6,881 matches
-
e scârbă chiar de mine. MIHNEA (se uită lung la dînsul) Mă duc ca să-l mai văd. SC[ENA] IV ROMAN (singur) Te du! te du dar, șarpe... Voi priveghea de-aproape, Voi arăta eu lumei că sânt un lup tăcut*... Mesteacăn! [MESTEACĂN] Ce-i stăpîne? [ROMAN] Să te pui astă noapte Să stai de strajă bine, l-acea portiță mică Ce numai tu o știi... lui Cătălin din Galu să-i spui [să] vie-aicea Și straja să o ție în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aicea, pe malurile mării... ARB[ORE] Cum? MAIO Pe malurile mărei se zice c-ar fi o cetățuie neagră... N-am văzut-o... De când a fost pe-acolo se știe c-a căzut într-un fel de nebunie întunecată și tăcută. Alții spun cumcă moșu-său Petru Rareș s-ar fi tăvălind pe-aicea în straie rupte de pescar... c-ar fi pusnicind pin niște ruine, c-ar fi îmblînd noaptea cu vrăji pe țărmii mării... Mai știi! Om învățat, Petru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ntreaga vecinicie din sufletu-mi închis. Visarea mea cernită întoarce câteodată A vremei uriașe înfricoșată roată, Cu secolii săi palizi, cu stinsele-i popoare Ce-nchinau idoli monștri și le zideau altare. Când sufletu-mi e[-o] noapte bătrână și tăcută, Cu codrii săi de secoli {EminescuOpVIII 157} [ARBORE] Mă-nchin M[ăriei] Tale! ȘTE[EFAN] Portare, voi aici! [ARBORE] Nu trebuie să-l urmeze pe cel mare cei mici? ȘT[EFAN] (contrariat) Nu te-așteptam, portare? [ARBORE] Nu m-așteptați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un an, o zi mai cere; Din mări cu munți de viață sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg cu spaimă, nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un an, o zi mai cere, Din mări cu munți de viață, sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg ca spaima nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Să mă întorc!... De-acuma?... Acum e prea târziu, În inima mea stearpă nimic nu mai e viu. Eu nu mai am voință, eu nu mai pot avea... {EminescuOpVIII 165} Eu am numai dorința
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
râu... Ce-mi pasă mie că scopul la care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe care alerg eu are (un nour de mamă) nouri de surori. Ce-mi pasă mie dacă lacul tăcut iubește două stele - numai daca va îneca luntrea dasupra căreia plutește vraja mea. Și lumea toată se reflectează în sufletul meu. {EminescuOpVIII 245} 2254 Cred aerul oglindă în care se reflectă îngerii cerului - și tu nu ești decât reflectul unui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu, Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta mizeră moartea să nu se-atingă, Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima stârpită, în capul pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Regină coronată înveșmîntată-n rază, Fii îngerul Speranței, fii îngerul de pază La capul României ce[a] bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea [mea] cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o, stea în care crez. Și, inspirat în taină de-un cuget proroc Eu văd fericea țărei în Tine - și mă rog, Genunchii-n piatra stearpă și cugetul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Se poate că atuncea [ - - - ] fi deșartă Și-aș crede că lucirea coroanei toate iartă. Dar el? Când îl privesc [eu] cu ochii minții mele, Frumos ca un arhanghel, nobil, mărinimos, Și eu... eu să-i dau mâna și lumea cea tăcută, Privindu-mă, să zică: O femeie pierdută? Să-i dezonor viața, să-i înegresc mărirea, S-arunc o umbră numai pe sînta-i strălucire, Să fac ca să se zică, că mintea și-o pierdu? Ah! spre a face-acestea s-ar cădea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
