3,528 matches
-
printr-o atitudine înțeleaptă, de olimpian sastisit de viață. Nu reușește însă întotdeauna, ceea ce-l va fi determinat, probabil, să se gândească la "ideea romanțării morții lui Odobescu" (12 dec. 1938) scriitor cu care se simțea afin în multe privințe (temperamentul decadent, de colecționar, pasiunea pentru Antichitate și pentru arheologie, cultivarea eseului erudit, ironia etc.) și de care-l apropia probabil și "accidentul" tardiv, mai precis iubirea melancolică a bărbatului trecut de amiaza vieții pentru o femeie cu mult mai tânără
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
forța animalică a pasiunii brute ("nici pentru Poslușnicu nu exista suflet, cum nu existase nici pentru Lică"), Mili (ca și Bizu, ca și Eminescu) începe iar să viseze, cu gândul la altfel de amoruri, mai blânde, mai puțin triviale, pe potriva temperamentului său, de femeie sensibilă. Se retrage din nou la conac, fără să se mai gândească la Bizu, cu sentimentul că și-a găsit, în sfârșit, rădăcinile. Realizează însă curând că nu asta își dorea, de fapt, și devine acră, egoistă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
are alt rol decît să exprime sentimentul. De aici caracterul de imaterialitate al poeziei sale lirice, idealitatea ei", care nu-i decât un "efect al muzicii din suflet, ca produs al instinctului poetic, și nu al voinței conștiente"82 (al "temperamentului", ar fi spus Lovinescu). Prin urmare, poezia lui Eminescu "scoate din enormul inconștient stări nebănuite de suflet și, exprimînd inexprimabilul, ne face cunoscut, în clipe de fulger, profundul sufletului nostru"83. În opinia criticului ieșean, sugestia, imaginea și ideea alcătuiesc
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar impetuozitatea lui"87. Sau, după cum afirmă criticul: "[...] de la început până la maturitate contrastul dintre înalt și teluric în iubire corespunde unei experiențe primordiale, care necontenit a cerut să fie exprimată"88. Prin urmare, dacă factorul creativ exprimă nu doar predispozițiile temperamentului artistic, ci și "tendința integrării în viață", e limpede că în toate poemele eminesciene există un substrat de experiență personală, subiectivă, ce se exprimă la modul dramatic, în forma unui conflict radical cu mediul, cu "realitatea" exterioară. Prin urmare, Caracostea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poet, ca la niște sanctuare"105. După cum lesne se poate constata, Lovinescu atrage atenția asupra naturii legendare (de narațiune mitică, de "tragedie") a vieții poetului, și valorizează, polemic, numai dimensiunea lirică a operei eminesciene, înțeleasă ca un "ecou" direct al temperamentului moldovenesc 106 factor esențial în ecuația personalității creatoare. Criticul de la "Sburătorul" sancționa aici, subiacent, interpretările de tip istorist-sociologizant (pe care el însuși își construise "teoria" despre "mutația valorilor estetice"), revalorificând, într-un alt context și cu un limbaj nou, tributar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de admirație pentru "modelul german" expresie a dorinței triunghiulare, semnalând resentimentul și, subsecvent, pericolul mimetismului steril -, pe când dragostea pentru Veronica lasă impresia unui sentiment mai firesc, mărturisind o trăire oricum mai "spontană" și mai "specifică", în deplin acord cu înclinațiile "temperamentului moldovenesc". Or, personalitatea poetului oscilează mereu între impulsul afirmării nestingherite (încurajat de șturlubatica Veronică) și tentația contrară, a negației și a inhibiției sexuale (Mite nu rămâne decât o "muză" și nimic mai mult), între acceptarea și refuzul realității (amorului). Bineînțeles
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
expresii sui generis ale actului creator, afirmat numai cu prețul ascezei, al refuzului unei vieți sexuale normale, în spiritul "naturii"134. În fapt, ne avertizează Lovinescu, creativitatea nu datorează aproape nimic "voinței", care nu-i decât un factor secundar, subordonat "temperamentului". Ca atare, artistul este un "inhibit sexual" din cauza propriei conformații biologice și psihice, profilul acesta psihosomatic determinând în mod fatal "deviațiile" cu pricina 135, exploatate creator (vezi și autoportretul publicat de Lovinescu în 1942, în volumul semnat de Anonymus Notarius
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o explicație de tip raționalist, ce pretinde a spulbera prejudecata "inefabilului" sufletesc, pernicioasele presupoziții metafizice. Măcar în această privință, criticul învinge "poetul" (romantic) din Lovinescu. Rezumând cele prezentate mai sus, putem spune că poezia lirică (formă de creativitate în care temperamentul "moldovenesc" își găsește expresia sa cea mai potrivită) transfigurează realitatea și surprinde, cu ajutorul sugestiei, momentul genezic, auroral, ce anticipează totodată fenomenul devenirii, al "trecerii" inexorabile. Dar cum erotismul și creativitatea sunt fenomene interdependente, e limpede că poetul liric (Eminescu, în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de faptul că "lunga lui obsesie" își găsise leacul "într-o sărutare" gest salutar, menit a elucida natura relației dintre cei doi. În această stare euforică, de îndrăgostit plimbându-se nerăbdător pe sub fereastra iubitei ("postură" dictată în mod fatal de "temperamentul" său de "voyeur" și, nu mai puțin, de o venerabilă tradiție literară), îl surprinde Caragiale prilej pentru autor de a pune față în față două concepții opuse despre artă și, nu mai puțin, despre dragoste. Pentru Caragiale (dramaturg și prozator
