9,719 matches
-
, Constantin (5.X.1854, Mitocu Dragomirnei, j. Suceava - 16.III.1927, Cernăuți), poet și traducător. Era nepot de frate al mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici. A urmat liceul la Suceava și teologia în Cernăuți. Bun prieten cu compozitorul Ciprian Porumbescu, a activat în societatea studențească Arboroasa și, din cauza atitudinii sale proromânești, a fost închis. Preot din 1878
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
MORARIU, Modest (11.VIII.1929, Cernăuți - 15.IV.1988, București), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Teofilei (n. Simota) și al lui Alexandru Morariu, profesor, provenind dintr-o ilustră familie de intelectuali bucovineni, între care mitropolitul Silvestru Morariu-Andreevici și fiul acestuia, Vasile Morariu (coleg și prieten cu Mihai Eminescu), Constantin Morariu și Leca Morariu
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
, Barbu Paris (1794, Slatina - 21.V.1836, București), poet. Provenea dintr-o modestă familie de târgoveți; copil încă, M. locuia în București. Va ajunge logofăt în casa boierului Constantin Filipescu, traducător al lui Byron. Cu înclinații spre lectură, își formează o cultură de autodidact: cunoștea Alexandria, scrierile lui I. Barac, V. Aaron, Petru Maior, Costache Conachi, Iancu Văcărescu, vorbea despre Homer ca despre treapta cea mai înaltă a poeziei, îi cita
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
, Peter ( 7.VII.1946, Sibiu), critic literar, editor și traducător. Este fiul Bertei Motzan (n. Krauss) și al lui Bruno Walter Motzan, funcționari. A studiat la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1959-1964) și la Facultatea de Filologie, secția germană-română, a Universității din Cluj (1965-1970) și și-a susținut doctoratul în
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
MORARIU, Leca [Alexandru] (25.VII.1888, Cernăuți - 15.XII.1963, Râmnicu Vâlcea), filolog, istoric literar, folclorist și memorialist. Familia căreia îi aparține a dat numeroși cărturari, printre care mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici. Tatăl lui M., Constantin Morariu, era preot, poet și traducător. Din căsătoria acestuia cu Elena Popescu s-au născut mai mulți copii, dintre care au supraviețuit cinci, M. fiind al treilea. Fratele mai mare, Victor Morariu, a fost un reputat germanist și traducător, altul, Aurel Morariu, doctor în drept, s-
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
MURGU, Mihai (13.III.1928, Hunedoara - 29.IV.1985, București), traducător și gazetar. Este fiul Oliviei (n. Tatu) și al lui Ioan Murgu, funcționar. Face liceul la Deva și Petroșani și urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză, la Universitatea din București, absolvind în 1955. Lucrează ca ziarist la
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
pe care autorul „le deslușea cu o luciditate ce-i îngăduia să nu se lase înșelat de cuvintele mari ale propagandei de pe atunci, dar nici să le creadă mărunte și inofensive” (Dan Grigorescu). M. are însă o susținută activitate de traducător, probând, în versiunile din scrieri de Gustave Flaubert, Edmond Charles-Roux, Pierre Chenal ș.a., rafinament, subtilitate și utilizând „cu îndrăzneală o limbă românească modernă” (Irina Mavrodin). Traduceri: Edmond Charles-Roux, Să uiți Palermo, București, 1968; Guy le Luhandre, Flăcări sub soare, București
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
MUNTEANU, Gavriil (1812, Vingard, j. Alba - 28.XII.1869, Brașov), cărturar și traducător. Cu tatăl său, cantor la biserica din sat, deslușește primele slove. E dat la învățătură la Alba Iulia, unde face școala normală și liceul (1823-1830), iar între 1831 și 1834 urmează la Cluj cursuri de filosofie și drept. Cum nici o
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
