginea patului și oftează adânc, în timp ce își dă roba jos. — Ceai, Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care-i crește An-te-hai. Păunii cutreieră peste tot în palatul meu, și An-te-hai îi dresează să se țină după mine. Îi numește „doamnele mele imperiale“. Păunii trăiesc și se înmulțesc în grădina mea. Când mă vede că ies afară, An-te-hai suflă într-un fluier, și păunii se strâng să mă întâmpine. E minunat. Păsările scot un soi de cloncănit, care parcă ar psalmodia. Dacă se află în toane bune, își desfac „rochiile“ verzi-albastre și se iau la întrecere în a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că este un sâmbure de adevăr în cuvintele ei, atunci când începe să cânte Țărână în vânt: Mă întrebi când vin. Vai, nu încă, nu încă... Cum mai umplea ploaia iazurile în noapte când ne-am întâlnit! Oh, oare vom mai sufla vreodată din nou în lumânări Și ne vom aminti orele fericite ale acelei ploi de seară? Palanchinul mamei ajunge în sfârșit la intrarea laterală a Porții Purității Celeste. În clipa în care o văd coborând, izbucnesc în lacrimi. A îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cărți pentru bibliotecă, capitol pe care Fărocoastă îl menționa pe listă mai în coadă. La vremea potrivită, în școală Costică s-a dat drept „clasa muncitoare”. Deveni astfel secretar O.B., așa că, în fața sa, nici chiar directoarea nu îndrăznea să sufle. În calitate de secretar, își trimitea lui însuși denunțuri anonime care, invariabil, începeau cu propoziția: „Partid, privește la cetățeanul...” Depunîndu-le în biroul organizației comunale, căpătase bun renume. Prin el, celula de partid a școlii deveni una din cele menționate des în dările
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
partea pozitivă, a a’ut și partea negativă, dar o problemă vreau eu, to’arăși, să ridic: de ce întîrzie to’arășu’ Molotac totdeauna la ședință?! Cu proxima ocazie, Molotac întorcea moneda lui Janoro. Pe la miezul nopții cînd toată lumea picotea, unii suflînd greu cu capul între umeri, alții, ținîndu-și ochii strînși, scăpînd și cîte un sforăit, primarul îl înscria din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să-l fi picat cu ceară, nu sufla o vorbă despre asta. Curiozitatea sau furia nevestelor erau potolite cu înjurături. Îndărătnicii se lămureau după ce erau aduși la școală. Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub protecția echipelor locale, ceilalți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
știa că nu vede nimeni ce face el acolo, nu-i fu rușine să dea drumul lacrimilor și să Întrebe Înlăuntrul lui: „De ce?“. Sărătura ochilor se uscase demult pe față când ajunse În sat. „Nu e nici dracu’ pe Dunăre”, suflă el către ceilalți. Nimeni nu Îndrăznea să-l rostească, dar cu toții aveau În minte același lucru. Venea Sfârșitul cel Mare și era nevoie să facă ce-or face, să-l scuture puțin pe Cel ce Doarme ori să-l Înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ușă și i-a proptit clanța În palmă. Când Foiște a izbucnit pe hol, inspectorul Albu se afla În Colțul pionierului, studia gazeta de perete Cutezătorii și se interesa dacă În școală știa vreun elev să bată toba sau să sufle-n goarnă, așa cum impunea ceremonialul pionieresc. Intelectualul cel mai de vază al satului a trecut glonț pe lângă ei și s-a năpustit În curte trântind ușa cu geamuri În urma lui. În lațele bogate, crețe și galbene avea mațele și oscioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un unchi de-al ei pe care urma să-l moștenească și pe care Îl Îngrijea mai mult de gura lumii. Dordonea ar fi dormit și-ntr-un cavou, la cât era de obosit și oarecum beat. Mătrăguna, Înainte să sufle-n lampă, a avut grijă să-i dea de lucru: „Dacă-l vezi că moare” - și arătase spre bătrân - „aprinde-i și mata lumânarea asta. Ai chibritul colea”. Hristu, pe vremea aia neînsurat, dar și după, era asuprit de maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a făcut să râd - că o să mă nenorocească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că până și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a părea cât mai coapte și apetisante, pătlăgelele - de fapt niște gogonele verzi ca iarba după ploaie - fuseseră boite cu vopsea roșie, meșteșugit aplicată cu o mașinărie - construită de Titel Meșteru - care spulbera otrăvitoarea chimicală În vapori fini, după ce se sufla cu putere pe o țevișoară de plastic. În cele din urmă, aproape previzibil, cele două concurente au Început să se blesteme. De aici și până la abordarea fizică a problemei nu a mai fost decât un singur pas, pe care ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]