3,404 matches
-
degrab] decât a onor]rii valorilor, în capitolul 19, „Consecințialismul”.) Un susțin]tor al cerinței discrimin]rii ar putea afirmă c] intuițiile nostre morale favorizeaz] mai degrab] abordarea axat] pe agent decât cea axat] pe victim]. S] analiz]m urm]torul exemplu din domeniul eticii și al r]zboiului. Se face de obicei distincția între terorism, care este inacceptabil, și acte legitime de r]zboi. Dar ce este terorismul? Termenul descrie folosirea intenționat] a violenței în scopuri politice împotriva persoanelor nevinovate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a comportamentului al uneia sau mai multor persoane. Pe scurt, terorismul const] în violarea cerinței discrimin]rii. Având în vedere aceste lucruri, ar trebui s] accept]m abordarea axat] pe agent a actului uciderii pentru a ne putea susține conving]tor condamnarea neechivoc] a terorismului. Ceea ce ne repugn] în cazul terorismului nu este neap]rât violență asupra nevinovaților. Numeroase acte legitime de r]zboi implic] violent] asupra nevinovaților. Ceea ce distinge terorismul de aceste acte de r]zboi este faptul c] acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Intențiilor Imorale), vom ajunge la concluzia c] descurajarea nuclear] este imoral]. Acest argument, pe care îl vom numi Argumentul Intențiilor Imorale, a avut o influent] extem de puternic], mai ales în cercurile teologice unde este acceptat pe scar] larg] urm]torul principiu: caracterul moral al unui act este determinat în mod esențial de intențiile care definesc natură inerent] a acelui act (Acest principiu este susținut în Finnis et al., 1987). Toate cele trei premise ale argumentului au fost ins] sever criticate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de intențiile care definesc natură inerent] a acelui act (Acest principiu este susținut în Finnis et al., 1987). Toate cele trei premise ale argumentului au fost ins] sever criticate. Unii au susținut c] descurajarea poate fi sprijinit] în mod corespunz]tor de ameninț]ri sincere de a folosi armele nucleare numai în moduri acceptabile din punct de vedere moral. Acești critici au propus, de exemplu, strategii de descurajare care elimin] orice intenție de a r]ni nevinovați și ameninț] numai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
militare ar inc]lca cerință proporționalit]ții, fie în mod direct, prin efectele imediate asupra populației civile, fie indirect, prin riscul escalad]rii la niveluri de violent] disproporționate. Alți critici ai Argumentului Intențiilor Imorale au susținut, dar nu foarte conving]tor, c] descurajarea este sau ar putea fi bazat] pe ameninț]ri pe care nimeni nu intenționeaz] s] le pun] în aplicare; ea nu ar implica astfel intenții imorale (vezi Hâre în Cohen și Lee, 1986). Alți fie au respins Principiul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și ale generațiilor viitoare. De asemenea, descurajarea implic] un risc mult mai mare de r]zboi nuclear decât ap]rărea convențional]. Decurge de aici c] descurajarea implic] un risc mai mare al rezultatului celui mai dezastruos. Se pare c] susțin]torului descuraj]rii îi revine deci sarcina de a demonstra c] acest fapt poate fi dep]sit de alte considerații. Unii susțin]tori ai descuraj]rii au încercat s] fac] acest lucru argumentând c] ap]rărea convențional] implic] un risc mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]spunsurile corecte la întreb]rile despre moral]. Totuși, în mod tradițional, ei au fost preocupați și de întreaga problematic] a aprecierii morale. Atenția lor s-a îndreptat c]tre dou] tr]s]turi ale practicii morale; în mod surprinz]tor, acestea sunt contradictorii, amenințând astfel că ins]și ideea unui punct de vedere „moral” s] devin] total incoerent]. Pentru început, dup] cum am observat deja, faptul c] noi ne preocup]m s] g]sim r]spunsurile corecte la întreb]rile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reprezint] singurul element relevant pentru corectitudinea unui act. Agenții care acționeaz] în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] acționeaz] la fel, atunci fie ambii au procedat corect, fie ambii au greșit. Într-adev]r, ceva asem]n]tor acestei perspective asupra practicii morale pare s] explice preocuparea noastr] pentru discuția moral]. Ceea ce pare s] dea important] și pregnant] discuției morale este ideea c], din moment ce suntem toți în aceeași situație, cea mai bun] cale pentru a descoperi ce sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este cât se poate de lipsit] de important]: dorințele fac obiectul criticii rațiunii, dar numai în m]sura în care acestea se bazeaz] pe percepții care sunt subiectul criticii raționale. Dorințele care nu sunt legate într-un mod asem]n]tor de percepții care pot fi criticate rațional nu constituie în nici un fel subiectul criticii raționale. Vom reveni îndat] la aceast] idee. Astfel, conform imaginii standard a psihologiei umane exist] dou] tipuri de st]ri psihologice - percepții și dorințe - distincte una