MUNTEANU, Eugen (18.VIII.1953, Seimenii Mari, j. Constanța), filolog, eseist și traducător. Este fiul Nicoletei (n. Cocor) și al lui Ilarion Munteanu, agricultori. Face școala generală în comuna natală, după care se înscrie la Liceul Teoretic nr. 4 din Constanța, pe care îl va absolvi în 1972. Între 1974 și 1978 frecventează
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
de la jocurile de copii: De-a v-ați ascunselea (1974), De-a puia-gaia (1975), De-a baba oarba (1976), De-a bâza (1977), cărți subintitulate Jocurile detectivului Conan, reeditate în 1978 cu titlul Extravagantul Conan Doi (1978). Este și un traducător înzestrat, predilecția lui mergând tot către literatura pentru tineret, de factură polițistă ori de spionaj și aventură, dar și de călătorie. În 1984 face trecerea și spre poezie, publicând volumul Cerbul din oglindă. Vocația lui M. aparține registrului comic. În
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
proze lirice, fără suport epic, despre peisaje și anotimpuri, care dublează, oarecum, poezia. Un fel de discursuri și lecții cam emfatice conține volumul Efemeride (1944), care se încheie cu niște exaltate note de drum. M. a fost și un asiduu traducător din poezia maghiară (Arany János și Ady Endre), germană (Goethe, Uhland) și greacă (Anacreon), din care a publicat mult în periodice. Aproape tot ce a scris și a tradus după 1944 a rămas în manuscris. SCRIERI: Poezii, Turda, 1920; Fum
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
, George (1. I. 1868, Veria, Grecia - 17. XI. 1957, București), poet și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Smiceianul) și al lui Ioan Georgiade Murnu, profesor de limbi clasice și franceză și printre primii dintre dascălii care au contribuit la răspândirea culturii românești în satele aromâne din Munții Pindului; a funcționat ca director de
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
, Dan Ion (7.VII.1951, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Paulei Gabriela Nasta (n. Popescu), monteza de film, și al lui Atanasie Nasta, jurist. Este absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu” din orașul natal (1970), licențiat al Facultății de Litere a Universității Paris IV - Sorbona (1974) și doctor în
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
succesive până la o maximă condensare. Poetul pare însă mai puțin preocupat de perfecțiunea tehnică exterioară, cât de miezul unei lirici dezvăluind precaritatea umană și cosmică. Deși amenințată uneori de ariditatea eseismului abstract, poezia sa rămâne totuși substanțială. În activitatea de traducător N. nu se mulțumește cu exactitatea echivalărilor verbale, ci caută apropierea în spirit. SCRIERI: Saint-John Perșe ou La Découverte de l’être, Paris, 1980; Căderea zilei, București, 1985; Aici, nicăieri, București, 1987. Traduceri: Ion Vinea, Ora fântânilor-L’Heure des
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
NAUM, Andrei (18.VIII. 1875, București - 18.VIII.1917, Mărășești), poet și traducător. Probabil că s-a născut pe meleaguri prahovene, căci absolvea, în 1893, Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. După efectuarea serviciului militar, a urmat o școală de ofițeri și a devenit sublocotenent, dar nu a fost ofițer activ decât
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
, D.[imitrie] (26.X.1873, Câmpulung - 16.II.1943, Câmpulung), poet și traducător. Este fiul Zoei (n. Hristodos) și al lui Gheorghe Nanu. Urmează școala primară la Câmpulung, iar din 1884 Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Sava” la București. Licențiat în drept (1900), nu profesează. După o specializare în literatura franceză la
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
NAUM, Anton (17. I. 1829, Iași - 27. VIII. 1917, Iași), poet și traducător. Comerciant mărunt, apoi arendaș, tatăl lui N., Theodor Naum, căsătorit cu Zamfira (n. Nactu), se stabilise în Iași venind din Macedonia. După absolvirea Academiei Mihăilene din Iași, fiul urmează la Paris, începând din 1858, Facultatea de Litere și Collège de
