5,450 matches
-
geme. Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare măiestrita uimitoare, Ei Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele Generări 25 Ale ascunsei pofte, cînd furișată-n încăperi întunecoase desfrînata nopții Își joacă rolul, sub Mască tăinuita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea lui Urizen să dea lumină-Abisului, Să lumineze-n timp de zi Războiul, s-ascundă tainicele-i raze-n timp de noapte, Fiindcă el ziua și noaptea le despărți în părți deosebite, Ziua pentru război, iar noaptea pentru tainica religie în capiștea să. [Urizen îi dădu nume...] 40 Los mărețul boi și-l înaltă: picioarele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
35 În capiștea lui Urizen să dea lumină-Abisului, Să lumineze-n timp de zi Războiul, s-ascundă tainicele-i raze-n timp de noapte, Fiindcă el ziua și noaptea le despărți în părți deosebite, Ziua pentru război, iar noaptea pentru tainica religie în capiștea să. [Urizen îi dădu nume...] 40 Los mărețul boi și-l înaltă: picioarele-i statura pe Pămînt. Deasupra Lunii mînioasa-i frunte, de negre tunete bubuitoare-mpresurată, Și ale sale dezgolite mădulare lucind peste albastrul cer întunecat, genunchii săi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași. 60 Micile mele fiice fost-au făcute prizoniere, si biciuite le-am văzut De-a lungu-ncinselor nisipuri. Pe cei ce i-am iubit i-am auzit Noaptea plîngînd în tainicele corturi, iar dimineața siliți Ca să trudească; și iată că inima mea căzut-a dedesubt Oftînd și suspinînd, toata frîngîndu-se, pîna ce-n două fost-am 65 Frînt; și iată, chipu-mi de Cleștar care trăia în sînu-mi Fiicele sale și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cingătoare, coboară în Mormînt, Si risipește sîngele de pe sprinceana ta de aur, si lacrimile din buclele de-argint, 195 Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins la brîu, precum Semănătorul cu sămînța-i, ca să presare viața pretutindeni. 200 Înalță-te, O Vala
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubit E-ascuns de mine, si niciodată-n Veci de Veci Nu îl voi mai vedea. Enitharmon și-Ahania, cu Enion unite, Mi l-au ascuns în chipu-acela de Ocara al lui Orc, care mă chinuie pentru Păcat. 250 Pentru-ale mele tainice greșeli, pe care el le-aduce la lumina Zilei, în gelozie și în sînge Copiii mei aduși sînt la al lui Urizen război Chiar în fața mea, si pentru fiecare dintre-acestea osîndită-s La Veșnic chin în aste vîlvătăi; căci, deși am
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe și în coșnițe de fier. 80 Cu lacrimi de durere ea ne-ncetat hrană lui Orc o plămădea, Silită de surorile cu inima de fier, Fiice-a' lui Urizen, Adunînd roada tainicului arbor, încercuindu-i rădăcina Ea se-întinse prin toate ramurile-n a lui Orc putere. Acestfel Urizen, pe șine amăgindu-se, se pregătea pentru război; 85 Și-atunci cînd toate fost-au isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atunci lungiți tînjesc 125 După nesăbuita mulțumire, și fetele și le împing nainte, Si se teșesc deasupra, dedesubt, si se întind în lung că fiara. Slăbiți se-ntind peste-a lor putere în haite-ngrozitoare, pîn' ce-ncepe războirea, Sau tainica religie în capiștile lor naintea-altarelor de taină. Și prin nemuritoarea să putere Urizen dădu viață și simțire 130 Tuturor Mașinăriilor sale ale-amăgirii: pentru ca-nverigate lanțuri să poată să pătrundă Nesilite în rîndurile războiului: pentru că sfredele, cîrlige Să poată să lucreze
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de durere ne-ncetat Scăldînd îngrozitoarea Pînză a Religiei; sub greutate îndoindu-se, căzu 175 Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-s-au chip femeiesc Universal 248 zidit Din cei care în Ulro erau morți, din spectrele morților. Și Enitharmon dădu Femeii nume, Ierusalim cea sfîntă. Și rătăcind văzu pe Mielul Domnului în Valul lui Ierusalim; 190 Divină Viziune văzută-n tainicul străfund Al sînului frumoasei Ierusalim într-o văpaie gíngaș strălucind. Apoi cîntară fiii Raiului în jurul Mielului lui Dumnezeu, si ziseră, "Slavă, Slavă, Slavă sfîntului Miel al Domnului Care acum purcede să alunge întunecatul trup Satanic. 195 Acum privim răscumpărarea. Acuma