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
schimbat] lumea pentru a o face s] arate în acel mod. S] revenim acum la cele dou] tr]s]turi ale judec]ții morale pe care le-am discutat mai devreme. Mai întâi, s] lu]m în considerare obiectivitatea urm]torului raționament: întreb]rile morale au r]spunsuri corecte, la baza r]spunsurilor corecte stau fapte morale obiective, faptele morale sunt determinate de circumstanțe și, prin raționamente morale, putem descoperi ce sunt aceste fapte morale obiective. Implicațiile metafizice și psihologice pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inocent aceast] leg]tur] cu ajutorul cuvântului „pentru c]”. Atunci când spunem c] aceasta este o cas] pentru c] are pereți solizi, uși, camere și un acoperiș spunem c] acestea sunt elementele din care este f]cut] casă. În mod asem]n]tor, atenția, generozitatea etc. unei acțiuni sunt cele care o fac s] fie bun]; ea este bun] datorit] generozit]ții ei și este generoas] pentru c] a existat probabil un sacrificiu personal important. Aici avem de-a face cu o fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
însp]imânt]toare. Dar ideea despre ce este important aici este o chestiune de gradualitate și putem s] c]l]torim mai departe în c]utarea realit]ții adev]rate (extrem]) spunând c] într-adev]r nimic nu este însp]imânt]tor. Nu exist] nimic care s] te însp]imânte acolo afar], exist] doar oameni însp]imântați. Dar aceast] recunoaștere nu ne împiedic] s] fim de acord c] unele lucruri sunt într-adev]r însp]imânt]toare (de exemplu, King Kong sau r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] o formulezi. Deci, „bun” nu înseamn] „pl]cut” și, prin urmare, caracterul bun și cel pl]cut sunt distincte. La fel se întâmpl] și în cazul celorlalte propriet]ți cu care caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Anscombe, chiar dac] nu sunt sigur dac] ea ar fi de acord cu aceast] interpretare. Sabina Lovibond, Realism and Imagination în Ethics [Realism și Imaginație în Etic]] are o asemenea opinie.) S] presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu factura. Deci, îi datorez bani vânz]torului. Acum, pentru ce anume îi sunt dator vânz]torului? (i) Pentru niște tranzacții personale între mine și vânz]tor; (îi) pentru niște reguli generale, care țin de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] interpretare. Sabina Lovibond, Realism and Imagination în Ethics [Realism și Imaginație în Etic]] are o asemenea opinie.) S] presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu factura. Deci, îi datorez bani vânz]torului. Acum, pentru ce anume îi sunt dator vânz]torului? (i) Pentru niște tranzacții personale între mine și vânz]tor; (îi) pentru niște reguli generale, care țin de instituțiile și convențiile sociale și de cum sunt contractate datoriile; și (iii) pentru absența
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Realism și Imaginație în Etic]] are o asemenea opinie.) S] presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu factura. Deci, îi datorez bani vânz]torului. Acum, pentru ce anume îi sunt dator vânz]torului? (i) Pentru niște tranzacții personale între mine și vânz]tor; (îi) pentru niște reguli generale, care țin de instituțiile și convențiile sociale și de cum sunt contractate datoriile; și (iii) pentru absența unor condiții speciale care ar putea anula sau invalida
