3,383 matches
-
lucru să ai grijă, Alexandre: "Să-ți rămâi credincios ție însuți și țării!". Ai înțeles, fiule? Să-ți dau cel mai bun leac contra fricii: Mergi înainte și credința-ți va veni!". Alexandru își șterge obrajii cu palmele: Am înțeles, Tăicuță Măria ta... Ștefan îl strânge aproape, cu un glas îngânat: Săndrele, o să-ți fac o mărturisire care o să te doară... Fără lacrimă însă! Să te călești! De două ori, Mahomed mi te-a cerut ostatic, zălog de credință la Înalta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu Petru pentru a cuceri o bucată cât mai mare din tăicuță; Sora, suflându-și nasul într-o pestelcă; și Țamblac, cu restul. Lacrimi, suspine, smiorcăieli de fericire... Ștefan trage mult aer în piept, o strânge pe după umeri pe Maria, mângâie creștetul Olenei, iar Petru i s-a și cocoțat în spinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă: bătrân lângă nepot, nepot lângă bătrân, alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima... Ștefan tace, apoi, îngână: Mi-era drag bătrânul. Avea soare în inima aceea. Dumnezeu să-l ierte! Și... și soața? Mălina, pare-mi-se... Bârsan întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dunărea nu mă mai spală... Mă chinuie întrebarea: a meritat sacrificiul? Așa-așa! se dezlănțuie Daniil. Răsucește cuțâtu'! Mai tare! Mai adânc!... M-or blăstăma măicuțele... Și vădanele... Și fătucile nelumite... Și pruncii ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii, când au văzut cârnațul, n-au mai auzit ce le-a spus părintele, dar le-a lăsat gura apă de poftă și cel mai mărișor a strigat „dă-mi-o mie taică părinte s-o mănânc eu cu Vasilica”. La auzul acestei rugăminți, părintele a pus bucata de cârnaț în lădița șaretei, a dat bici calului și a plecat la poarta casei vecinului lui Gruia unde a reluat dialogul”. Părintele Cristea Popescu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
boier s-a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile-a căutat Și-a găsit-o-n Calafat, Trecând pe lângă o poartă, Copilașii-au chiuit, Uite-o taică pe măicuța, Uite-o colo pe terasă, stă cu boieru la masă, Țiganca de i-a văzut, tot părul din cap și-a smuls, N-a mai vrut nici avuție, Nici un fel de bogăție, Că s-a întors cu ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
actualmente General Berthelot), într-o cămăruță ce-i fusese repartizată în fosta ei proprietate, atunci naționalizată. Ca boieroaică, avusese până atunci D.O. (domiciliu obligatoriu) la Neamț. Bătrâna ne povestea cum l-a născut pe primul său băiat și cum taică-său, Lascăr Catargiu însuși, a căzut cu lacrămi în ochi, în genunchi, la patul ei de lehuză, rugând-o să-i dea copilul ca să-l înfieze deoarece, fără urmași de parte bărbătească, numele bătrânului se stingea. De la Dolhasca unde am
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
americanii îmi periclitez cariera scriitoricească. Trebuia să fii antiamerican, adaugă el, pe vremea când Maria Bănuș scria „Ție îți vorbesc, Americă”. Tac, mă uit la el să văd: chiar vorbește serios? — Se poate, tocmai tu, care ai fost victima comunismului! Taică-tău a făcut pușcărie, tu însuți ai fost persecutat și exilat, iar acum te arăți antiamerican... Culmea e că vorbește serios. Oportuniștii nu spun niciodată vorbe în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
gândit o clipă să pună în mișcare măcar șenila unui tanc. (În schimb, posturile de radio, în frunte cu mult ascultata „Europa Liberă”, țipau ca din gură de șarpe, că ți se rupea inima! Atunci am început să devin antiamerican. Taică-meu îi așteptase pe americani cu sufletul la gură până în 1954, când a fost închis. Țin minte că uneori, seara, când reușea să se dezlipească de aparatul de radio fixat în permanență pe „Europa Liberă”, ne anunța solemn: — Vin! În
