KorAP: Find »[drukola/base=teoretician & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...191 >

4,773 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

și obiectivitate. Problema subiectivității creatoare este centrală în estetica romantică. Fragmentarismul asociat îndeosebi cu un subiectivism filozofic radical apare în opera lui Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al geniului creator solitar și al intuiției artistice, în care partea revelează întregul; în scrierile poetului, dramaturgului și filozofului neokantian Friedrich von Schiller, practicant al metodei transcendentale și teoretician al relației dintre imaginile poetice individuale și idealurile umanității

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al geniului creator solitar și al intuiției artistice, în care partea revelează întregul; în scrierile poetului, dramaturgului și filozofului neokantian Friedrich von Schiller, practicant al metodei transcendentale și teoretician al relației dintre imaginile poetice individuale și idealurile umanității; în opera lui Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), cel mai important autor liric și romancier al romantismului timpuriu, autor al unor Fragmente (1798) în care idealismul subiectiv își află o exprimare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ei de a închega sintetic un adevăr care pentru el este cristalizat. În eseul Un gânditor aforistic semnat de Edgar Papu și pus de Theodor Codreanu la începutul noului său volum, regretatul savant comparatist ne atrage atenția asupra faptului că teoreticienii care au reflectat sistematic asupra acestui tip de comunicare literară au făcut o distincție semnificativă. Kurt Besser, un cercetător german, a deosebit în lucrarea sa Problematica formei aforistice la Lichtenberg, Fr. Schlegel, Novalis și Nietzsche o contribuție la psihologia creației

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
dar au, cel puțin, sensul luptei. Partea a doua a cărții lui Theodor Codreanu nu este o asemenea istorie a literaturii române din stânga Prutului procedând la armonizarea vârfurilor ei în consens cu literatura română țesută din arheitatea Bucureștilor. Aici instrumentele teoreticianului se completează cu cele ale criticului literar și cu cele ale comparatistului excepțional care este Theodor Codreanu. (Mă gândesc la studiile sale de literatură comparată excelând mai ales în cartea fundamentală dedicată lui G. Bacovia). Asemenea analize istorice, geopolitice, comparative

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației sale din eseul Câteva păreri, el aduce disocierea între "infinitul mare" și "infinitul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
măști în care ar fi încremenit Proteu)" (p. 53). lată un subiect de meditație pentru oamenii politici de la noi și de pretutindeni. În amplul capitol V, Poetica oglinzilor sferice, Theodor Codreanu își organizează strălucita sa demonstrație, pe șapte despărțituri: 1. "Teoreticianul", 2. Obiectivitatea, 3. Talentul, 4. Ființa muzicală, 5. Oglinzile sferice, 6. Stil și maniera, 7. Îl prinde, nu îl prinde. Toate aceste demonstrații pornesc de la premize pertinente și subtile reușind să se îmbine într-un amplu silogism de o precizie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest motiv constituie substanța capitolului al cincilea, unde descoperim un Caragiale teoretician al literaturii, chiar dacă părerile lui au fost considerate "rudimentare"; ne aflăm în fața unui întemeietor de "poetică modernă", dacă avem în vedere Câteva păreri. Caragiale e un scriitor obiectiv nu numai prin raportate la "fenomenal", adică la primul strat, cel al

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
semnificativă în viața politică a lumii, când intelighenția mondială, savanții și politicienii realizează că e ceva putred în lumea aceasta și astfel nu va mai merge. Putem deduce că deja a început altă treaptă a istoriei", zice criticul, pe când toți teoreticienii menționați mai sus n-au știut cum s-o numească, "... însă acum noi suntem în măsură să-i spunem transmodernism." "Adevărul Literar din Vaslui", I: (I), nr. 7, aprilie 2006; (II), nr. 8, mai 2006 Florin DOCHIA Theodor Codreanu: "Transmodernismul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a revistei care vedea lumina tiparului în concomitența cărții despre care vorbim aici, fără să o cunoaștem la ora aceea, nici eu, nici Adrian Lesenciuc. Ne vom opri într-un alt material asupra cărților doctorului în filologie Ion Popescu-Brădiceni, hermeneut, teoretician al transmodernismului. Acesta este debutul contribuției românești la definirea termenului de transmodernism vehiculat în Occident, mai ales după evenimentele de la 11 septembrie 2001 și într-o extraordinară ofensivă după 2003. În pionierat în România, Noua Paradigmă a secolului XXI a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
numire". Dar fenomenul rămâne limitat și descris prin raportare la o singură fază statică într-un proces amplu de restructurare (într-o societate fluctuantă, într-o structură disipativă, care ne "va arunca" pe un palier impredictibil). Prin actul de numire, teoreticienii privesc în trecut și "extrag" modele similare, de multe ori, fără a sesiza dinamica derulărilor, fiind de cele mai multe ori surprinși de modificări majore, începând cu procesul de incubare a ideilor până în stadiul în care devin instrumente explicite de control emoțional

