5,159 matches
-
viră și intră pe ea și imediat s-au cufundat într-un tunel întunecat de frunziș. Poate că în zilele de de mult, era suficient de lată pentru a încăpea pe ea un vehicul destul de mare, dar acum parbrizul și tavanul lor erau atacate permanent de viță, iederă, plante agățătoare și de crengi de toate felurile. Și când au ieșit în cele din urmă în ceea ce mai rămăsese din lumina zilei, aceeași paragină era vizibilă peste tot: pe peluze iarba crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă aș putea să-i fac un serviciu. I-am răspuns că da, bineînțeles. Și ea a spus: — Crezi că ai putea să-mi pipăi gâtul? Și eu am spus: — Gâtul? Și-a dat puțin capul spre spate, privind în tavan și a spus: — Atinge-l puțin. Atinge-l și spune-mi ce părere ai. Dacă acesta era începutul, dacă așa o voi lua de la capăt, nu era cum mă așteptasem. Nici pe departe. Nu mai eram în stare să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și orez brun, urmat de pesmet de revent. Sufrageria era mică și ar fi putut fi chiar plăcută dacă s-ar fi făcut puțin efort în acest sens: așa cum era, am mâncat la lumina orbitoare a unui bec atârnat de tavan și sub privirile mustrătoare ale câtorva afișe - toate aparținând lui Graham, după cum aveam să descopăr - care promovau cauze politice și filme străine (dintre care Tout va bien al lui Godard a fost singurul pe care l-am recunoscut). Un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă întorsesem pe jos de la spital, ajungând acasă puțin după ora patru. Dar n-am putut să dorm, știind că într-n salon întunecat aflat la o distanță de cinci kilometri, Fiona stătea și ea trează, cu privirea fixată în tavan. Cum de durase atât s-o ducă acolo? După ce o găsisem îngenunchiată în fața șifonierului, trecuseră mai bine de cinci ore până ce fusese pusă în siguranță în acel pat - ore în care starea ei se agravase clar. Și totuși nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
astă-seară. Lucruri cumplite. Să ne socotim norocoși dacă ne vom trezi mâine-dimineață siguri în paturile noastre. Se opriră în fața unei uși. — Aceasta este camera dumneavoastră, spuse el deschizând-o. Mă tem că broasca e spartă de ceva timp. Pereții și tavanul dormitorului lui Michael erau îmbrăcați în lambriuri de stejar închis la culoare și un mic foc electric încă nu avusese timp să încălzească aerul umed. În ciuda luminii acestuia și a două lumânări de pe masa de toaletă, un întuneric sumbru învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ori direcția și se ciocni de ceva greu - probabil, o masă - mâinile lui atinseră chiar obiectul pe care se ruga să-l găsescă: un întrerupător. Și, ca prin minune, funcționa. Michael se afla într-o cameră foarte îngustă, dar cu tavanul înalt, construită aparent în grosimea peretelui. Pe lângă scara scurtă pe care tocmai coborâse, o ușă micuță ducea în stânga. Sprijinit de unul din pereți, dar suficient de mare pentru a ocupa cea mai parte a spațiului disponibil, era un birou; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decenii de când nu mai fusese atins (se aventură Michael) dinastii întregi de păianjeni țesuseră straturi după straturi de pânze fine, sfărâmicioase. Camera nu avea fereastră, dar o sârmă subțire se vedea urcând pe perete și ieșind printr-o gaură în tavan, pentru a ieși pe acoperișul casei. — Deci de aici făceai totul, diavol șiret, murmură Michael. Băiatul din camera din dos! Șterse în grabă praful și pânzele de păianjen. Aparatul părea alimentat cu baterii și, în mod nesurprinzător, nu reacționă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Priestly Îmi spusese că eram rezonabil de competentă. Aveam impresia că toate se legau În sfârșit, că anul de sacrificii arăta primele semne ale unei posibile răsplăți. M‑am prăbușit pe plapumă, Îmbrăcată complet și am rămas cu ochii În tavan, nevenindu‑mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și nu o apucaseră nici un fel de istericale. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea, sau dacă uitai la ce să te aștepți. Kay se apleca Întotdeauna puțin cînd se afla În ambarcațiunea lui Mickey. Dacă se Îndrepta, atingea tavanul cu creștetul capului. Mickey, Însă, se mișca dezinvolt și ușor, dînd la o parte unele panouri din cambuză pentru a lua ceai, un ceainic și două căni emailate. Nu pot fierbe apa, zise ea, soba s-a dus, și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