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu factura. Deci, îi datorez bani vânz]torului. Acum, pentru ce anume îi sunt dator vânz]torului? (i) Pentru niște tranzacții personale între mine și vânz]tor; (îi) pentru niște reguli generale, care țin de instituțiile și convențiile sociale și de cum sunt contractate datoriile; și (iii) pentru absența unor condiții speciale care ar putea anula sau invalida datoria. Altfel spus, un set de fapte sociale care pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptelor-datorii - doar acțiuni umane în contextul instituțiilor umane care sunt ele însele dependente de acțiunea uman] conținu]. Astfel, potrivit ipotezei naturaliste, unele judec]ți morale („Nu ai procedat bine spunând acea minciun]”) se aseam]n] cu: „Îi datorez bani vânz]torului” - adev]rate pe baza acțiunilor umane individuale în contextul instituțiilor sociale sau al limbii. Alte judec]ți mai generale („În general, nu este bine s] minți.”) se aseam]n] cu propozițiile care conțin regulile contract]rii unei datorie - ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avortul” - o declarație despre atitudinea să. Emotivismul, pe de alt] parte, ar nega faptul c] aceast] declarație afirm] ceva, chiar și un fapt despre el însuși. În schimb, emotivismul interpreteaz] aceast] declarație că echivalent] cu ceva de genul: „Avortul - resping]tor!” sau: „Nu recurgeți la avort!” sau: „Dac] nu ar fi avortat nimeni niciodat]!”. Aceasta ar putea p]rea o diferenț] banal] și mig]loas] cu care nu merit] s] îți pierzi vremea. Dar, din punct de vedere teoretic, este de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de judecat] de valoare - trebuie s] fie susținut] de motivele potrivite. Dac] cineva îți spune c] o anumit] acțiune ar fi greșit], ai putea întreba, de exemplu, de ce ar fi greșit] și, dac] nu primești un r]spuns satisf]c]tor, poti s] respingi acest sfat pe motiv c] este nefondat. În acest fel, judec]țile morale sunt diferite de exprim]rile simple ale preferinței personale. Dac] o persoan] spune: „Îmi place cafeaua”, nu îi trebuie un motiv pentru această - ea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest proces. Sentimentele s-ar afla în armonie cu rațiunea pe cât de mult posibil. Acea persoan] ar ține seama atât de natură și de consecințele avortului, cât și de orice motiv posibil în favoarea sau în defavoarea acestuia, într-un mod atotcuprinz]tor, și orice astfel de considerație ar putea avea orice efect asupra atitudinilor lor. Rațiunea, în acest caz, nu mai poate face nimic. Orice dezacorduri între astfel de oameni ar fi de nerezolvat sau, cel putin, nu ar putea fi soluționate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îndep]rtat de ideea simpl] de la care am pornit, dar acesta este lucrul cel mai apropiat de acea idee inițial] care poate fi adev]rât]. Este încurajator faptul c], ad]ugând modific]ri subiectivismului etic pentru a-l face corespunz]tor, acesta a c]p]țâț un caracter mai puțin subiectivist și a început s] se asemene cu alte teorii ale c]ror susțin]tori au lucrat împreun] având același scop. Formularea noastr] final] cu privire la subiectivismul etic îl transform] într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susțin]tori au lucrat împreun] având același scop. Formularea noastr] final] cu privire la subiectivismul etic îl transform] într-o teorie apropiat] de cea a observatorului ideal, care afirm] c] lucrul corect care trebuie f]cut este acela pe care un judec]tor perfect rațional, imparțial și m]rinimos l-ar consideră ca fiind cel mai bun. Are, de asemenea, multe în comun cu teoria lui Richard Brandt, care susține c], în a decide ceea ce este corect, întrebarea-cheie este: „Ce ar dori sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar trebui implementate în diferite moduri, luând în considerare condițiile variate existente în diverse societ]ți. Dac] o societate num]r] mai multe femei decât b]rbați (deoarece b]rbații se ucid între ei în lupt]), nu ar fi surprinz]tor că poligamia s] fie acceptabil] în acea societate, în timp ce într-o altă, în care num]rul femeilor este egal cu cel al b]rbaților, monogamia este cerut]. Diferența în practică acceptat] a mariajului ar putea fi redus] la acea diferenț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
omului. Pe de o parte, exist] binele de a aparține și a contribui la o comunitate; pe de alt] parte, exist] binele respectului fâț] de individ, indiferent de contribuția posibil] la comunitate. Argumentul afirm] în continuare c] ar fi surprinz]tor s] existe doar o cale justificabil] de a stabili o prioritate cu privire la cele dou] tipuri de bine. La urma urmei, nu ar trebui s] fie surprinz]tor dac] gamă de bunuri umane este pur si simplu prea bogat] și divers
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]