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de punere în scenă a unor acorduri de principiu între propriile Weltanschauung și societatea dinamică, sunt legați de modernitatea muribundă. Subliniam, într-un studiu mai amplu (Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric, București, Antet, 2005) că teoreticienii care privesc spre viitor pentru a vorbi despre viitor sunt rarități în peisajul din ce în ce mai aglomerat de studii închinate unui fenomen de amploare, presupunând ruperea de modernitate. Despărțirea de modernitate nu este un fapt asumat. Asumarea este doar intenția raportării noului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
printr-un singur canal, cel vizual, al unui complex fragmentar care nu poate fi privit ca parte a unui întreg care depășește capacitățile comprehensive ale receptorului și nevoia încadrării. Ne întoarcem, așadar, la imposibilitatea de a vedea pădurea din cauza copacilor. Teoreticianul transmodernist sesizează aspectul și "atrage" cititorul înspre exterior, spre înălțimile sistemelor de valori autohtone, de unde oferă prilejul unei panorame asupra fenomenului. Raportarea la trecut nu este nici un act gratuit, nici o tentativă de a demonstra întâietatea unor idei sau concepte, ci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
clasicizării când se cercetează fenomenul cu cărți, lucrări de doctorat etc. Și totuși, iată că ideologii postmodernismului îi cântă acum prohodul (seminarul de la Stuttgart, din anul 1991 a fost consacrat acestui fenomen, care la noi se afla pe culme). Chiar teoreticianul Gianni Vattimo își reconsideră poziția, afirmând că arta nu moare ci e într-un continuu amurg și că omul nu poate trăi singur, fără Dumnezeu. În replică la teoria neantului postmodernist, Theodor Codreanu se întreabă cum e posibilă creația din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
tinerii grupați în jurul revistei "Aisberg", în anul 2005 marcându-se al doilea manifest al transmodernismului, la Cluj-Napoca, după care s-a instaurat liniștea transilvană. În schimb, gorjeanul Ion Popescu-Brădiceni a sintetizat tabla valorilor moderne/postmoderne și transmoderne, devenind un fervent teoretician al transmodernismului. Transmodernismul este un curent tot mai activ și în Occident, de pildă, în America, Paul H. Ray consideră că există 3 tipuri de percepție a lumii: tradițională, modernă, transmodernă. Transmodernismul e considerat tolerant, antifundamentalist, acceptând toate religiile, toate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
la 20, pierzând aceste prețioase false arme, găsesc mai practic să străbat pe jos drumul cunoașterii și al vieții pentru a ajunge cândva la ceea ce am pierdut așa de repede" (530). Contactul cu literatura română începe cu lectura letopisețelor (ca teoretician este preferat profesorul ieșean I.D. Lăudat), urmând apoi desfășurarea cronologică la care manualele și cursurile moderne au renunțat, în favoarea altor criterii de sinteză. Critica literară este împărțită parcimonios de viitorul membru al breslei: "Critici literari de primă clasă: G. Călinescu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
despre proasta înțelegere a filosofiei materialiste, aplicată anapoda în țările unde a învins clasa muncitoare și așa cum se petrec lucrurile și azi, încât, concluzia este aceea că Marx este un filosof încă neînțeles și greșit interpretat. A considerat că singurul teoretician în măsură să înțeleagă cum se cuvine teoria lui Marx a fost Roger Garaudy pe care îl citează, referindu-se probabil la studiile Karl Marx, din 1964, și Marxismul secolului al XX-lea, din 1966, traduse și publicate la noi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
studiile Karl Marx, din 1964, și Marxismul secolului al XX-lea, din 1966, traduse și publicate la noi în 1967 și respectiv în 1969, dar comentariile referitoare la ideile filosofului francez erau prezente în presa vremii. Se știe însă, că teoreticianul, membru a Partidului Comunist Francez, a fost exclus din partid pentru "tălmăcirea" autorului Capitalului. La vremea aceea ideile socialiste și comuniste erau totuși în expansiune și cu siguranță nimeni nu visa că peste 25 de ani vor apune. Nota de la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de adevărul raportat la profunzimea sentimentelor de dragoste. Experiențele erotice îl face să tragă concluzii pesimiste: "Iubirea e ridicolă atunci când e falsă" (858) sau "Aș putea zice că mă pândește calea desfrâului" (854). Cât privește perspectiva devenirii viitorului critic și teoretician literar, se pare că s-a ajuns deja la acea capacitate de disociere a valorilor, de raportare la o concepție proprie. Autorul jurnalului nu ține cont de aprecierile autorizate, la modă pe vremea aceea, ci emite judecăți menite să-l

