15,763 matches
-
totalitate un jurnal de război, reconstituind experiențele parcurse în timpul primei conflagrații mondiale. Această lirică e întâi de toate o confesiune, expresie a trăirilor lăuntrice, proiectate pe fundalul unor realități dramatice, și în același timp o poezie de atmosferă, de notații, transpunând, cu simplitate și autenticitate, stări sufletești, senzații, emoții, meditații și rememorări. Periplul liric depășește însă cadrul unei experiențe individuale, căpătând valori simbolice. Versul e străbătut de o melancolie reținută, cu rezonanțe grave, disimulate cu discreție și finețe de ironia contrapunctată
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
starea cea mai propice îngemănării dintre real și imaterial, iar poetul „transcris de viu pe zidul alb”. La rândul lor, eseurile de semiotică se apleacă asupra unor scrieri din literatura română, engleză și americană, pentru a defini aventura autorului care transpune misterul și unicitatea ființei în imuabilul expresiei literare și, pe de altă parte, modul în care textul literar își depășește în procesul lecturii propria sa determinare și devine un emițător continuu de semnificații, fără a atinge însă iluzia „operei nețărmurite
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
românește, un act cultural reprezentativ pentru năzuințele iluminiștilor, prin îndemnul patetic la însușirea „meșteșugului” de a vorbi frumos, logic, convingător. Aceleași scopuri erau urmărite și în Istorie universală adică de obște, care cuprinde în sine întâmplările veacurilor vechi (I, 1800), transpusă după Claude François Millot. Și aici cărturarul român se străduiește să dea o formă cât mai adecvată, sensibilă adesea, conținutului, demonstrând, așa cum o face în mai toate textele sale, gust și aplicație literară. A mai colaborat cu Samuil Micu la
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
definiție” - cum spunea G. Călinescu - a provinciei martirizate: „Basarabia/ Cuvânt cu patru a/ ca o biserică/cu patru turle albe/ pe zările istoriei/ căria nu știu cine/ i-a furat clopotul...”. Versul se înscrie într-un registru calm, până și revolta e transpusă în stihuri în care „ecoul luptei mai stins va răsuna”. Ușoara revigorare din Versuri despre mine cel adevărat este vizibil marcată de realitatea războiului și de eșecul iubirii („De-acuma ne vor despărți/ și fluvii late de tăceri/ cu țărmuri
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
ale vremii, Dialog între Fire și Moldova. Invocațiile către Moldova, bogată, dar îndurerată de starea ei prezentă, amintesc de Cântarea României. Niște versuri franțuzești din 1830, Oubli, vădesc lecturi clasice (Boileau) și romantice (Victor Hugo). Admirator al lui Voltaire, P. transpune în 1838 Henriada, după ce în 1837 tălmăcise Zaira. Alte traduceri, din Crébillon și din alți autori încă neidentificați, s-au păstrat în manuscris. SCRIERI: Scrieri, îngr. și pref. Vasile Sandu, București, 1986. Traduceri: Voltaire, Henriada, pref. trad., București, 1838. Repere
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
este dublat de unul de antropologie vizuală, aproximativ două sute de ilustrații susținând demersul științific. După decenii de tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de obiecte stranii (Arhivarul). Ele trădează o anumită ariditate livrescă, dar și ușurința asociativă și
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
cea dintâi istorie sistematică a spectacolului românesc. O.-A. a realizat și reușite traduceri din Horațiu, modernizând prozodia antică, adoptând versul, ritmul modern și chiar rima. A proiectat să tălmăcească în întregime opera scriitorului latin, dar nu a reușit să transpună decât epistolele, odele și epodele, două satire și, integral, pentru întâia oară în România, Arta poetică (1891). Din franceză transpune în 1878 drama Ruy Blas de Victor Hugo, text care s-a jucat aproape trei decenii la Teatrul Național din
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
versul, ritmul modern și chiar rima. A proiectat să tălmăcească în întregime opera scriitorului latin, dar nu a reușit să transpună decât epistolele, odele și epodele, două satire și, integral, pentru întâia oară în România, Arta poetică (1891). Din franceză transpune în 1878 drama Ruy Blas de Victor Hugo, text care s-a jucat aproape trei decenii la Teatrul Național din București. A mai tradus din Catul, François Coppée, Ada Negri, I.S. Turgheniev, Multatuli, Maxim Gorki, versiuni rămase în presa vremii
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
