27,141 matches
-
pe măsura puterii ei de înțelegere nu reușesc. Privirile și mintea iscoditoare ale Mălinei sunt izvorul nesecat al interogațiilor și necunoscutelor cu care ea se întâlnește la fiecare pas, provocându-i mulțimea de întrebări pe care mi le adresează. Îi supraveghez cu atenție jocurile improvizate și desfășurate cu multă imaginație, îi stimulez curiozitatea și inițiativa, astfel că orele petrecute împreună cu ea sunt plăcute și reconfortante pentru mine. De altfel, studiile de gerontologie au evidențiat faptul că persoanele vârstnice care își petrec
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
jocurile dezlănțuite și gălăgioase ale copiilor aduși de mame sau bunici în acest paradis să zburde nestingheriți, să-și consume energia fizică, să se simtă în largul lor. În apropiere de locul unde stau se află o tânără mamă ce supraveghează un băiețel bondoc, de vreo 4 5 ani, care dovedește o mare poftă de alergare și de joacă. Urmăresc, fără să-mi propun, comportamentul copilului și reacțiile mamei. Constat cu surprindere că, deși fiul ei se manifestă ca un copil
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în listele de plată. Tot în acest scop, o comisie formată din doi membri, oameni competenți și credibili, va înregistra temperatura din toate locuințele de trei ori pe zi (dimineața, la prânz și seara), coordonându-și treaba cu cei ce supraveghează geamurile, astfel ca la sfârșitul fiecărei luni să avem o situație cât mai exactă a temperaturilor din locuințe, în funcție de care se va stabili plata încălzirii. Simplu, corect, eficient! Problemele ascensorului par să fie ceva mai complicate. Deși este folosit pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
respingând ideea părăsirii chiar și vremelnice, a pământului indian. Studiile nu îi lăsaseră lui Amar Nath răgaz să aibă viață socială. La prima întâlnire cu mireasa, bâlbâise câteva vorbe, apoi rămăsese cu privirea ațintită asupra pantofilor, până când, cei care îi supravegheau, se plictisiseră și ceruseră să se oprească ceremonia ceaiului. Desigur, Amrita nu scosese o vorbă în acest timp, dar pe chip îi jucase un zâmbet dedicat cine știe cui. Era frumoasă și asta i-a fost de folos. Nu se vedea imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viață de „sărutări furate“ și alte jocuri incitante, îmbinate cu munci ușoare, cum ar fi cumpărăturile, sau poate în unele zile va face de pază, când Balraj nu se simte prea bine. Desigur, e mult mai preferabil decât să fie supravegheat îndeaproape sau să rătăcească singur prin oraș. Începe să simtă că a căzut din nou în picioare. — Servește-te din lassi-ul meu special, zice Ma-ji, ciupindu-l de obraz și întinzându-i o cupă de metal. E foarte bun. Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bradywine la o plimbare rapidă și este deja înapoi, spălată și pregătită pentru chota hazri, înainte ca bucătarul să-și fi făcut apariția în bucătărie. Este o întârziere temporară. Imediat au fost aduse ceaiul și pâinea prăjită, iar Burra Mem supraveghează despachetarea ceștilor și farfurioarelor, a tacâmurilor și farfuriilor, prima etapă în pregătirea petrecerii oficiale de mâine, din grădină. Două sute de persoane trebuie hrănite și servite cu băuturi, pe peluza din fața casei. Este o sarcină grea, fără îndoială. Dar ea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nou, căciuli din blană de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de către cei favorizați de soartă, bogătașii care apăreau la cină în smoching și luau în stăpânire sala de bal, învârtindu-și în ritmul muzicii nevestele strălucitoare și fiicele elegant îmbrăcate. Depășind un grup de memsahib trecute de prima tinerețe, care supravegheau niște copii aruncând în joacă inele pe un țăruș, auzi vocea tăioasă a uneia care vorbea destul de tare pentru a fi auzită: — Uite-o, cea de acolo. — Aia? Soția pisălogului scoțian? Biata de ea! Este un tip total nesuferit. