5,751 matches
-
Stirner, Anarhicul este un solitar care se refugiază în propria interioritate și nu trebuie confundat cu anarhistul. Nu este un revoluționar care vrea să transforme lumea și care pentru a-și atinge scopul este dispus chiar și la crimă și teroare. Anarhicul se poate chiar supune în mod exterior ordinii și legii, dar în sinea sa, în singurătatea nopții, gândește și acționează după bunul plac. Și chiar și atunci când mărșăluiește în rândurile unei armate poartă doar războaiele sale. Se refugiază în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Valorile dominante din societatea românească contemporană se află într-o etapă defensivă, societatea retrăgându-se în tradiție. Impactul crizei asupra structurilor profunde ale societății românești sunt analizate prin intermediul metodei cartografiei valorilor a lui Inglehart. Societatea românească a fost înghesuită de teroarea istoriei în sfera valorilor supraviețuirii, laolaltă cu cele mai pătimite comunități din lume: "Valorile tradiționale sunt definite în opoziție față de valorile secular-raționale, iar țara noastră, este poziționată (conform hărții culturale a lumii Inglehart-Welzel) mai aproape de polul valorilor tradiționale, ce presupun
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
autonomă, prin abnegația cu care se dedică lui Dumnezeu. Ea este însă prea misterioasă; autorul cultivă intenționat o aură mistică în jurul Irinei lăsând să se înțeleagă că ea ar reprezenta elementul religios al Nopții de Sânziene, factorul de echilibru între ,, teroarea Istoriei” și nevoia acută de ,, a ieși din Timp prin Moarte”. Ileana și Ioana nu sunt suficient individualizate în roman. Existența lor devine ,,interesantă” doar pentru că se împletește cu cea a eroului principal, Ștefan Viziru. El este cel care își
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
o cafea pentru Tudor... Gestul acela l-a salvat de la moarte. Gest salvator... de prieten. în jur, hidoșenia morții. în anii comunismului, indicat ar fi fost să urmezi sfatul înțelept al bătrânului Victor Antoniade care a trăit primii ani de teroare stalinistă, și care-și îndemna nepotul la calm: „Bucură-te de ce ți-a rămas!... Găsește-ți supape să fii fericit... Fii pregătit mereu de schimbare...” Disperați, mulți au încercat să emigreze, considerând acest gest o soluție salvatoare. Unii au murit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a semnat angajamentul cu Securitatea. Totuși, Securitatea a menținut un regim pe care toată lumea l-a urât cel puțin așa credeam pe 22 dec. 1989. Iată ce scria Stelian Tănase, acum câteva zile, în "Ziua": "Toată lumea știa perfect că fără teroare, frică, fără arestări în masă și procese politice, fără delațiuni, regimul s-ar fi prăbușit. Este și motivul pentru care serviciile luaseră o mare amploare.(...) Băsescu, sesizând reacția opiniei publice, de care el depinde totuși, a început să vadă ce
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
postdecembristă, îl numeam pe Vladimir Tismăneanu, deși atunci era foarte tânăr, ca fiind omul în jurul căruia se încheagă școala noastră de politologie. Publicase deja, la noi, șapte cărți: Condamnați la fericire. Experimentul comunist în România (1991), Ghilotina de scrum, Arheologia terorii (1992), Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Irepetabilul trecut, Noaptea totalitară (1995) și Balul mascat. Un dialog cu Mircea Mihăieș (1996). Pe d-l Lucian Boia l-am cunoscut la doctoratul colegului Florea Ioncioaia. Aș vrea să amintesc aici câteva dintre cărțile domniei sale
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
hipotext, activitatea civică și politică a poetului. Ovidiu însă, sub mantia moralei slobode, ascundea focul sacru al muzelor care l-au înălțat din contingent la perenitate. El reprezintă, în ultimă instanță, un destin paradigmatic al omului liber în conflict cu teroarea istoriei. METAMORFOZA POEZIEI. Augustus poruncise ca Ovidiu să plece din Roma, ca relegat, într-un timp când navigația era închisă. Poetul a ajuns la Tomis, după ce petrecuse iarna în Grecia, în primăvara anului 9 p. Chr. Cunoștea această cetate 30
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și artă reprezintă o simbioză care domină toată creația sa, punte între două lumi și între două vârste artistice. Poezia de exil a lui Ovidiu, contrar unor opinii academice, este totuși și o formă de rezistență contra tiraniei. Poetul simte teroarea istoriei, dar neagă vinovăția sa legală (error este culpa, nu scelus) și perseverează în tentativa obținerii grațierii și a întoarcerii sale la obârșii. Augustus e numit caesar, sinonim cu autocrator, sau, alteori, emfatic, deus sau caeleste numen. Adulația și lamentația
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
numen. Adulația și lamentația sunt însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei, bazat pe un logos al protestului camuflat. Opera de exil a lui Ovidiu se leagă prin fire nevăzute de regimurile totalitare, dobândind valoare de parabolă și reflectând relația dintre spirit și putere. Scriitorii și tiranii sunt antinomici. Ovidiu declară
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pedeapsa de exil. Așadar, el vrea din partea unei persoane competente, expertă în locurile și oamenii de acolo, o confirmare propriu-zisă a faptului că lamentările lui nu sunt inventate, ci reale 203. Astfel trec prin fața ochilor cititorului câteva incommoda: clima scitică, teroarea pe care i-o inspiră dușmanii care-l înconjoară pe poet cu săgețile lor otrăvite, cu cruzimea lor și inhumanitas, frigul intens care transformă până și marea în uscat... Și totuși, în mijlocul unei asemenea dezolări, sulmonezul încă mai găsește motive
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
simpatiei de care se bucura Ovidiu din partea acelei populații înarmate, chiar și cu acea ocazie. Trebuie să mai acordăm atenție și celor doi: Flaccus și Graecinus. Insistând asupra simpatiei de care se bucură din partea populației getice subliniind în repetate rânduri teroarea pe care aceasta o inspiră prin inhumanitas și firea sa războinică -, Ovidiu vrea să sugereze implicit dificultățile pe care trebuie să le fi înfruntat din partea locurilor și a oamenilor Flaccus însuși, pe durata misiunii sale militare. Flaccus, de asemenea, nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care au contribuit la represiunea populației. Numele și acțiunile lor vor fi publicate într-un raport anual... Poziția lui Marius Oprea este de ordin etic, ideologic: Am pornit de la ideea că aceștia (nomenclaturiștii) au acționat împotriva poporului român prin mijloacele terorii și că terorismul de stat este o crimă imprescriptibilă."16 Acțiunea în justiție este esențială dar tardivă în România, unde populația s-a obișnuit cu semi-nevinovăția și semi-culpabilitatea oarecum a tuturor. Opacități Absența epurării după 1989, lustrația tardivă și pervertită
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
un spor masiv de popularitate, el a reușit, între 1965 și 1968, să-și subordoneze integral serviciile de securitate și să le pună sub controlul activiștilor mai mult sau mai puțin civili. Acesta a fost un complicat proces prin care teroarea anilor '50 a fost înlocuită de controlul difuz, generalizat și întru câtva consimțit al societății în întregul ei. Insidios, acest control se va exercita prin cele mai variate instrumente, de la numărul disproporționat de mare de ofițeri de informații și de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
câțiva manifestanți; începe tirul în Piața Universității, în timp ce primele arestări golesc Piața Romană și străzile învecinate. Experiența celor arestați va fi evocată cu un dramatism sobru de eseurile lui Horia Roman Patapievici 26, care recreează oroarea prea lungii nopți de teroare, de umilință și de maltratări sălbatice care îi epuizează până și pe torționarii sinstrei închisori Jilava, și care pare să deschidă o singură cale, cea înspre moarte. Păcănitul sinistru al elicopterelor, șuieratul de gloanțe, uruitul blindatelor se aud în întregul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Fiului, Petre Roman, impetuos și occidentalizat: cum să nu speri într-o lume mai bună? Pe fondul unei violențe concrete care se manifestă brutal, chiar dacă intermitent, violența simbolică a propagandei negative declanșate de FSN face să reînvie pentru mulți amintirea terorii din primii ani ai regimului comunist. Chiar dacă această spaimă rămâne simbolică, eficacitatea ei nu poate fi negată, mai ales că dezinformarea merge mână în mână cu brutalitatea efectivă: un anonim ucis în propriul său sat fiindcă seamănă cu Ion Rațiu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
robește ziua la gazetă și noaptea scrijelește la vers "cu unghiile de la mâna stângă" se refuză, fiecare în felul lui, emoției. Inspirația și munca, iată cei doi versanți ai unei legende care a făcut din scris o misiune și o teroare, excluzându-l din seria activităților plăcute și din viață, transformându-l într-o mașină abstractă de creație într-un program. Între geniul inspirat și artistul proletar nu a mai rămas loc pentru scriitorul emotiv. Și e nedrept. Pentru că și cei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceeași serie au mai apărut (selectiv): • A Poetics of the Fragment, Andreea Tereza Nițișor • Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Explicativ al Limbii Române derivă termenul din francezul terrorisme și îl explică prin "totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de un regim reacționar. (p.951), sau prin atitudine, manifestare teroristă" (p.951). Acțiunea teroriștilor se bazează pe teroare (lat. terror, terroris; fr. terreur), realitate definită prin "Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare" (p.951). Mai plastic și mai simplu, Xavier Raufer stigmatizează fenomenul terorist drept "arma celui slab
