3,593 matches
-
foarte lentă și frumoasă. Apoi mă trezesc și nu tremur, nu transpir, nu-l strig pe tata, în schimb regăsesc, aproape dezamăgit, chiar cu părere de rău, realitatea dormitorului meu întunecat și noaptea neparticipativă de afară. Mă întorc și stau treaz câteva minute, apoi mă prăbușesc din nou, de data asta într-un somn limpede, fără vise. Două zile mai târziu, la micul dejun de vineri-dimineața, tata mi-a întins ziarul The Times și am aflat că Iuri Gagarin murise, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani. Când s-a apucat din nou, a făcut-o cu și mai multă pasiune, și mai intempestiv. A închiriat un atelier, împărțit cu alți artiști, în Leeds (unde locuia acum) și își petrecea acolo fiecare clipă în care era trează. Au urmat mici expoziții, în biblioteci și centre de învățământ pentru adulți, și a primit și câteva comenzi, nici una foarte solicitantă sau imaginativă. Dar, cel puțin pe plan local, începuse să-și câștige o oarece reputație. Unul dintre vechii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să intru? — Cred că da. Deschise ușa și Roddy, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să intru? — Cred că da. Deschise ușa și Roddy, îmbrăcat într-un kimonou de satin, se strecură înăuntru și se așeză pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îmi amintesc că în noaptea aceea mi-a fost foame. În timp ce se întorcea din Lake District, la numai cincisprezece kilometri de fermă, George a oprit mașina la marginea drumului și a stat puțin în fața porții, privind dincolo de mlaștini. Era destul de treaz, nu era nici măcar mahmur (în ultimul timp nu mai era mahmur), dar simțea o apăsare ciudată, parcă avea o presimițire rea. Ca de obicei, revederea cu soția lui îl înspăimânta; și mai grav era că îi aveau ca oaspeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acolo, a spus ea, sau intri? Cât de mult s-ar fi schimbat viața mea dacă aș fi pășit în cameră în loc să mă pierd din nou în întuneric, la fel de repede și tăcut cum se retrage un vis dintr-o minte trează? Sâmbătă dimineața am părăsit casa înainte de a se trezi ceilalți și m-am întors la Londra. N-am mai văzut-o mulți ani după aceea pe Joan. Părinții ei s-au retras la pensie într-un sat de pe coasta sudică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
măști vesele. Era nervoasă și uneori vărsa mâncarea când o servea. Graham știa că dacă s-ar fi relaxat mai mult, ar fi ajutat-o să se simtă mai la largul ei, dar era dificil pentru că încerca să se mențină treaz. Exact când urma să fie servit felul principal - spată de vită -, Mark se întoarse spre el și spuse: — Sper să nu ne consideri nepoliticoși, domnule Parckard, dar avem de discutat câteva afaceri personale. Cred că ar sosit momentul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fizic, în primul rând pentru că mă întorsesem pe jos de la spital, ajungând acasă puțin după ora patru. Dar n-am putut să dorm, știind că într-n salon întunecat aflat la o distanță de cinci kilometri, Fiona stătea și ea trează, cu privirea fixată în tavan. Cum de durase atât s-o ducă acolo? După ce o găsisem îngenunchiată în fața șifonierului, trecuseră mai bine de cinci ore până ce fusese pusă în siguranță în acel pat - ore în care starea ei se agravase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu scriu. De Crăciun, din nou acasă, în București, Antonia este deja cu noi. Are o lună. Și este foarte diferită de Eric. În prima lună nu face diferența dintre noapte și zi. Mai exact, ziua doarme și noaptea stă trează. Împreună cu noi. Apoi, plânsul ei nu este deloc muzical și dulce ca al lui Eric, ci strident, puternic și imperativ. Din fericire, Eric nu pare să audă și nu se trezește noaptea. Începe numărătoarea inversă și la doctorat, așa că trebuie
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât cu găuri și țepi care se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de întuneric se desprind una câte una din fundal. Din nimic se înfiripă un cartier întreg, bloc cu bloc, apartament cu apartament. Sub tavanele date cu lavabil, mii de perechi de ochi se deschid și inima bate apăsat în conștiința trează, repede-repede. Și de ce atât de repede? Șoseaua e străjuită acum de pereți verticali de beton iar fiorul de lumină străbătând creierul clasei muncitoare s-a încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mijloc (am obiceiul să fac un fel de sondaj înainte de a începe să citesc o carte) și dau de un pasaj ce îl prezintă pe Domnul R. ca fiind obsedat de corpul iubitei sale. Îl visează și în somn, și treaz, pe porțiuni anatomice, pe care le „parcurge” cu ochii și cu buzele... Remarc că eroul lui P.H.L. nu este preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei. Opacitate sau egoism viril? De fapt, ce crede