devenind femeie... ce s-a întrupat și sufere pentru mine cum Cristos s-a-ntrupat și-a suferit pentru lume etc, etc., in infinitum. De n-aș fi fost și eu amorezat ziceam și eu ca un student sau ca un iezuit tăcut și fățarnic căruia i se scurg ochii după fete: Ce înger, ce zeitate! etc. A[LECU] Ei bine, nu! Naiba știe cine te-a făcut astfel încît să-ți îmble gura ca o moară stricată. (tare) Nu e cum zici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vede-ntîi Ciobanul bun de oi și miei. COR DE FETE O inimă furat-au el Și nu-i e dragă cât un miel. UN PĂSTOR Fără turmă păstor nu poate fi. El merge cu turma pe naltul tăpșan, în văi tăcute. De n-aude glasul ei, el cat-a se stinge de dor. COR DE FETE Se stinge de dor Sărman băiat! IONEL Se stinge de dor! COR DE FETE Îi cere, Mario, acum dovezi A lui iubire de vrei s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ciobanul bun de oi și miei. COR DE FETE O inimă furat-au el Și nu-i e dragă cât un miel. 2254 UN PĂSTOR Fără turmă păstor nu poate fi. El merge cu turma pe naltul tăpșan, în văi tăcute. De n-aude glasul lor el cat-a se stinge de dor. COR DE FETE Se stinge de dor, Sărmat băiet. IONEL Se stinge de dor. COR DE FETE Îi cere, Mario, acum dovezi A lui iubire de vrei s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dormea nici un moment. în fine căzu la pat, atunci mă chemară iarăși. Cât de mult se schimbase: ochii săi întunecoși erau înfundați tare și ardeau ca o flacără pe jumătate stinsă; fața-i era zbârcită și fruntea încrețită. El zăcea tăcut și nu răspundea la vorbele mele. Servitoriul [î]mi înmînuă pe ascuns epistola nenorocoasă. Era de la don Caldero și suna astfeli: Domnule conte! Când va ajunge epistola aceasta la domnia-voastră, eu nu voi mai fi, ea stă scrisă gata în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ioannes III Ducas) în sânul bisericii romano-catolice. Inocențiu III, cu mare părere de bine pentru intenția zeloasă și folositoare, lăudă pe regina și-i mulțumi, îndemnînd-o să urmeze necontenit întru aceasta și să aleagă mai cu seamă oameni cuminți și tăcuți ca soli, care, mergând la fața locului, să steie de priceputul Vatatzes spre a-l câștiga pe deplin pentru schimbarea legii. Dar, căzând Constantinopolul pe mînile latinilor, fanatismul și ura grecilor împrotiva francilor se adaose și mai mult, încît Vatatzes
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ghicitor preacunoscut pe atunci și foarte căutat, anume Basilakios, în casa căruia se văzu pe sine însuși pe-o icoană cu ochii scoși și fără pălărie împarătească; afară de aceasta ghicitorul acela îl trată c-un dispreț ce era aproape mojicie. Tăcuta proorocie simbolică a icoanei se-mplini prea curând. Într-adevăr, propriul său frate Alexios se conjură contra lui, îi plănui căderea, câștigă armata, nobilimea înaltă și pe demnitarii cei mai-nalți pentru sine, se sui pe tron, prinse pe-mpăratul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe toți clericii și mirenii de părere contrarie. O jumătate a bisericei și a norodului judeca pe cealaltă jumătate și nu numai aprobarea pozitivă a unei dogme neînțeles esprimate și nepricepute, pe care-o primise totalitatea, ci chiar numai îngăduirea tăcută a unei asemenea dogme trecea drept grea crimă canonică și civilă. În urma unei hotărâri a sinodului, Bekkus trebui să ceară iertare de la reinstalatul patriarh Iosif, pentru că, în vremea în care acesta trăia încă, luase asupră-și demnitatea patriarhatului. Deși căută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-un 431 v mod și mai energic decât prin fizionomie și ținută. În tonul fundamental, care ni se prezintă ca un accent produs oarecum prin întreaga mișcare spirituală a individului, prin acest ton se continuă în elementul graiului figura tăcută întrupată în icoana caracterului. De-aceea tonul fundamental acompaniază pe individ în decursul întregei aceste mișcări a sufletului său. Cum pătrunde prin afectele cele mai vehemente espresiunea consistentă a feței, tot astfel trebuie să străsune și tonul fundamental prin toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din partea teroriștilor arabi sau ale statelor care-i protejează au fost luate în considerare de strategii militari care se văd acum puși în situația de a lupta cu rachete intercontinentale, avioane ,,invizibile" și submarine nucleare împotriva unui dușman viclean și tăcut, maestru al luptei de gherilă. Orice reacție militară împotriva statelor arabe va aduce un lanț întreg de replici: atacuri teroriste simultane, prin folosirea unor ,,bombe umane", împotriva metropolelor unor state care sprijină SUA, cu scopul de a declanșa panică în