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu biciușcele, iară când îi băteau cu biciușcele ei se rugau să-i împungă". Cu doamna lui Duca "și-au făcut cheful" turcii. Când Duca e mazilit, Niculce parodiază vorbirea munteană a doamnei, fata Brîncoveanului: "Aolio! Aolio! că va pune taica pungă dă pungă din București până în Țarigrad; și, zău, nu ne va lăsa așa, și iar ne vom întoarce cu domnia îndărăpt". Muntenii care nu putuse păgubi lui Antioh-vodă "numai se trânteau și plesneau de ciudă". Duca, abia înscăunat, dacă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nivelul unei jurnalistici inteligente. În versuri de nuanță umoristică se notează specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în cărămida cuvântului taichii A făcut trei războaie Care unde-a scuipat nu mai linge - Și-o bătătură de acareturi. Cruce de voinic, Aceeași operație, însă cu stridență, a încercat a o face Ion Iovescu în două romane, Nunta cu bucluc și O daravelă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Înțeleg că dumneavoastră ați fost mai ferit, dacă nu aveați legături? Eu, să fiu cinstit, În comparație cu ceilalți, am fost unul dintre cei favorizați, pentru că n-am avut ce să spun... Eu, fiind frontierist, singura legătură care o aveam era cu taică-miu... Și noi ce-am declarat am declarat cam la fel. Noi n-am putut să-i păcălim pe anchetatori, pentru că nu aveam cu ce. „Ai fost În Iugoslavia?” „Am fost.” „Cum ai trecut frontiera?” Toate detaliile ăstea au coincis
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
declarat am declarat cam la fel. Noi n-am putut să-i păcălim pe anchetatori, pentru că nu aveam cu ce. „Ai fost În Iugoslavia?” „Am fost.” „Cum ai trecut frontiera?” Toate detaliile ăstea au coincis cu ce a declarat și taică-miu. „Pe unde ai fost În Iugoslavia? Pe cine ai mai cunoscut acolo?” „Pe cutare”... Am dat nume cu care am fost acolo la vreo câteva Închisori, la Zdrenjanin, la Covăcița, la Sopot, la muncă la o mină de marmură
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plecăm”. Și era unu’ Angelescu, exact de vârsta mea, student la Conservator la București, unu’ Marin și nu mai știu cum, un băiat Înalt tot așa, fost boxer. „Hai, mă, Brezene, hai și tu!” „Nu pot să-l las pe taică-miu, dar uite, vă ajut pe voi să mergeți”... Și i-am ajutat, au sărit gardul, și la marginea orașului i-a Împușcat. Și chestia asta am văzut-o și la televizor, că o declarație despre asta dădea și altul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sfârșit, unii, mi-au dat niște bani... Și, În sfârșit, Încet, Încet, am luat serviciul... După eliberare ați mai fost contactat de autoritățile de atunci? V-au mai verificat? După un an de zile, În ’55, s-a eliberat și taică-miu. A venit și el tot acolo, la mătușa asta a mea. Stăteam Într-o sală, Într-un antreu și o cameră trei inși. Într-o mizerie! Eu am plecat pe șantier, În sfârșit... am lucrat pe șantier... Între timp
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mătușa asta a mea. Stăteam Într-o sală, Într-un antreu și o cameră trei inși. Într-o mizerie! Eu am plecat pe șantier, În sfârșit... am lucrat pe șantier... Între timp, mătușa a murit și am rămas eu cu taică-miu. Și În ’56, proprietarii care au stat acolo, să se răzbune, probabil, că erau și În legătură cu Securitatea, au adus un pistol de pe vremuri, cu butoi așa, dar lipsea butoiul, și l-a pus Într-o magazie și s-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lipsea butoiul, și l-a pus Într-o magazie și s-a dus și: „Uite, dom’le, ce are colonelul Brezeanu și cu fiul său! Uite ce au!”. Și a venit imediat Securitatea și l-a arestat din nou pe taică-miu și l-a condamnat opt ani de zile. Atuncea m-a anchetat și pe mine. Am fost chemat la Securitate, am fost arestat, da’ m-a ținut foarte puțin, o zi sau două... Ăștia, proprietarii, au vrut să scape