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei, și-eliberați Ierusalimul". Rahab, arzînd de trufășie și de răzbunare, se despărți de Los. Los plînse-o lacrima la plecarea ei, însă o șterse cu speranță. Ea cu trufie la Urizen se duse; prințul Luminii privi Dezvăluită-n față cerului tainica să sfințenie. 410 Beznă și tristețe acoperit-au toată carnea. Vecia fost-a-ntunecată. Urizen șezînd în pînza-i de religie înșelătoare simțit-a moartea femeiasca, toropitoare amorțire, cum niciodată Înainte nu se mai năpustise-asupra strălucitorului chip omenesc; își simți porii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
musca înarmata sare din crăpătura stîncii, Paianjenul, si Liliacul țîșnesc din țină întărită, strigînd Unul la altul: "Ce sîntem, și bucuria și-ncîntarea noastră de unde este? 610 Iată, micuțul mușchi începe să rasară, si buruiana cea plăpînda Se furișează-n jurul tainicului nostru cuib". Turme luminează Munții, Cirezi se-ngrămădesc pe Vale, jivine umplu codrii. Bucurie străbătu-n fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cuvîntul Luv-AH are afinități cu ebraicul ruah, care înseamnă duh (de viață) și are corespondent în aramaicul ruho = vînt, duh, spirit (C. Daniel, Scripta Aramaica, p. 58). Luvah este duh, fiindcă în vîrstă de aur este invizibil asemeni celei mai tainice Persoane Dumnezeiești Dumnezeu Duhul Sfînt: "Luvah cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap,/ Și-astfel străvechea lor vîrstă de aur reînnoitu-s-a" (Vala, IX, 385-386). El este tainic, iar Estul (Răsăritul) este descris ca fiind o vacuitate. El
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiindcă în vîrstă de aur este invizibil asemeni celei mai tainice Persoane Dumnezeiești Dumnezeu Duhul Sfînt: "Luvah cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap,/ Și-astfel străvechea lor vîrstă de aur reînnoitu-s-a" (Vala, IX, 385-386). El este tainic, iar Estul (Răsăritul) este descris ca fiind o vacuitate. El este Mîngîietorul, căci este descris ca fiind cel mai blînd dintre Zoa (Jerusalem, 24, 52). Fiecare Zoa are o emanație sau pereche (counterpart) feminină: Tharmas-Enion, Urizen-Ahania, Luvah-Vala, Los-Enitharmon. După căderea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hieroglif [...] ce mărturisește pe Dumnezeu [...] devine Sadasat" (id.), ființa-neființa din doctrina hindusa. Devine Apofază, restabilindu-se astfel continuitatea Vortexului Sferic Universal (ibid., p. 22), căci Dumnezeu menajează creația; schimbarea însă se produce în esență, în spirit. Blake vorbește astfel despre " Tainica Dăruire de Sine Celuilalt" (Jerusalem, 96, 20-21) ca fiind singura cale a vietii veșnice: Iisus spune: "Și dacă Dumnezeu nu moare pentru Om și nu se dăruie/ Pentru Vecie Omului, Omul nu ar putea ca să existe; căci Omul e Iubire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rațiunii) și, respectiv, forța emoțională (a iubirii). 150 (V, 217) din străfunduri m-a chemat: Avem ideea de creație-"chemare" din neființă în ființă; adică rostire făcută de Dumnezeu, care cheamă la viață; însă Blake se pare ca afirmă o tainica "preexistenta" a conștiințelor (create) în Veșnicie, în con-știința-străfundurile lui Tharmas-Dumnezeu-Tatăl (Ungrund-ul lui Böhme). 151 (V, 220) sceptru de argint: simbol al puterii lui Luvah, al iubirii (argintul fiind metalul sau arhetipal). 152 (V, 220) coroană de-aur: simbol al puterii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
naturii le confundă. În fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el este tainic în intenție și implacabil în acțiune. Structura formală a finalității în modelare kantiană nu îngăduie fatum-ul, așa cum nu-l îngăduie nici "interpretarea" ei prin personalismul energetic. Absența din acesta din urmă a Arhitectului divin reprezintă semnul unei atitudini de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-te În așa fel Încât o simplă licărire să devină o vâlvătaie, o chemare profundă, În ultimă instanță, un sens al existenței tale. Nu tot ce e mare se anunță așa de la Început, ținta ți-o descoperi, câteodată, printr-un tainic mers către ea. Situația e și mai specială pentru că sunt dascăl pentru alți dascăli, adică formator al altor plăsmuitori de minți și suflete. Am trecut și prin exercițiul de simplu (!) profesor, dar noua postură schimbă oarecum lucrurile. Cazul atipic este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
