3,688 matches
-
urcând în același timp, pentru ca mai apoi să se așeze obosiți pe pământul care-i aștepta uscat de dorul lor. Am ieșit afară și mi-am îngropat mâinile în argintul ce se așternuse în grădină. L-am dus apoi la tâmplă și am simțit cum căldura obrajilor mei topea zăpada cu repeziciune. Inima mea se topea de fericire, odată cu primii fulgi de nea. Roxana Popovici PRIMA ZI DE ȘCOALĂ După o vară arzătoare, după vacanța cea mare, a venit toamna. Frunzele
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
În tratarea migrenelor, durerilor de cap, răcelii sau guturaiului se recomandă: Aetheroleum menthae -10 g; - Aetheroleum foeniculi - 5 g; - Aetheroleum pini montanae - 5 g; - Aetheroleum abietis - 10 g; - glicerină farmaceutică - 20 g; - alcool etilic - 50 ml. • Uz extern: se ung tâmplele și fruntea de 2-3 ori pe zi după ce pielea a fost masată ușor cu o cremă de protecție, pentru a se evita descuamarea. > În tratarea cistitelor se poate folosi următorul amestec: - Aetheroleum abietis - 3 g; - Aetheroleum eucalypti - 3 g; - Aetheroleum
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Parcă purtase lanțuri, cândva... Oftând, Și-a întins truditele oase Pe rogojina mea cu libărci. Prin somn lumina, dar zăbrelele groase Lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpățână, Și mișunau păduchi și guzgani. Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, Și am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a trandafiri. Eram în celulă și era lună, Numai Iisus nu era nicăieri... Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele. Din lună
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a nenorocirii unei ființe: Stând lângă patul Margaretei, Faust visează apropierea „clipei cele frumoase”; mai apoi Margareta, după ce a trecut pragul acestei clipe spune tristă: „Liniștea mea, Odihna toată Nu le mai aflu Ah, niciodată” Prin contemplare, stând lipit de tâmpla Margaretei, Faust soarbe clipa în toată beatitudinea ei; dar odată clipa consumată, contemplația devine tragică. În fața eșecului, Mefisto smulge violent pe Faust, oferind tentații vulgare în noaptea Valpurgiei; cuprins de remușcări intră în celula unde este închisă Margareta, dar aceasta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aceeași manieră mucalită, savoarea umorului condensată într un joc semantic, pentru a amplifica opoziția dintre cele două personaje, Dănilă și Sarsailă: „Cât era de pusnic Dănilă, tot mai mult se sprijinea în drughineață decât în sfânta cruce și pac! La tâmpla dracului cea dreaptă, una!/ -A... Leu! Destul! Nu mai chiui./ Ba nu! Stai, tu cum ai chiuit de trei ori? Trosc! și la stânga una./ Va...leu, destul!/ -Ba nu-i destul. Și-i trage și-n numele tatălui una!” în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o plajă pe care-adie briza ușoară-a reclamelor și mici izvoare de gînduri grandioase de pretutindeni murmurînd în grotele sintetice și stropi de coniac în iarbă radioși cum buburuzele nimic nu s-a schimbat prin eoni eterurile se reazămă lasciv tîmplă la tîmplă peste lăzi pline de coca-cola amiaza asudă cum Îngerii cîntînd la trompetă. DEALURILE Și unul după altul dealurile pielea lor de rinocer sub bărbia noastră uriașele lor labe așezate prietenește lîngă picioarele noastre ochii lor mici neliniștiți proptiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe care-adie briza ușoară-a reclamelor și mici izvoare de gînduri grandioase de pretutindeni murmurînd în grotele sintetice și stropi de coniac în iarbă radioși cum buburuzele nimic nu s-a schimbat prin eoni eterurile se reazămă lasciv tîmplă la tîmplă peste lăzi pline de coca-cola amiaza asudă cum Îngerii cîntînd la trompetă. DEALURILE Și unul după altul dealurile pielea lor de rinocer sub bărbia noastră uriașele lor labe așezate prietenește lîngă picioarele noastre ochii lor mici neliniștiți proptiți în ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Fosforescente, umbrele s-au retras sub tencuiala din ziduri, bufoni vopsiți pe turla Arhivei de stat suflă-n trompete. Jos, în galerii, șobolani isterizați scurmă diamantele imperiului, rod sigiliile, numele, viețile... Înnoptezi la hotel. Stai aici ca în propria-ți tâmplă O, tinerețea ta inventând zeități! treci prin ea acum ca printr-o mitologie. Sufli în pietre, le crezi flaute și aerul respirației tale trece prin ele ușor sugrumat E târziu și-n parcul municipal spiritul gotic trage să moară O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