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o "istorie" anume, consemnată documentar ("Lambrior și Panu îi arătaseră că Iașii lui Alexandru cel Bun nu puteau avea o arhitectură turcească" poetul comisese "greșala" aceasta în Sărmanul Dionis), pentru a se preschimba într-o proiecție pur imaginară, ecou al temperamentului său moldovenesc, înclinat spre paseism și idealizare ("un târg împletit din cele mai subțiri fibre ale firii lui moldovenești și din cele mai imaculate mătăsuri ale dragostei lui romantice"). Într-un peisaj selenar, rezemat cu coatele pe bârnele podului de la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
continua să fie bun"191. Pompiliu Constantinescu îngână, ca de obicei, opiniile magistrului de la Sburătorul și, după ce subliniază "atmosfera unitară" a cărții, afirmă că " d. Lovinescu este cu totul de partea adevărului sufletesc" și că "exprimă aici profunda structură a temperamentului pasiv, a dragostei sublimate în euforie lirică" rezultă "o intensă culoare morală, de elegie și vis eminescian, de reticență sentimentală și efuziune a dorinții sublimate în poezie, în evoluția erotică dintre cele două personagii". Finalul articolului va fi plăcut, cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
profunde a scrisului său, chiar dacă rezultatele concrete confirmă mai degrabă contrariul. Punând un preț mult prea mare, în teorie, pe capacitatea "voinței" (și, implicit, a "bovarismului") de a crea opere configurate la alt calibru estetic decât la cel impus de "temperament" (adică de predispozițiile înnăscute, inconștiente), Lovinescu nu mai vrea să accepte ideea că "opera" unui scriitor este doar expresia personalității sale psihice și nimic mai mult: Există numai opere care trebuiesc judecate în sine, și nu prin raportare la autori
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
maniera ("melodramatică") de reprezentare artistică (a vieții). Oricât s-a străduit să devină un "romancier" în toată puterea cuvântului (înțelege: "obiectiv"), Lovinescu a rămas Lovinescu și n-a izbutit să scrie "altfel" așa cum, de bună seamă, și-ar fi dorit. "Temperamentul" pare să fi învins, și de data aceasta, "voința" criticului-scriitor, care se gândise la un moment dat să abordeze "drama triunghiulară" într-un alt registru decât în acela obișnuit, melodramatic, cu speranța că ar putea vorbi mai convingător decât până
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lovinesciene: în scrierile de doctrină (teoria formelor fără fond), în memorialistică (mitologia personalității) și în literatura de ficțiune (valorile pragmatice ale limbajului). Clișeul ia, succesiv, locul "formei" ("fondul" fiind o realitate fluidă și vagă, de ordin psihic), al "voinței" (în raport cu "temperamentul", reductibil tot la o dimensiune "sufletească") sau al vorbirii personajelor lovinesciene (care au totuși o psihologie, însă una depinzând de limbaj). Discursul literar nu se constituie, evident, ca un fel de creație ex nihilo, determinând cauzal o realitate de ordin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care îl acordă literaturii lovinesciene, anume cel de "umbră" a creației diurne a criticului și ideologului literar. Nimic mai firesc, de fapt, dacă ne gândim la disocierile pe care Lovinescu însuși le făcea, în propriile scrieri memorialistice, între "voință" și "temperament", considerând că un proces reușit de formare nu poate avea loc fără ca voința să prevaleze asupra "naturii" instinctive; după cum însăși opera de autoconstrucție identitară descrisă în Istoria civilizației române moderne are loc tot prin preeminența unei opțiuni lucide asupra "naturii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asupra "naturii" sufletești inerte a unui popor. Însă chiar și aceste teorii lovinesciene, arată Antonio Patraș, au partea lor de umbră: teoria progresului prin imitație ("voință") suferă corectivul că imitația se face pe baza unor tipare receptive preexistente, ținând de "temperamentul rasei"; iar "dogmatismul necesar" al criticului născut la Fălticeni ce își refuză orice parti-pris moldovenist se vede corectat prin producția sa literară, axată pe valorile retractile ("moldovenești") ale nostalgiei și refugiului în utopie. La fel ca în teoria freudiană, contemplativitatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în studiul anterior despre geneza ideilor critice: în pofida faptului că, în teorie, Lovinescu aprecia rolul voinței și al "bovarismului" în formarea personalității, în realitate (în paginile confesive și în practica literară) el neagă importanța imitației și a influențelor modelatoare, acordând "temperamentului" individual (expresie particulară a unui psihism colectiv, "specific"), factorului psihologic "inconștient", rolul decisiv în procesul creativității. E de reținut, în acest sens, ideea că imitația "formelor" occidentale nu se datorează atât prestigiului "formelor" în sine, cât admirației (unei predispoziții psihice