Folosindu-se de intermediare franțuzești, a tălmăcit versuri din literatura germană și engleză: S. Gessner (Potopul), H. von Levitschnig (Floarea florărița româncă), Byron (Oscar d’Alva), Thomas Moore (Melodiile irlandeze), Young (prima Noapte) - unele publicate, altele nu. Din rusește a transpus din Derjavin, Jukovski, Pușkin (Șalul negru, Cârjaliul, La Maria) și împreună cu Al. Donici, din Antioh Cantemir (Satire și alte poetice compuneri, 1844) și din A. F. Veltman (povestirea haiducească Tunsul, iscălită Radul Curălescu). A mai tălmăcit din Alphonse Karr și
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
dacă a acționat într-un anumit fel, de ce a făcut-o: ce a simțit, ce a gândit acționând în maniera respectivă și, de asemenea, cum l-au afectat diferiții factori. Există deci posibilitatea ca eu, istoric, să încerc să mă transpun în situația agentului pe care vreau să-l explic: pe de o parte, ca persoană care se află într-un set de condiții reale, iar pe de altă parte, ca persoană care deja a optat pentru un tip de acțiune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
parte, avem realitatea trecută și cea actuală care din foarte multe puncte de vedere sunt insatisfăcătoare. Pe de altă parte, avem un model ideal de organizare socială care este net preferabil. Dacă oamenii vor accepta acest model și îl vor transpune în practică, atunci se va schimba întregul mod de viață. Istoria nu duce în mod necesar la instaurarea unei asemenea stări ideale. Instaurarea ei reprezintă o discontinuitate absolută. Ideea de progres este asociată în mod structural cu procesualitatea în timp
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Având o mulțime de soluții ierarhizate din punctul de vedere al valorii lor, o voi selecta pe cea care pare cea mai bună din punctul de vedere al multiplelor criterii luate în considerare. 5. Faza postdecizională. Soluția aleasă (decizia) este transpusă în practică; se acționează în vederea rezolvării problemei de la care s-a plecat, prin utilizarea soluției alese. Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și înțeleasă numai în parte. Manuscrisele păstrează cicluri și volume inedite de versuri și - ipostază cu totul necunoscută a autorului - de proză. Autorul Deniilor s-a încercat și în teatru, actualizând în câteva „mistere” nașterea, patimile și învierea lui Iisus, transpuse într-un decor românesc, de mahala bucureșteană sau de așezare rustică (Trei mistere, 1922). Interesul pieselor (Ieslele, Cântecul cocoșului, Nebunul) stă în patosul aproape expresionist al trăirilor și al viziunilor extatice, halucinate ale personajelor, care poartă nume generice. Originală, porțiunea
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
proprii, dificile - acesta fiind și unul din motivele pentru care opera lui a fost puțin comentată și uneori considerată drept o creație bizară și obscură. În tinerețe N. a tradus breviarul de estetică al lui Benedetto Croce și a mai transpus din Goethe, Machiavelli și Luigi Chiarelli. SCRIERI: Denii, București, 1919; Trei mistere, București, 1922; Vrajă, București, 1923; Ode italice, București, 1925; Istoria artei ca filosofie a istoriei. I. Teoria criticei, București, 1925; ed. îngr. și introd. Dumitru Matei, București, 1985
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
Marșul nupțial al Selmei Lagerlöf, în vreme ce M. M. Geron optează pentru Ernest Hemingway (Satul indian). G. Rădulescu tălmăcește din portughezul Eça de Queiróz (Comoara), iar din Luigi Capuana, Luciano Zuccoli și Mihail Zoșcenko traduce Liviu Andrei. În fine, Carol Drimer transpune din germană o piesă de Carmen Sylva (Constantin Brâncoveanu), un lung serial intitulat A treia dragoste (Din viața pictorilor) de H. Sienkiewicz, precum și din Ilya Ehrenburg. Alți traducători sunt C. Cristobald și A. Nora. Printre autorii tălmăciți se mai numără
OGLINDA LUMII. WELTSPIEGEL. LE MIROIR DU MONDE. VILÁG TU˝KRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288512_a_289841]
-
din comitetul de redacție de la „U. Preocupări universitare” (București, 1943-1944), alături de Adrian Marino, Gr. T. Popa, Al. Borza ș.a. Pentru versiunea românească din Cimitirul marin de Paul Valéry primește în 1943 Premiul „Revistei Fundațiilor Regale”. În afară de tălmăcirile din Paul Valéry, transpune cu exactitate și aplicație poezii de Rimbaud, Heredia, Mallarmé și Maeterlinck. În perioada postbelică s-a dedicat cu precădere activității didactice, elaborând manuale de liceu, dicționare și ediții de uz școlar. A semnat numeroase prefețe și studii introductive la antologii
OANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288498_a_289827]
-
care evenimentele de fiecare zi sunt ridicate la rang de repere esențiale ale destinului omului în răgazul pământesc. Întâmplările și discuțiile din timpul voiajului devin astfel etape ale unei meditații existențiale, în care talentul poematic al lui N. reușește să transpună treptele unei revelații: revelația sensului vieții și al morții într-o lume prea grăbită pentru a se mai opri asupra lucrurilor cu adevărat importante. Cuvintele care descriu experiența ultimă sunt cele ale misticilor din toate timpurile - „Totul este viață și