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
labirint (Iași, Ed. Opera Magna: I, 2007; II, 2008; III, 2009; IV, în curs de editare 16). Cunoscut ca exeget monografist al unor mari scriitori (M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Bacovia, Ion Barbu, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu ș.a.), teoretician al paradigmei transmodernismului, polemist de temut în apărarea valorilor fundamentale (literare, istorice, naționale), scriitorul Theodor Codreanu a debutat editorial, totuși, cu beletristică. Am semnalat toate acestea pentru a înțelege factura eterogenă a "însemnărilor" în radiografierea fenomenului socio-cultural, surprins în derulare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
atenție, cât rezultatul însemnărilor: "Acest op e oglinda formării unui intelectual român din a doua jumătate a secolului al XX-lea" (p. 5). Intuim, așadar, un filon biografic al notațiilor. În capitolul aferent, Biografia, din Dicționar de idei literare (1973), teoreticianul Adrian Marino supunea analizei trei tipuri de biografie: documentar-istorică, de tip portretistic și de tip spiritual, genetic. În Numere în labirint, în obiectiv se situează nu atât biografia exterioară, atestabilă documentar, cât mai ales biografia interioară, anume cea nevăzută, a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
în acest moment cu modernismul din care își trage sevele și cu care se află, cum e normal, în contradicție, "omul recent" mai poate alege: "Pelicanul sau Babița". Această soluție urmuziană, în fondul ei comică, este enunțul unuia "dintre ultimii teoreticieni ai postmodernismului de la noi, poetul Daniel Corbu"... Trimiterea către "omul recent" îl vizează direct pe H.-R. Patapievici, vedeta și stâlpul de catifea violentă, a noului elitism deșirat și anost. Numim aici numai premizele unei analize grea de sensuri, a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
constată că toate istoriile literare de până la el s-au scris la o singură mână. "Tot ce urmează, concluzionează Th. Codreanu, e pus la slujba dovedirii unicității istoriei sale. Confruntarea se face atât cu istoricii literari români, cât și cu teoreticienii și istoricii literari străini...". Oricum, Th. Codreanu, aduce dovezi că "scrierea la două mâini" nu este o noutate pe care și-o poate revendica N. Manolescu, procedeul fiind consemnat de către americanul John D. Caputo într-o carte a sa, apărută

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
romane foarte interesante cel cu care debutează în 1981, Marele zid, urmându-i, în 1998, Varvarienii), prof. dr. Th. Codreanu (n. 1 aprilie 1945, în Banca-Vaslui) s-a impus în ultimele trei decenii drept unul dintre cei mai valoroși eseiști, teoreticieni (ai transmodernismului) și istorici / critici literari din literatura valahă, corola operei sale reunind lucrările: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul cosmologic eminescian (1992), Provocarea valorilor (1997), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997; cu ediții augmentate în 1999, la Chișinău și în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

capabile să răspundă eficient la pericolele existente la adresa siguranței statului. Autorii unor astfel de lucrări au fost chiar cei care s-au confruntat cu problematica abordată - funcționari polițienești sau ofițeri de carieră. Unii dintre aceștia au fost, într-adevăr, buni teoreticieni în domeniul lor, alții și-au prezentat memoriile, iar o categorie aparte, redusă numeric, a reprezentat elita perioadei studiate, ei fiind atât teoreticieni deosebiți cât și, mai ales, practicieni în branșa respectivă. 1. Structurile informative ale Ministerului de Interne Perioada

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu problematica abordată - funcționari polițienești sau ofițeri de carieră. Unii dintre aceștia au fost, într-adevăr, buni teoreticieni în domeniul lor, alții și-au prezentat memoriile, iar o categorie aparte, redusă numeric, a reprezentat elita perioadei studiate, ei fiind atât teoreticieni deosebiți cât și, mai ales, practicieni în branșa respectivă. 1. Structurile informative ale Ministerului de Interne Perioada următoare încheierii primului război mondial a adus în atenția serviciilor de informații autohtone noi pericole și noi dușmani, atât din punct de vedere

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]