că magistrul e mai „deștept” sau mai „copt” decât Învățăcelul lui. Și chiar dacă ar fi o denivelare În acest sens, aceasta e relativă și trecătoare. Nu În asta ar consta particularitatea operei de formare. În fapt, se ascunde aici o tainică dinamică a dăruirii și a primirii, În care fiecare - pe rând - câștigă ceva printr-un anumit fel de cedare și receptare. Nu contează atât de mult ceea ce se transmite, ci faptul că se instituie o relație unică și privilegiată. Nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ale unor persoane dragi, devieri comportamentale), nu mai au nici o reverberație, făcând parte din „firescul” sau „monotonia” vieții lor. Concluzie: fiecare are dreptul să se bucure În felul lui, necontând atât de mult exterioritatea ce Îl afectează, ci ceea ce poartă - tainic și miraculos - interiorul diafan al fiecărui suflet. Să-l respectăm, căci e unic și fără preț! 4.6. Valențe integrative ale valorilor religioase Aplecându-ne asupra uzanței conceptului de „integrare” putem constata că uneori acesta are o semnificație insiduoasă, discutabilă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
roluri În cadrul cărora partajul exact, matematic și hotărnicit dinainte nu are ce căuta. Mai mult decât atât, ambii parteneri devin corealizatori și coresponsabili de calitatea uniunii lor. În ultimă instanță, căsnicia este „opera” celor care cred cu abnegație În această tainică Întâlnire. Uniunea de tip nou vădește o metafizică particulară. Nu Întotdeauna explicațiile vor sta la Îndemână: „Cum de ne-am cunoscut, cum de ne-am Întâlnit...”, „De ce Îți place de mine, ce mă atrage la tine...”, „Ce se Întâmplă cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dogmatic și canonic. Se știe că Biserica presupune o Îngemănare funcțională dintre membrii clerului și credincioși, dintre reprezentanții „formali” ai gestionării credinței și masa de persoane care o interiorizează sau prefigurează. În interacțiune și conlucrare, laicii și clericii formează Trupul tainic al Domnului Isus Hristos, Biserica În Înțelesul cel mai plenar. La rigoare, raportându-ne la credința ca atare, nu există diferențe de ordin calitativ Între cele două segmente de credincioși, toți mărturisind aceeași filiație spirituală sau tărie de credință În Mântuitor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ori viața pe pământ. De ce?, cui îi folosește? Ca întotdeauna, au abundat, și în această perioadă, ideile, unele acțiuni contra politicii antiumane de încurajare, susținere, chiar finanțare a cursei înarmărilor, în ciuda deșănțatei propagande de luptă pentru pace, care, în fapt, tainic se conducea după dictonul, "si vis pacem, para bellum" (vrei pace, pregătește-te de război). "Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa era, trebuia să fie o cale de schimbare a evoluției competiției, de reorientare a atenției publice, de detensionare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări importante. Comparația celor trei tipuri cu tot atâtea moduri de a face escaladă („alpinism social”) e amuzantă. Parvenitul alege o cale de acces brutală, „uneori lungă și tainică”, pe care nu ezită să Înfigă la tot pasul crampoane. Snobul, neîncrezător În forțele sale, urcă doar susținut de corzi. În timp ce dandy-ul pare un acrobat: „Frumusețea gestului său e premeditată ca o perpetuă sfidare...; el alege calea abruptă, superbă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
le-a făcut. Totul a fost simplu, cum ai cuceri o femeie. Nu există oare prietenii ce-și află rădăcinile În tot ce ține de corp, de grația exterioară, așa cum iubirile se leagă de suflet, de acel farmec inefabil și tainic? Aceasta a fost prietenia prințului de Wales pentru tânărul cornet de husari: sentiment care era și senzație, singurul, probabil, care a putut Încolți În străfundul unui suflet obez, care fremăta de dorință. De aceea, rarele favoruri pe care un lord
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]