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
să o facem. Când facem știință începem cu partea analitică. Începem cu intuiția și curiozitatea, bazate pe convingerile noastre teoretice referitoare la structura probabilă a interacțiunii sociale umane și a influențelor care acționează asupra acesteia. Apoi, modelăm această impresie intuitivă transpunând conceptualizarea vagă într-o formulare concretă, pentru a putea explica variabilele și relațiile de interes cât se poate de precis. Din acest model derivăm apoi diverse ipoteze - acele implicații empirice care, dacă se susțin, ne pot ajuta să decidem dacă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mâini. Îmi ronțăie amintirile. Cum închid ochii / le simt în oase privirile. Ele mă răstignesc cum adorm / în cuiele dinților de lemn și mătase. / Nu e nimeni în cameră și totuși / aud zgomot de coase” (Ura). Vitalizarea și tirania lucrurilor, transpusă de N. aproape cu voluptate, a determinat trimiterea la ultimul volum de versuri de Marin Sorescu, Puntea, în care răzvrătirea obiectelor familiare împotriva „stăpânului” era un semn al apropiatei sale extincții (Daniel Cristea-Enache). Dacă Moartea este personajul tragic, viclean și
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
Ion Barbu, unde multe dintre poeme sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme poetice” ar reprezenta definiția oricărui eseu științific al lui N. transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice. Structurată în mai multe părți (Niveaux de réalité, La Transdisciplinarité, La Poétique quantique, La Nature ș.a.), cartea pornește de la aceeași reverie a terțului secret inclus și a unității contrariilor
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez). O completare, în registrul unui lirism direct, fără mască, trimițând uneori la Serghei Esenin, aduc stihurile din Scrisori pentru mine, mai ales Copilărie, Iubire, Capușoanele ș.a. Ultimul ciclu, Brazde însângerate, transpune într-o manieră precumpănitor obiectivă, cu inserții epice, experiența războiului (Noi ne-am rugat, Fata dintre linii, Închinare pentru un teterist). Paradoxal, când nu e îndemnat de ambiții mari, îndeosebi în ipostază de prozator, N. izbutește mai mult. Bine prinse
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
activ, semnând, printre altele, Oda, poemul în proză Poeme barbare, satirele Masă de maus și Mi-ar fi rușine, poeziile Anul Nou și Adio, ambele intrate în volumul Diafane. A Steuerman-Rodion traduce versuri din Heine și Sully Proudhomme, Eugen Herovanu transpune din Goethe, Hugo și Baudelaire, iar Mihai Codreanu din Byron. Ioan Adam colaborează cu schițe din seria intitulată Poznășii țărănești, pe care o continuă și în alte gazete și reviste; câteva schițe (Moravuri semite) îi aparțin lui A. Steuerman-Rodion. În
NOUTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288488_a_289817]
-
M. Mihăilescu. Articole care pun în legătură literatura română și cea clasică semnează Cezar Papacostea („Convorbiri literare” și clasicismul), Gh. Guțu (Asachi și traducerile din latinește), Paul I. Papadopol (Heliade și clasicismul). Traducerile ocupă un loc important. Cezar Papacostea îi transpune în românește pe Homer și Platon, Teofil Simenschy pe Musaeus, Teodor A. Naum pe Teocrit, Catul și Horațiu, E. Constantinescu pe Plaut, D. Murărașu și Gh. Nedioglu pe Lucrețiu, N.I. Herescu și C. Niculescu pe Horațiu, Gh. Guțu și Șt.
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
că manuscrisul grecesc de la mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos este autograful lui Manuil din Corint și că teologul - cu care domnul Țării Românești se afla în bune relații - ar fi nu doar copist al codicelui și, eventual, cel ce a transpus textul în grecește, ci autor al scrierii), replici la replici ș.a.m.d. „Mozaic” - a spus D. Russo încercând să definească felul în care autorul Învățăturilor... a așezat într-un text nou fragmente împrumutate din mai multe cărți, „colaj” - au
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
a pretențiilor filosofice ale autorului. Durabile sunt rezultatele activității de traducător a lui P., care a realizat, în colaborare cu Titu Dinu, versiuni ale unor scrieri din latină (Horațiu, Plaut) și franceză (Maurice Maeterlinck). Satirele lui Horațiu (1911; Premiul Academiei Române), transpuse în metru original, au vioiciune și autenticitate. SCRIERI: Gaudeamus, București, 1911; Triptic dramatic. Darul muzelor. Fugind de Charybdis. Jocul zeilor, București, 1912. Traduceri: Horațiu, Satirele, București, 1911 (în colaborare cu Titu Dinu); Plaut, Comediile lui..., București, 1912 (în colaborare cu
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]