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dintr-un coșmar În care capul Însângerat al leului se afla deasupra sa, și, trăgând cu urechea În timp ce inima-i zvâcnea În piept, Își dădu seama că soția sa nu se află În celălalt pat de campanie din cort. Rămase treaz, conștient de această absență, timp de două ore. La capătul acestui interval, soția lui se reîntoarse În cort, ridică plasa pentru țânțari și se strecură cu plăcere În pat. — Unde ai fost? se auzi În Întuneric vocea lui Macomber. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de această absență, timp de două ore. La capătul acestui interval, soția lui se reîntoarse În cort, ridică plasa pentru țânțari și se strecură cu plăcere În pat. — Unde ai fost? se auzi În Întuneric vocea lui Macomber. — Bună, ești treaz? — Unde-ai fost? — Să iau o gură de aer. — Pe dracu’. Ce vrei să-ți spun, iubire? — Unde-ai fost? — Să iau puțin de aer. — Aha, așa-i zice acuma. Chiar ești o curvă. — Și tu ești un fricos. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culcase nu-l făcuse decât să-i simtă și mai tare lipsa. Că nu mai avea nici o importanță ce făcuse ea, pentru că știa că nu se poate vindeca de dragostea pe care i-o purta. Formulase scrisoarea la club, perfect treaz, și o trimisese la New York, rugând-o să-i răspundă la biroul său din Paris. Părea mai sigur așa. Și În aceeași noapte, fiindu-i atât de dor de ea Încât simțea un gol grețos, hoinări până după Maxim, agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu? — Mai toarnă niște apă. — După meciu’ ăsta mă las, spuse Jack. Termin cu toată povestea. Da’ acu’ tre’ s-o Încasez. Ș-atunci, de ce să nu fac niște bani din asta? — Bineînțeles. — N-am dormit de-o săptămână. Stau treaz noaptea și mă frământ. Nu pot să dorm, Jerry. Habar n-ai cum e să nu poți dormi. — Te cred. — Nu pot s-adorm. Și cu asta basta. Pur și simplu, nu pot s-adorm. Ce rost are să te menții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Palermo era acoperită cu o pânză și așezată În holul dintre camera de dormit și baie, ca să fie protejată de curent. Culoarul era luminat cu un bec albastru și trenul mergea foarte repede toată noaptea, așa că doamna din America stătea trează În așteptarea unei ciocniri. Dimineața ne apropiam de Paris, și doamna din America ieși din baie având un aer foarte sănătos, de americancă la vârsta a doua, deși nu dormise deloc. După ce luă pânza de pe colivie și o agăță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mari eforturi Îl mai puteam reține. Așa că, deși acum sunt convins că n-ar fi plecat cu adevărat, totuși, atunci, În acea vară, n-aveam chef să Încerc să văd ce se-ntâmplă. Îmi găseam destule de făcut cât stăteam treaz. Mă gândeam la un pârâu În care pescuiam păstrăvi când eram copil și, În mintea mea, pescuiam În el cât era de lung, cu foarte mare atenție. Pescuiam cu grijă sub fiecare buștean, la fiecare cot, În gropile adânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschiși. Îmi amintesc Încă de unele dintre aceste pârâuri, În care mi se pare că am pescuit, și se amestecă În mintea mea cu pârâurile pe care chiar le știu. În unele nopți Însă nu puteam pescui, și atunci eram treaz de-a binelea și mă rugam Întruna, Încercam să mă rog pentru toți oamenii pe care-i cunoscusem cândva. Asta-mi lua o grămadă de timp, pentru că, dacă Încerci să-ți aduci aminte de toți oamenii pe care i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intenționat, și-n noaptea de care zic ascultam viermii de mătase. Noaptea poți să-i auzi foarte clar cum mănâncă, așa că stăteam Întins, cu ochii deschiși, și-i ascultam. În cameră mai era doar un bărbat care era și el treaz. Mult timp i-am ascultat zgomotele de om treaz. Nu putea să stea la fel de nemișcat ca mine, pentru că, probabil, nu era la fel de antrenat. Stăteam pe niște pături Întinse pe paie, și paiele făceau zgomot când se mișca, dar zgomotele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de mătase. Noaptea poți să-i auzi foarte clar cum mănâncă, așa că stăteam Întins, cu ochii deschiși, și-i ascultam. În cameră mai era doar un bărbat care era și el treaz. Mult timp i-am ascultat zgomotele de om treaz. Nu putea să stea la fel de nemișcat ca mine, pentru că, probabil, nu era la fel de antrenat. Stăteam pe niște pături Întinse pe paie, și paiele făceau zgomot când se mișca, dar zgomotele noastre nu-i speriau pe viermii de mătase, care continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șapte kilometri În spatele frontului, dar ele erau diferite de cele mai mici, de dinăuntru, din Întuneric. Celălalt bărbat Încercă să nu mai facă zgomot. Apoi se mișcă din nou. M-am mișcat și eu, ca să-și dea seama că-s treaz. Stătuse În Chicago timp de zece ani. Îl luaseră să lupte ca soldat În 1914, când se-ntorsese să-și vadă familia, și mi-l dăduseră mie de ordonanță pentru că știa engleza. L-am auzit cum ascultă, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
linii. — Mă bucur că ai copii. Și eu. Sunt copii buni, da’ vreau un băiat. Trei fete și nici un băiat. Ăsta chiar că-i un semn. De ce nu-ncerci s-adormi? — Nu, nu mai pot s-adorm de-acum. Sunt treaz de-a binelea. Da’ dumneavoastră mă-ngrijorați că nu dormiți. — O să fie bine, John. Auzi, un băiat așa tânăr să nu poată dormi. — Îmi revin eu. Doar că o să mai dureze. — Trebuie să vă reveniți. Nici un om n-o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui. Câți bani are? — O grămadă. — Tre’ să aibă vreo optzeci de ani. — Oricum, așa pare, cam de optzeci. — Tare-aș vrea să plece acasă. