5,246 matches
-
am născut-o, că nici nu voia să iasă, mi-au tras-o afară cu forcepsul, m-a luat o hemoragie că era să crăp, Îi explică Olimpia tânărului aceluia gentil care rămăsese țeapăn pe palierul Întunecat, cu o privire timidă În spatele lentilelor rotunde ale ochelarilor. Toți mă Întrebă dacă suntem surori, aceiași ochi, aceeași gură, aceleași ț... mă scuzați pentru intimitatea asta, ca două picături de apă, Își dădu drumul Olimpia. Fericită că, În sfârșit, conversa și ea cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
păcat că nu și-a pus și cravată, dar În ziua de astăzi nu se mai poartă. Dar mai mult decât orice aprecie faptul că Îl cunoștea pe jurnalistul acela de la televizor. Mă rog, adevărul era simplu. Profesorul ăsta tânăr, timid și atât de bine crescut, era chiar potrivit pentru Emma. Era bărbatul pe care ea Îl aștepta. Olimpiei nu-i venea să creadă că, În sfârșit, fata ei Îl găsise. Dar uneori toate patimile au o răsplată, și există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ridice, dar nu o făcu, căci urechea ei era Încă lipită de pieptul lui, și ar fi trezit-o. Și deși ar fi vrut s-o facă, și-o interzise. Pentru ea. Pentru că o iubea cu adevărat. Pe fetița aceasta, timidă și ciudată, fantastică și gentilă, mai mult decât Parlamentul, mai presus de președinte, de imagine, de onoarea pe care niciodată nu-și dăduse seama că o deține și că ar putea s-o piardă - mai mult decât orice. Ei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un copilaș gol, care râdea nepăsător, cu ochii Închiși, fără să privească nimic, căci bucuria lui nu venea de la cineva sau de la ceva, ci pornea din el Însuși. Sloganul spunea: VIITORUL A ÎNCEPUT, OAMENI BUNI. Viitorul. Viitorul care se arăta - timid - la capătul nopții. Gândurile alergau În alte părți. Ce vei face acum? repetă Sasha. Privea drept În fața ei, Întunericul În care se aruncau grăbiți. Mă voi certa puțin cu mama pentru că am trezit-o și apoi mă pun În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lor se vădeau în pasiuni și se observau diferențele dintre ei. Amirion mergea la vânătoare împreună cu soldații palatului, fiind un viteaz destoinic și neînfricat, ce cunoaște meșteșugul armelor, pe când fratele său era foarte liniștit și calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de electronice, a sosit o imprimantă. Ea era veselă și vioaie. După ce a stat ceva timp în magazin, celelalte aparate electronice își închipuiau că ea se credea mai bună decât ele, deoarece nu le vorbea. Dar ea era de fapt timidă. Imprimanta zăcu câțiva ani în magazin până când o cumpărase o familie. Ea era foarte fericită și nu mai era timidă. Ei au folosit-o cu mare plăcere, dar într-o zi ea nu mai funcționa. O luară de la locul unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
electronice își închipuiau că ea se credea mai bună decât ele, deoarece nu le vorbea. Dar ea era de fapt timidă. Imprimanta zăcu câțiva ani în magazin până când o cumpărase o familie. Ea era foarte fericită și nu mai era timidă. Ei au folosit-o cu mare plăcere, dar într-o zi ea nu mai funcționa. O luară de la locul unde a stat și au dus-o într-o cameră înfiorătoare și întunecată unde se afla și o minge spartă. Ele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o fetiță de vreo 5-6 ani. Părul îi era prins în două codițe împletite. Am schițat un mic zâmbet. Așa mă aranja mama când eram mică, cântândumi un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei. Poți să o repari? Te rog, spune-mi că poți! Ieri, când o păpușică de a mea s-a rupt, a reparat-o mami, acum și mami
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vibrațiile inimii și teama ce pătrunsese înăuntrul meu. Eram chiar la marginea lacului. O liniște subtilă, melancolică și totuși plăcută curgea ca o cascadă răcoroasă în jurul meu. Razele soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-mi dea acea plăcută stare de siguranță. Dar brusc, un vânt puternic m-a lovit violent, parcă spunând: ,,Lasă-l să plece! Nu-i mai sta în cale!“ Era clar susținut și de greierii, care, dacă mai devreme cântau timid creând o atmosfera calmă, romantică, melancolică, acum intonau hotărâți o dinamică simfonie. Broscuța, bulversată de dorința mea de a opri soarele din mica sa excursie, a început să acompanieze ritmic greierii cu renumitele sale note: ,,Oac-oac!“. Nici frunzele nu se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înșiși un fel de trib. Ruben, mereu cel mai mare și mai înalt, era tandru cu cei mai mici. Simon era un drac - frumos și arogant, pretențios și aspru - dar i se ierta totul datorită pistruilor. Levi era un șoricel timid și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai deschis la ten decât ceilalți frați și Iacob îi spunea Leei că seamănă cu fratele lui, Esau. Când Lea era însărcinată cu Simon, Ruti a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-ți construiesc un mormânt de o frumusețe nemaivăzută, spunea Shalem. Lumea nu va uita niciodată numele Dina, cea care m-a considerat demn de inima ei. Aș fi vrut să fiu la fel de îndrăzneață cu vorbele. Nu că aș fi fost timidă. Shalem știa ce plăcere găseam în el, cât îi eram de recunoscătoare și cât de poftă îmi era de el. Îi dădeam tot. Mă abandonam lui. Mă pierdeam în el. Doar că nu aveam glas pentru șuvoiul de fericire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am stat în bucătărie, am mâncat și am băut, într-o tăcere emoționată. Eram o fetiță ultima dată când mă culcasem cu un bărbat. Benia se gândise la mine din acea zi de la piață, cu doi ani în urmă. Eram timizi ca doi virgini aduși împreună de părinții lor. După ce am mâncat, m-a luat de mână și m-a dus în camera cea mare, acolo unde era patul cel frumos, acoperit cu așternuturi de in din cel mai fin. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă brusc zărind-o În imaginea din oglindă pe maică-sa, care se Înălța pe vîrful degetelor ca să apuce voalul de muselină pus pe raftul de sus al dulapului. - Așteaptă, Îl iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru ea păstraseră cu toții tăcerea? Se simți cuprinsă de amețeală la ideea că, Într-un fel sau altul, ea purta responsabilitatea dramelor care Îi loviseră familia. O străbătu o undă de disperare. Christian se apropie de ea și Îi puse timid o mînă pe umăr. Puse iute degetul pe buzele ei ca s-o Împiedice să răspundă. - Nu. Nu spune nimic. Nu acum. În fața descumpănirii evidente a tinerei femei, decise să-și forțeze avantajul și Îi atinse ușor obrazul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sînt hîrtiile astea ? se rățoiește brusc, cu ochii la un teanc de șpalturi frumos aranjate, din colțul de lîngă biroul lui Fergus Grady. — SÎnt... Îhm... propunerile grafice pentru noua campanie Panther Gum, spune Fergus, care de felul lui e foarte timid și creativ. N-am unde să le pun pe birou. — Ei bine, nici acolo nu pot să stea ! Cyril le ridică repede și i le trîntește În brațe. Scapă de astea cît mai repede. Acum, dacă vă Întreabă ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
instantaneu. Nu sîntem... Nu făceam decît să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezîndu-se pe jos și luînd o revistă. Cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu se știe! Vom salva orașul! ARTUR (Maiestuos.): Aici are loc o plângere... (CĂLĂUL se întoarce brusc pe călciie și dă să se facă nevăzut.) Stai! (CĂLĂUL Încremenește.) Spune, dom’le, cine ești! GARDIANUL (Țopăind.): Cine ești! Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR (Uimit.): Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și pe alții? Ați văzut că e bătrân și că are mintea slabă și l-ați împins. Doar știți că nu-i întreg la minte? Cum să fie întreg la minte când toată viața a stat închis cu deținuții? ARTUR (Timid.): Eu am cerut doar hârtie și cerneală... CĂLĂUL: Și credeți că e puțin? Ei n-o să-ntrebe-ntâi „de ce se plânge ăsta”, nu, ci or să zică „de unde a avut ăsta hârtie și cerneală” și Bruno ce-o să zică? „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o apropie de fața lui MACABEUS.) Ce-i cu tine? (Tare.) Mă! (Urlet, spaimă, panică.) Mă! Ce ai? Mă! Ce-i cu tine? Ce ai pe față? (La lumina lumânării se vede fața arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
varza.) MACABEUS (Nerăbdător, trăgându-l de mânecă pe PARASCHIV, din spate.): Ce face, ce zice? Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să ne dea varza. MACABEUS: Cum?! PARASCHIV: Ne-a întins varza. Vrea să ne-o dea nouă... MACABEUS (Făcând un pas timid în față.): Vrei să ne dai varza nouă? INAMICUL (Semn că da.) MACABEUS: Ce face? PARASCHIV: Face semn că da. MACABEUS (Către INAMIC.): Da? (Către PARASCHIV.) Atunci ia-o! PARASCHIV: S-o iau? MACABEUS: Ia-o, ia-o! (PARASCHIV ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei interpretate la violoncel.) DOAMNA CU VOAL (Timid, încremenită în picioare pe scaun): Ș-acu’ ce facem, sau nu mai cântăm? BĂRBATUL CU ZIARUL (Acru, arătând spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Să cânte dumnealui că e foarte, foarte bun. BĂTRÎNUL CU BASTON (Obosit, așezându-se.): Ei, nu sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
l-am udat de tot. BĂTRÎNUL CU BASTON (Încercând să închidă ușile, oarecum mirat că acestea au devenit oarecum mai strâmte, sau mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea asta nu te mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]