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Țări Românești..." (Ibidem). Însuși termenul de "terorist" străin mentalului social românesc de dinainte de '89 în sensul că nu avea nici o acoperire practică ar fi fost indus cu viclenie în scopul vînării oamenilor în uniformă și amplificării "stării de panică și teroare a populației civile" (Mihai Ungheanu, op. cit., p.42). Din fericire, susțin adepții acestei interpretări, planurile teroriștilor au fost eficient dejucate de revolta spontană a miilor de români. Ei ar fi deconstruit, în ultimă instanță, "scenariul antiromânesc lucrat la mai multe
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
o primă etapă, să distingem diferitele forme de violență, diferitele planuri în care ea se exercită sau poate să se exercite, cu scopul de a preciza mai bine subiectul studiului nostru. A teroriza nu înseamnă a îngrozi, a lovi cu teroare, ci, după dicționarul Littré: "A stabili terorismul, domnia terorii." Nu este vorba deci de o acțiune scurtă, limitată în timp, ci de o strategie asigurată de o anumită continuitate. Terorismul este deci folosirea sistematică a terorii. Littré precizează ... "în timpul Revoluției
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
diferitele planuri în care ea se exercită sau poate să se exercite, cu scopul de a preciza mai bine subiectul studiului nostru. A teroriza nu înseamnă a îngrozi, a lovi cu teroare, ci, după dicționarul Littré: "A stabili terorismul, domnia terorii." Nu este vorba deci de o acțiune scurtă, limitată în timp, ci de o strategie asigurată de o anumită continuitate. Terorismul este deci folosirea sistematică a terorii. Littré precizează ... "în timpul Revoluției franceze, teroriștii erau agenții sistemului Terorii... altfel spus, partizanii
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
îngrozi, a lovi cu teroare, ci, după dicționarul Littré: "A stabili terorismul, domnia terorii." Nu este vorba deci de o acțiune scurtă, limitată în timp, ci de o strategie asigurată de o anumită continuitate. Terorismul este deci folosirea sistematică a terorii. Littré precizează ... "în timpul Revoluției franceze, teroriștii erau agenții sistemului Terorii... altfel spus, partizanii lui Gracchus Babeuf care au fost destituiți sub numele de teroriști". Căci, în mod straniu, diferiții lexicografi nu rețin decît un singur exemplu din istoria omenirii, și
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
stabili terorismul, domnia terorii." Nu este vorba deci de o acțiune scurtă, limitată în timp, ci de o strategie asigurată de o anumită continuitate. Terorismul este deci folosirea sistematică a terorii. Littré precizează ... "în timpul Revoluției franceze, teroriștii erau agenții sistemului Terorii... altfel spus, partizanii lui Gracchus Babeuf care au fost destituiți sub numele de teroriști". Căci, în mod straniu, diferiții lexicografi nu rețin decît un singur exemplu din istoria omenirii, și pentru ei unicul, Teroarea: această scurtă perioadă de doi ani
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Revoluției franceze, teroriștii erau agenții sistemului Terorii... altfel spus, partizanii lui Gracchus Babeuf care au fost destituiți sub numele de teroriști". Căci, în mod straniu, diferiții lexicografi nu rețin decît un singur exemplu din istoria omenirii, și pentru ei unicul, Teroarea: această scurtă perioadă de doi ani începută la 10 august 1792, debut al violențelor de stradă la Paris, încheiată în 9 noiembrie 1794, cînd un nou val de sînge a încercat să șteargă urmele furtunilor care trecuseră. Se vor găsi
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
care să îndrăznească să comemoreze bicentenarul? Dar omenirea a cunoscut și cunoaște de la o civilizație la alta, aceste omoruri ce nu au caracterul instituționalizat al războaielor de aceea trebuie precizate limitele acestei "instituții"și aceste sisteme de guvernare în care teroarea rămîne singurul mijloc de a exista, de a domni peste spinările zdrobite de atîta aplecare și deasupra conștiințelor adormite sau moarte. Dacă lexicografii secolului trecut făceau dintr-o perioadă precisă a istoriei o situație exemplară a Terorii, este puțin probabil
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]