astfel acum, În timp ce stătea În picioare În cameră, fără să miște hîrtiile sau să tragă cu ochiul, prudent, În plicurile deschise, stătea doar În mijlocul Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau mai puțin neatinsă. Trecură printr-un pasaj scîrțîitor și ieșiră, În mod bizar, Într-o bucătărie cu cești și farfurii pe rafturi și poze pe pereți, cu lumina electrică aprinsă și draperiile de camuflaj trase. Dar o parte din tavan se rupsese, și valuri de praf se rostogoleau printre crăpăturile tencuielii; grinzile continuă să cadă, spunea gardianul, și locul se va prăbuși cu totul. Le duse afară În mica grădină, apoi ieșiră În stradă prin casă pentrru a verifica ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spună o vorbă și nici nu ne lasă să mergem În bucătărie. Mi-e frică să mă duc să văd ce-i acolo. Se repezi și o luă pe Kay de braț: Puteți să-mi spuneți, domnișoară, dac-au căzut tavanele? Nici unul dintre ei nu văzuse partea din față a casei Încă; din spate și, mai ales, pe Întuneric, părea că nu a fost atinsă. Kay Își plimba mîinile pe corpul bătrînei, controlîndu-i brațele și picioarele. Mi-e teamă că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În general, umblau În tăcere. Camerele de la etajele superioare erau și mai deprimante decît cele de la parter. Dormitoarele aveau Încă paturi și garderoburi, iar acestea erau umede din cauza ferestrelor sparte, hainele vechi fiind mîncate de molii sau mucegăite. Părți din tavan căzuseră pe pardoseală. Cărțile și bibelourile zăceau pe jos, total distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete atîrna cu o față ciudată, pentru că sticla fusese spartă și căzuse, umplînd chiuveta cu sute de bucăți arginti. CÎnd ajunseră În mansardă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scări, călcînd greu. Peste o clipă, luminile din celule se stinseră din nou cu un pff. Duncan Își lăsă pătura și ajunse cu capul lîngă marginea pernii. Îi plăcea clipa cînd se Întrerupea curentul. Se bucura să vadă becul În tavan. Pentru că lumina dispărea Încet, și, dacă o urmăreai două sau trei secunde, puteai să dibui filamentul În sticlă, un fir răsucit care trecea de la alb la un galben violent, apoi la roșu aprins, la roz delicat, și, la urmă, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o zi. Vocea i se depărtă. Viv așteptă pînă ce traversă culoarul, apoi Își continuă drumul În jos. Scara devenea tot mai largă pe măsură ce se apropia de treapta de jos; casa era veche, dar construită la o scară impozantă. În tavan erau rozete din tencuială și cîrlige În locurile În care, cîndva, atîrnaseră candelabre. MÎna curentă a balustradei avea curbe elegante și ornamente delicate. Dar, deși holurile aveau covoare roșii superbe, acestea erau acoperite cu pînză, aproape distrusă din cauza tocurilor Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spînzurăm! Ideea era aproape o ușurare. Lui Duncan nu-i mai păsa cum o să facă, de vreme ce nu mai era vorba de apa de baie a lui taică-său. Puseră capacul la loc pe cadă și se uitară la pereți și tavan, În căutatea unor cîrlige, ceva de care să lege funiile. Hotărîră că lanțul de la stativul de rufe poate să-i țină pe unul dintre ei; celălalt se putea spînzura, se gîndiră ei, de cîrligul de haine din spatele ușii de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Peeblesshire. (Unde