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de zile. Atuncea m-a anchetat și pe mine. Am fost chemat la Securitate, am fost arestat, da’ m-a ținut foarte puțin, o zi sau două... Ăștia, proprietarii, au vrut să scape de amândoi, dar a scăpat numai de taică-miu, că eu am rămas, dar până la urmă a trebuit să plec... Ei, pe urmă eram la Centrul de Calcul și era un securist, Gornienko, care răspundea de noi, și a cerut să dau o declarație despre inginerul Ștraup. „Domnule
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cam 150-200 de oameni Încăpeau Într-un dormitor. Și În anul acela, În ’60, când am venit la Grădina, am aflat și că mi-a murit tatăl. În primul rând am presimțit... În sufletul meu am presimțit că a murit taică-miu. El fusese pe front, În Rusia, nu prea era bine cotat, și În momentul În care fusese la Hârșova diriginte de poștă, atunci la Început, când s-a și căsătorit, Începuse colectivizarea și Îl făcuseră membru de partid și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-o fost, că așa ne purta... V-au dus la Securitate la Deva? Da, și acolo, la anchetă, era unu’ Herman Liobin, un evreu, și cu unu’ Iordache. Ăștia au fost cei mai mari criminali cu anchetările acelea... O fost taică-su lu’ Liobin ăsta internat la spital la Deva, și o fugit de la spital bătrânu’, și o zis că nu stă, că poate sunt din copiii lu’ ăia care-o fost Închiși la băiatu’ lui, și-i dă ceva, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o greutate de sub 30 de kilograme, cam așa... Parcă și-acuma-l văd, cu niște ochi mari, o figură lunguiață, slăbit din cale-afară, de toate oasele i se vedeau pe corp... Nu știu cum o rezistat În condițiile astea să nu dispară... Taică-său a aflat că e la Târgșor și-a venit, și-a luat legătura cu directorul, cu Spirea Dumitrache, și În mod foarte-foarte ascuns l-a rugat să fie ajutat. El e-n stare să Îi pună orice. „Știți ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
confruntări directe cu cei care vă urmăreau? Confruntări directe numai la Rona, la casa asta a lui Oniga. Trebuia să se Întâlnească cu soția, că o venit cu alimente, și or plecat șase dintre noi acolo. Era Rusu, Mâț, Aristina, taică-său și frate-său și Hotea. Ei au aflat de undeva că aduceau alimente acolo În pădure și au Încercuit zona sub formă de potcoavă... Era o poiană În mijloc și de jur-Împrejur pădure. Mâț ăsta era foarte priceput și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
O fost amenințați că Îi deportează familia și s-o predat. Și o primit cu un an mai puțin, că, În loc de 25 de ani, i-o dat 24. Ceilalți erau În cealaltă zonă... Bătrânul o fost paralizat, cu Aristina, cu taică-său și cu frate-său.. Și atunci când l-o Împușcat mortal pe Hotico l-o Împușcat și pă Gusti, acolo unde era, printre niște oi. Și Gusti știu că era ’pușcat, că m-am Întâlnit cu el la Închisoare la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu un prieten din copilărie, maghiar. Ei au fost trei frați, frații Fodor: Pista, Eghi și Bela. În ’48, Bela Îmi propunea: „Mă, hai să fugim din țară”. „S-o las pe mama, pe sora... nu pot.” El trăia cu taică-său, că era divorțat... Și atât m-a bătut la cap să plec, dar n-am plecat. El a plecat și-a ajuns la Salzburg, și de-acolo, via Italia, o ajuns În Australia. Bun. Fratele lui mijlociu, cu care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să nu știi toate dichisele cum se mișcă Înseamnă că tare prost trebuie să fii. Și În veci n-o mai auzit de ei. Și ăsta o fost condamnat pe drept comun și i-o comutat pedeapsa la politici, că taică-său o fost plutonier, tehnician veterinar. Acuma, cu ce-o fost el vinovat că taică-său o fost plutonier? Asta nu Înțeleg! Și zice Într-o zi cătră mine: „Mă, eu la bagaj mai am un cojoc și ăla ți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]