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale lipsite de eforturi între obiceiurile Fotse și cele ale insularilor Trobriand, ale indienilor Hopi, Inuiților și triburilor Karen din Burma, reprezintă sfârșitul unei lungi călătorii, o ascensiune dificilă spre o platformă amețitoare, de unde este posibil în final să se supravegheze toată lumea și oamenii. Tot pământul se poate vedea. Totul și fiecare are locul său. Ce poate fi mai bine decât să stai să te uiți la aceste văi ale trecutului? Ce dovadă mai bună că ai locul tău propriu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și el ceva: — Păreți mulțumit că ați plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie expediate în lăzi mari. Morgan s-a oferit să le însoțească până la Marseille, dar Gittens vine cu ei la Paris. Jonathan nu este prea fericit din cauza asta. Se simte urmărit de acesta când aleargă prin depozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
supradimensionate. Aerul rigid le conferă calități hieratice formale. — Cât costă? Omul spune un preț. Jonathan negociază cu el și după câteva minute două din acele sculpturi ajung în bagajul lui. Negustorul pleacă pe drumul său, iar el discută cu oficialii, supraveghind descărcarea echipamentului pentru expediție. Merge mecanic, așa cum face de câteva săptămâni, gândindu-se doar la Star. Un proiector interior derulează scena din bar, pentru a nu știu câta oară: Sweets se așază la masa lor, o sărută. Se așează. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acoperit doar cu un prosop. Băiatul are un avans de câțiva iarzi și după câțiva pași Marchant renunță la urmărire. — Îți vine să crezi? strigă la Gittens. Negroteiul ăsta mi-a furat pensula de bărbierit! După acest incident, încep să supravegheze echipamentul și stabilesc patrule de noapte în zonă, dar cu toate acestea tot le lipsesc din lucrurile personale. Profesorul rămâne fără șireturi, iar Gittens fără briceag și o cutie de grăsime pentru piele. Unele din lucrurile furate de Fotse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
repete imediat anumite scene. Îl întreb pe An-te-hai dacă membrii familiei imperiale erau cunoscători adevărați sau doar admiratori entuziaști. — Aș zice că majoritatea erau falși cunoscători, răspunde el, cu excepția împăratului Kang Hsi, stră-străbunicul lui Hsien Feng. Potrivit registrului, Kang Hsi supraveghea scenariile și partiturile, iar Chien Lung a supervizat scrierea a destul de multe librete. Majoritatea oamenilor, însă, vin pentru mâncare și privilegiul de a sta cu Majestatea Sa. Desigur că este întotdeauna important să demonstrezi o sensibilitate cultivată. E la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mod constant la rivalele mele. Mă întreb cât timp va mai dura până ce o alta îmi va lua locul. Chipurile lor schimonosite de gelozie îmi năpădesc gândurile, precum cețurile iernii. Sunt sigură că rivalele mele au trimis spioni să mă supravegheze: „ochiul“ ar putea fi chiar unul dintre slujitorii împăratului. Dacă este așa, el va raporta cu siguranță activitățile noastre din palanchin. Un cât de mic scandal, poate lua proporții uriașe. Pentru cele trei mii de femei din Orașul Interzis, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lăudat pe Tung Chih pentru că „a acționat ca un adevărat conducător“, în vreme ce eu mă simt copleșită de durere. Cu cât insist mai mult, cu atât mai puternic se revoltă Tung Chih. În loc să mă susțină, Curtea o roagă pe Nuharoo să „supravegheze comportamentul meu exagerat“. Mă întreb dacă Su Shun se află în spatele acestei cereri. Acum, Tung Chih nu mai are nici o problemă să-mi răspundă de față cu eunucii și servitoarele. E priceput la cuvinte. Uneori vorbește foarte sofisticat pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o scândură groasă având aceeași greutate ca și sicriul, se pun o masă și un scaun. Pe masă se așază un bol cu apă. Un funcționar se urcă pe umerii cărăușilor ca să se așeze pe scaun, datoria lui fiind să supravegheze apa din bol. Cărăușii își exersează marșul până când aceasta nu se mai răstoarnă. Escortate de Yung Lu, eu și Nuharoo facem o excursie pentru a inspecta mormântul. În mod oficial, se numește Pământul Binecuvântat al Veșniciei. Solul e tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