revistă pașii pe care îi urmasem pentru a găsi o soluție diplomatică la criză. Înainte de luptă, Clinton ne-a cerut insistent să îi dăm toate informațiile. Așezat la biroul său, încercând să își alunge durerea de cap apăsându-și pe tâmplă o sticlă de Cola, se interesa despre orice istoria, personalitățile, dinamica socială și culturală, opțiunile militare, riscurile trupelor noastre și potențialul preț pentru civili. Era hotărât să îndeplinească misiunea corect, fiindcă știa că ar putea greși. Era meticulos; acesta a
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
M-am trezit în rafale de automat. Securitatea! Când am auzit “Salt înainte!”, am stat în genunchi și-am zis “Tatăl nostru”. Au adus mitraliere cu caii, armament semigreu. Război pentru trei oameni! Am scos pistolul și l-am pus la tâmplă. Dar, în loc să apăs pe trăgaci, mi-a venit o idee: de ce să le fac eu serviciul lor? Să mă omoare ei! Gloanțele șuiearu pe la urechi. De cel care șuieră ai scăpat sigur. Sub mine se căsca o prăpastie de vreo
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Un președinte de țară nu știe unde s-a născut „Ultimul haiduc” de pe Râiosu i-a înfruntat pe bolșevicii care încercau să-i convingă pe deținuții din zarca de la Aiud că altcuiva aparține Transilvania, nu românilor. Și avea pistolul la tâmplă. Mai târziu, ajuns președinte, Emil Constantinescu a semnat cel mai rușinos tratat din istoria noastră. El știa că nu vom fi primiți în NATO la reuniunea de la Madrid, fusese informat de la Washington. Mai mult, primise din partea Congresului american asigurarea că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ce grad didactic are dacă și predă, vreau doar să-l aleg, în deplină cunoștință de cauză, pe omul cu cuțitul căruia îi încredințez pentru un timp corpul. La un moment dat, chiar viața. Altfel, eu însumi ridic revolverul la tâmplă. E odios ca într-un spital să se petreacă o crimă și ea să aibă toate șansele să fie o crimă perfectă. — Ce spuneți, dom’ profesor? N-am spus nimic. M-am ridicat de pe scaun și am ieșit, fără să
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Ralet crede și el că înlocuirea ișlicului cu pălăria a ușurat „fluturările gândului“. S-ar părea că o națiune își schimbă caracterul odată cu costumul, presupune Marie Boucher (o franțuzoaică stabilită în Moldova); „oricum fie, este vădit că una nu se tâmplă fără alta. Molăciunei obiceiurilor boierului i vinea bine antereul, care era făcut parcă înadins să-i împedice mersul prea repede, și măreției sale împrumutate i se potrivea prea bine urieșul șlic, de un cot în circonferință. Surtucul și fracul dădură
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mi-a trimis. E.B. e micul și marele nostru Larousse. Nici o carte din tot ce-a strâns, pe sute de ani, Vaticanul, British Museum, biblioteca Universității din Uppsala sau biblioteca de împrumut din comuna Cățelu nu i-a scăpat. Sub tâmplele domniei sale, luminate de cenușa bibliotecii din Alexandria, găsești rânduite pe policioare, tot ce vrei: și abecedarul, partea-ntâi, și manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite de păstorul Mahomed Lupul"43. Foarte rar, înainte de 1989, mai pot fi găsite asemenea schimburi de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ușor de zis! mi-a răspuns - nicicând/ n-a fost dat nimănui a uita focul/ în care piere arzând" (Ar fi bine să uiți), "și ochii ei ardeau la fel,/ cu negre văpăi, sub ferigile genelor" (Argumente îmi curgeau pe tâmplă). Este ființa care pune stăpânire pe eul poetic, care atrage și mistuie totodată. E ca întotdeauna și o teamă de pierdere a individualității în această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care se înscrie în sfera eminescianismului, sugerează focul ascuns
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Caraion, această înviere este imposibilă, moartea fiind o experiență ultimă, definitivă. Aceeași neputință de a găsi izbăvirea este redată și prin asocierea pâinii cu rodia, un al simbol al fertilității, al norocului, al vieții: " - Nu mai avem rodii nici pâine./ Tâmplele - tâmplele înoată în sânge;/ o pasăre slobodă plânge/ sub ceruri zbârcite ca foamea." (Pasărea urgiei). Adverbul "mai" rămâne singurul indiciu al unui posibil paradis pierdut, în rest nu este decât suferință. Stările angoasante copleșesc, înaltul este de neatins și, în loc să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