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
narcofile a fost turcoaica (sultana, odalisca, hanâma, cadâna), care fuma în serai opium sau hașiș. Folosind clișee desuete, Dimitrie Bolintineanu (Florile Bosforului, 1851-1857) a descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mână, Iar rumena-i guriță ca fragul pârguit, Din narghelea essală un fum îmbălsămit. Sau Dar frumoasa esilată Fuma dintr’o narghilea Și gurița-i purpurată C’un parfum de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atât mai dibaci erau însă membrii acestui partid în esploatarea practică a funcțiilor, demnităților și geșefturilor care le stătură la dispoziție în decursul atâtor ani. Rosetti, acest Girardin al României, cunoștea bine slăbiciunile omenești și necesitățile partizanilor săi, și supozițiunea tăcută "de-a trăi și a lăsa și pe alții să trăiască" era cleiul care lipea existența și forma tăria partidului liberal din România. Oameni cu mâni curate și principii catonice ca Brătianu ori Ionescu erau corbi albi în partidul roșu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
s-a repezit să folosească darul lui pentru a seduce o fată. Scârba pe care o citise în gândurile ei atunci când făcuseră dragoste pentru prima dată îl împiedicase să mai atingă vreodată o femeie. Cu timpul, a devenit un adolescent tăcut, temut de ceilalți pentru că obișnuia să pună întrebări înfricoșătoare și fiindcă părea să poată desluși cele mai ascunse secrete ale sufletelor omenești. El nu avusese curaj însă niciodată să vorbească sincer despre înzestrarea sa. Îl învinuiau de deochi sau îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
oamenilor, dar Rim nu era dispus să riște. Quinții se temuseră întotdeauna de puterile mentale supranaturale. Unele dintre cele mai dureroase lupte ale lor se petrecuseră cu asemenea oameni. Era o lege nescrisă a oricărui quint aceea de a ucide tăcut, discret, orice ființă telepată, indiferent de cât de slabe erau puterile sale. Singurii care erau iertați de vina de a putea spiona gândurile erau operatorii psiacului. De altfel, nu de puține ori, cei mai înverșunați dintre inamicii lor se ascundeau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
potrivească mai bine cornul. Restul e întuneric. Johansson privi spre soarele al cărui crepuscul bătea ușor în verzui. Își amintea de un alt asfințit, de o altă ultima seară, pierdută undeva la poalele unor munți. De jos, ceilalți îi așteptau tăcuți hotărârea. Nu era ușor să mori a doua oară. Dar cine poate ști cu adevărat cum e să trăiești a doua oară? Nici viețile lor nu erau apărate de spectrul nefiresc sub care păreau că își trăiesc prezentul. Poate că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pui de copac. N-am mai fost demult la mormântul mamei mele. Ținta lui Xtyn nu era prea îndepărtată. Știa exact de unde ar fi putut lua puiul de arbore de care avea nevoie. Purtând sub braț o unealtă rudimentară, porni tăcut, însoțit de Lonis și de Insa. Urcară pe o potecă povârnită până la înălțimea platoului și, când ajunseră sus, vântul îi lovi în față cu putere. Xtyn simți încercarea slabă și zadarnică a veșmântului de a-și păstra forma. Punând capul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știm nimic despre cum se poate lupta împotriva unui om. Ba eu cred că îl vor doar pe Xtyn. Și cum să-l dăm pe Preot? Și cum să-l ia? Nimeni nu-l poate atinge... Xtyn preferă să rămână tăcut, încercînd disperat să deosebească vocile din ly. Acest lucru nu era însă posibil nici măcar pentru un om cu calitățile sale, fiindcă gândurile semenilor săi se amestecau cu foșnetul omniprezent al mantiilor, ale căror colonii shu erau agitate din cauza nervozității stăpânilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]