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înnăscute a "fondului", a rasei noastre de origine latină): nu "forma" generează, așadar, "fond", ci fondul evoluează organic și ajunge să genereze, în timp, creații originale, apropiate de valoarea "formelor" împrumutate. Sensul argumentației din Istoria civilizației române moderne (care privilegiază "temperamentul" în raport cu "voința", "fondul" față de "formă") intră în contradicție cu "teoriile" lovinesciene. 136 Anonymus Notarius, "Cariera mea de critic", în volumul E. Lovinescu, Editura Vremea, București, 1942. 137 Apud Petru Creția, op. cit., p. 257. Nicolae Iorga subliniază rolul lui Maiorescu în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și În reușita proprie. Motivația: dorește atenția și simpatia celor din jur; motivația dominant extrinsecă, are nevoie de Întăriri și aprecieri frecvente. Voința: nehotărâtă, ia greu decizii; abandonează cu ușurință o sarcină dată, fără a se strădui să o finalizeze. Temperamentul: introvertit; slabă reactivitate afectivă, calmă, lentă, caracterizată prin răbdare naturală; Înclinație spre rutină, refractară la schimbare, rezistență la efort, dar lipsită de tenacitate Aptitudinile: predomină aptitudinile fizice, predispoziție spre activități sportive, de abilități practice și educație plastică. Caracterul: manifestă atitudini
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
Evident, există și apolitici structurali, indiferenți la agitația publică etc. Dar când apolitismul devine în mod evident o formă de politică favorabilă puterii, cu avantaje multiple și imediate, respingerea acestei ipocrizii devine necesară și categorică. Totul rămâne o problemă de temperament, conștiință și consecvență efectiv europeană. Care este situația scriitorului, a omului de carte, de cultură român, ce gândește în acest mod? El gândește, scrie și acționează în același timp ca român și european. Spontan, organic și definitiv. Căci, atunci când scrie
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
s-a prefăcut azi Într-o: «Livadă bogată și darnică; cu trunchiurile mari de străzi, cu ramuri de șine cu noduri de poduri și tulpine de grădini, cu stupi roditori de mașini și uzineă». (Ă). Trăsăturile acestea care indică un temperament ardent care-l silesc să scrie Într-o stare (Ă) robustă și limpede participare la „duduitul” fabricii. „Boema la modă” este doar una din coloanele generației tinere educate de Partid, În spiritul ideologiei marxist-leniniste, al luptei pentru construirea patriei socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de toamnă, la țăranii care au semnat contracte individuale. (Ă). Conflictul din Să vii să-ți dau pâine este axat În special de procesul de transformare al tânărului tractorist «Șmecherie» căruia Într-adevăr i se pun cele mai dificile probleme: temperament anarhic, refractar la critică, prin felul În care-și duce munca el este aproape pe cale de a face, inconștient, jocul chiaburilor care tind prin zvonuri să semene neîncredere În tehnică. (Ă). Pentru că Petru Dumitriu este un scriitor care urmărește să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
durată de timp determinată. Prezența lui se simte În paginile cărții sub masca străvezie, abia obiectivată, a eroului principal, studentul ieșean Petruț Voinescu, care devine astfel purtătorul de cuvânt fidel al sentimentelor, gândurilor și impulsurilor - mai ales a impulsurilor proprii temperamentului scriitorului. (Ă). În fine - clipa mult așteptată a eliberării. Ultimul capitol al romanului deschide o vastă perspectivă spre viitor, Înfățișând marele eveniment al descătușării forțelor progresiste ale poporului, prin eliberarea țării de către Armata Roșie, intrarea sărbătorească a trupelor eliberatoare În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acțiune și să facă să răsune în sine lumea exterioară". Studiile de psihologie genetică au un rol aparte în fundamentarea conceptului de psihomotricitate, prin relevarea rolului activităților neverbale (corporale) în dezvoltarea funcțiilor cognitive. Mișcarea influențează comportamentul copilului ca factor al temperamentului sau, stabilirea unor sindroame de insuficiență psihomotrică conducând și la tulburări de comportament. După Piaget, baza formarii structurii gândirii este data de interiorizarea și coordonarea acțiunilor motrice, dinamismul motor fiind punctul de plecare în dezvoltarea inteligenței. o reală contribuție la
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
e rușine nici cu balenele cărunte care, cînd îți ies în cale, te atacă aidoma unor diavoli exasperați de podagră. Școlile de tauri sînt mai mari decît școlile-harem. întocmai ca o ceată de studenți tineri, taurii aceștia sînt plini de temperament, de voie bună și de răutate, vînturîndu-se prin lume într-un fel atît de deșucheat și de imprudent, încît nici un agent cu scaun la cap n-ar dori să-i asigure, cum n-ar cuteza să asigure nici pe vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]