drept poetă și logodnică a sa. Fără să citească nimic, era slabă ca un stîrv. N-am văzut-o niciodată zîmbind, consuma doar cu repeziciune tot ce se punea pe masă; nu știu din care pricină, avea aerul că ne supraveghează. La plecare, logodnicul îi învelea umerii într-un șal albastru; cu o tandrețe de schelet, ea făcea mici marafeturi, strîmbîndu-se alintat. Coboram într-o seară către centru. Pe Ovidiu l-am zărit discutînd cu mare aprindere cu un individ care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu venea, mai devreme de această oră nu era voie să plecăm acasă. Fixat de secretarul O.B. și întărit de directoare, acest orar nu se schimba. Costică care, către ora cinci se înființa în fiecare seară la cămin, ne supraveghea. Băiat bun, dînsul scotea din dulap jocul de remi în care devenise as. De aceea îl și porecleam Hant, fapt care îi făcea plăcere Pronunțînd corect cuvîntul, dovadă că citea broșurile cu rîvnă, odată secretarul îmi ceru o recenzie. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de îngustate încît deveneai sfios. Din ce în ce mai tare mă năpădea sentimentul singurătății. Cînd mă întorceam acasă, nimic nu mi se părea familiar. Bunăvoința Tomuleștilor era obositoare. Nici dînșii nu mă acceptaseră ca pe unul dintr-ai lor și, față de mine, își supravegheau cuvintele. N-aveam nici un chef să le ascult poveștile iar stoica lor cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prima tabără pe Muntele Ryuo, un platou înalt, la nord de Castelul Takamatsu. De acolo, putea privi direct castelul propriu-zis. De la prima vedere, putu să observe așezarea terenului și să aprecieze legătura dintre fortărețe și castelul principal. De asemenea, putea supraveghea mișcările de trupe de la cartierul general al clanului Mori, aflând, din timp, dacă trimiteau întăriri. Își începu campania cucerind micile fortărețe de frontieră una, câte una, până când nu mai rămase decât Takamatsu. Îngrijorat de această întorsătură negativă a evenimentelor, Muneharu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape. Zi și noapte ajungeau la el mesaje urgente. Cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori se despărțiseră în trei armate, sub comanda generalilor Kikkawa, Kobayakawa și Terumoto, care se apropiau de hotarul provinciei, cu fiecare oră. Kanbei supraveghea lucrătorii. Epuizați de atâtea ore de muncă, zi și noapte, unii abia se mai mișcau. Mai aveau doar două săptămâni pentru a finaliza proiectul. Două zile. Trei. Trecuseră cinci zile. Kanbei își spunea: „Progresăm atât de încet, încât nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
finaliza proiectul. Două zile. Trei. Trecuseră cinci zile. Kanbei își spunea: „Progresăm atât de încet, încât nu vom putea termina barajul nici în cincizeci sau chiar o sută de zile, necum în două săptămâni.“ Rokuro și Kyuemon nu mai dormeau, supraveghind munca. Dar, orice-ar fi făcut, oamenii erau nemulțumiți și insolenți. Ca pentru a înrăutăți și mai mult situația, unii muncitori sabotau intenționat programul, convingându-i până și pe lucrătorii relativ supuși să stânjenească proiectul, prin încetineala lor intenționată. Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai când îi supraveghea Kanbei. — Războinicul-demon șchiop se uită la noi! În sfârșit, Kanbei îi raportă lui Hideyoshi: — Va fi cu neputință să terminăm la timp. Numai ca să fim siguri că suntem pregătiți, v-aș cere să hotărâți dinainte o strategie pentru cazul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei trei mii de muncitori ai noștri doar la o putere de trei mii de oameni. Dacă un om ar lucra cât trei sau cât cinci, cei trei mii ai noștri ar avea putere cât zece mii. Dacă samuraiii care le supraveghează munca ar face la fel, un om ar putea avea de zece ori mai multă forță și am putea izbândi tot ce dorim. Kanbei, voi veni eu însumi pe șantier. A doua zi dimineață, un mesager în robă galbenă alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]