această înviere este imposibilă, moartea fiind o experiență ultimă, definitivă. Aceeași neputință de a găsi izbăvirea este redată și prin asocierea pâinii cu rodia, un al simbol al fertilității, al norocului, al vieții: " - Nu mai avem rodii nici pâine./ Tâmplele - tâmplele înoată în sânge;/ o pasăre slobodă plânge/ sub ceruri zbârcite ca foamea." (Pasărea urgiei). Adverbul "mai" rămâne singurul indiciu al unui posibil paradis pierdut, în rest nu este decât suferință. Stările angoasante copleșesc, înaltul este de neatins și, în loc să reprezinte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele cu sâni pietroși/ pe lângă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
200, 202, 203, 204, 206, 207, 208, 209, 210, 213, 214, 215, 216, 218, 219, 221, 223, 243, 244, 245, 246 Dumitrescu. Geo Al treilea sfert, 136 Alchimie, 135, 136 Ar fi bine să uiți, 135 Argumente îmi curgeau pe tâmplă, 135 Aventură în cer, 181, 210, 214, 215 Biliard, 144 Dans!, 210 Dar eu spun mereu, 145, 146 Declin, 89 Din câte adevăruri, 32, 146, 147, 215, 244 Dramă în parc, 179, 210, 217 Insomnie, 180 Literatură, 182, 217 Mașina
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult înfățișarea de martir a figurii uscate a lui G. Bacovia. Părul, discret, abia de-și susține prezența pe la tîmple, încadrînd în schimb, de tot simplu, fruntea. Urechile au ceva de chiropteră. Cînd, după vreo jumătate de oră, a apărut și poetul, am putut constata că fotografiile îl reprezentau, în ce privește fizionomia, foarte realist. G. Bacovia este atît de slăbit încît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
picioare, strigă: omorâți-l! omorâți-l! Iar unul, trezit din somn de hărmălaie, răcnește și el, buimac: Și pe Ea! Și pe Ea! Să fi întrezărit, creatorul anonim al bancului, peste timp, fața galbenă a Tovarășului, cu crestături negre la tâmplă, de la cele 30 de gloanțe, trase orbește de parașutiștii militari? Și cadavrul Tovarășei, în paltonul de culoare deschisă, pătat de sânge, dar fără brățara de aur masiv? Și serialele televizate cu subiectul macabru: cine se află în mormintele Elenei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
și elevii folosesc emblemele în timpul orei pentru a tranmite colegilor anumite mesaje: așezarea palmei pe frunte (durere de cap provocată de limbajul abstract), ducerea arătătorului dintr-o parte în alta a gâtului (neputința de a mai asculta), rotirea arătătorului în dreptul tâmplei (nebunie), lovirea cu podul palmei peste frunte (uitare), ,,V"-ul realizat prin deschiderea degetelor arătător și mijlociu (victorie). Elevii pot dezvolta propriile embleme în vederea facilitării comunicării și construirii identității membrilor clasei. De exemplu, impresia favorabilă despre un profesor nou poate
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
din Sărărie. Când ai aflat nenorocirea ce te-a lovit, ai trecut printr-un moment de mare descumpănire. Dar, mai bine spune-ne dumneata cum a fost: „ Am stat o zi și o noapte... cu coatele pe genunchi și cu tâmplele în mâini și nu mă uitam la nimeni. Stăteam și nu mă puteam gândi la nimic... Cine și câți te-au înțeles atunci sau chiar astăzi. Poate doar cel care a avut nenorocul să treacă prin asemenea nenorocire. În scurtă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
mine... Taci, mămucă dragă, lasă că te descânt eu și o să vezi cum are să-ți treacă îndată... Creangă repide înșfacă o ulcică, o umple cu apă, pune doi cărbuni aprinși și începe a freca pe bătrâna femeie pe la gât și tâmple, tot bolborosind: <<Sulică, mulică, tot în sus mi te ridică, de ț-a trece, nu ț-a trece, vie altul să te frece>>, iar... bătrâna femeie adormi sub mângâietoarele cuvinte ale lui Creangă. Se vede lucru că credința babei a
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de felul în care își ține capul, toate acestea deosebindu-l de scundul, vicleanul, cocoșatul și șchiopul senior de la Sans-Souci. Dar el îi poartă masca, nasul indiscret, cu nările largi, bărbia ascuțită, ochii albaștri rotunzi cu pleoape oblice ridicate spre tâmple. Îi spun că seamănă cu bătrânul Fritz și asta-i stârnește râsul. Ce ciudat! spune el, Cecilia îmi spune mereu că la bătrânețe voi fi exact ca el! Această asemănare este cu atât mai curioasă cu cât legătura de sânge
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]