o fi Peblesshire? Pare să fie un loc Îndepărtat.) Fotografiile sunt grozave, dar ceea ce Îmi place cel mai mult sunt detaliile. La pagina 18, e o casă din Berkshire care se laudă că are un birou anexă cu tavan Întărit cu grinzi și grădini pline de pomi fructiferi maturi. Cum o arăta un tavan Întărit cu grinzi? Nu prea-mi dau seama, dar Îmi doresc unul. Și pomi fructiferi maturi! Mă și văd plimbându-mă printr-o bibliotecă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ceea ce Îmi place cel mai mult sunt detaliile. La pagina 18, e o casă din Berkshire care se laudă că are un birou anexă cu tavan Întărit cu grinzi și grădini pline de pomi fructiferi maturi. Cum o arăta un tavan Întărit cu grinzi? Nu prea-mi dau seama, dar Îmi doresc unul. Și pomi fructiferi maturi! Mă și văd plimbându-mă printr-o bibliotecă cu pereți acoperiți cu lambriuri de lemn, cu vaze Înalte cu crengi Înflorite, proaspăt tăiate, presărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește de viața care-i place atât de mult. Începe să alunece În vis, ochii indigo i se golesc de gânduri. Eu stau Întinsă privind crăpăturile din tavan, din jurul lustrei, unde Încep să se cojească bucăți de gips. Până și tavanul meu are eczemă de la stres. Îmi imaginez un deget mângâindu-mi propria frunte și, cu hainele boțindu-se În jurul trupului, mă rostogolesc Într-un vis Încărcat. 06
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lipsește de viața care-i place atât de mult. Începe să alunece În vis, ochii indigo i se golesc de gânduri. Eu stau Întinsă privind crăpăturile din tavan, din jurul lustrei, unde Încep să se cojească bucăți de gips. Până și tavanul meu are eczemă de la stres. Îmi imaginez un deget mângâindu-mi propria frunte și, cu hainele boțindu-se În jurul trupului, mă rostogolesc Într-un vis Încărcat. 06.07: Richard intră În camera lui Ben ca să mă schimbe pe mine. Bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-o bâjbâind către ea, condusă de sonarul acela care-mi fusese oferit gratuit odată cu calitatea de mamă. Până am ajuns eu În sala nou-născuților, se oprise din țipat și se uita fix, entuziasmată, la o un abajur de hârtie de pe tavan. Nu mai simțisem niciodată o asemenea combinație de fericire și teamă: mi-era imposibil să-mi dau seama unde se oprea durerea și unde Începea dragostea. Va trebui să-i pui un nume, m-a certat moașa zîmbind. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o cursă de linie. Sfătuiesc persoanele care sunt pe cale să zboare cu un avion particular să o facă numai dacă lucrul acesta va deveni parte integrantă a vieții lor. Sincer, în momentul acela îmi doream să nu fi văzut niciodată tavanul capitonat și să nu fi mâncat sandviciurile acelea delicioase în G-V-ul fantastic al lui Patrick. Ce tot spun! Dacă nu eram atentă, riscam să mă transform în Patricia Duff sau o persoană la fel de răzgâiată. Pot să zbor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
încât nu-mi mai doream decât să zac o oră în pat. Pentru o persoană care suferă de migrene, alegerea pe care a făcut-o mama în privința tapetului e de-a dreptul inexplicabilă. Fiecare centimetru al camerei de oaspeți, inclusiv tavanul, e acoperit de un tapet cu model de trandafiri galbeni, cățărători, cu pilotă și abajururi asortate. Până și prosoapele și halatele erau galbene. Sincer, când am dat cu ochii de ele, am crezut că o să mor de durere de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător de inflamabil. — Nu te cred. De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Frank...! El suflă un inel de fum către tavan, apoi vorbi cu o voce joasă și aproape lipsită de intonație. — Ar trebui să trăiești o vreme În Estrella de Mar ca să Începi măcar să Înțelegi. Crede-mă, dacă aș sta să explic ce s-a Întîmplat n-ar Însemna nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]