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
dificultatea cu care e mânuită ironia. Aluziile la evenimentele politice din timpul lungii guvernări liberale dintre 1876 și 1888 sunt mult prea străvezii, iar atitudinea autorului alunecă adesea spre sarcasm și pamflet. O foarte rodnică activitate a desfășurat N. în calitate de traducător din literatura franceză. Este cel dintâi care tălmăcește integral în românește Arta poetică a lui Boileau, oprindu-și apoi îndelung atenția asupra autorului său preferat - André Chénier. A mai tradus din Teocrit, La Fontaine, Lamartine, Alfred de Musset, Victor Hugo
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
, Alexandru A. (27.VIII.1884, Iași - ?), poet, estetician și traducător. Este fiul cel mai mare al Ecaterinei (n. Pandeli) și al lui Anton Naum, poet junimist, profesor universitar și academician. Părea la început sortit să-și egaleze părintele, dacă nu chiar să îl întreacă. Înclinația spre poezie, dragostea pentru frumosul
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
NAUM RÂMNICEANU, (27.XI.1764, Corbi, j. Argeș - c. 1838, Cernica, j. Ilfov), cronicar, autor de versuri și traducător. Este unul dintre copiii protopopului Bucur, a cărui familie de ascendență ardeleană se strămutase în Muscel. Pentru învățătură, în limbile română și greacă, este trimis la București. Luat pe lângă sine în 1776 de arhimandritul mitropolitan Filaret, în 1780 îl însoțește
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
NAUM, Teodor A. (1.IX.1891, Iași - 19.III.1980, Cluj-Napoca), filolog și traducător. Exemplul părintelui său, poetul junimist Anton Naum, și al fratelui mai mare, Alexandru A. Naum, dar mai ales al lui Vasile Bogrea, profesorul pe care l-a avut în cursul secundar, absolvit în 1910 la Liceul Internat din orașul natal
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Mai târziu N. pare să nu mai acorde contemporaneității nici o atenție; ex cathedra, profesorul de literatură latină se va mulțumi să le insufle învățăceilor un adevărat cult mai ales pentru valorile liricii antice - Vergiliu, Teocrit, Horațiu, Ovidiu, Catul, Lucrețiu, iar traducătorul trudește cu pasiune ani în șir să dea echivalențe românești demne de original. O singură dată va ieși din sfera interesului pentru Antichitate, la comemorarea a zece ani de la moartea lui Ioan Paul, în aprecierea acestuia punând cele mai calde
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
o înfățișează mai bine, ca o lună nu tocmai plină”), din unele sinteze locale de istorie („pentru o mai bună înțelegere a vechimii împărăției lor, vom scrie pe scurt din condica lor letopisețul dinastiei împăraților chinezi”), consultate, probabil, cu ajutorul unor traducători. Relația cu cartea lui Martini există, dar M. l-a citit pe iezuitul italian în selecția făcută de J. Nieuhoff, autor care și-a adunat știrile din tot ce însemna atunci sinologia europeană, începând cu Marco Polo („Marcu Pavel venețianul
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
, Edgar (13.IX.1908, București - 30.III.1993, București), estetician, eseist și traducător. Provine dintr-o familie de funcționari, Italia Papu (n. Bettelli) și Iacob Papu. La București învață la liceele „Sf. Iosif” și „Sf. Sava”, absolvit în 1927, obține licența în litere (1931) și în filosofie (1932). Debutează la „Cuvântul”, în 1929
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
PAPAHAGI, Marian (14.X.1948, Râmnicu Vâlcea - 18.I.1999, Roma), critic și teoretician literar, eseist, traducător și editor. Este fiul Elenei Papahagi (n. Anastasatu), farmacistă, și al lui Constantin Papahagi, medic ftiziolog. Familia paternă, de origine aromână, migrează din Macedonia în România înainte de primul război mondial. Înrudit cu filologii Pericle și Tache Papahagi, bunicul patern, Gheorghe
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]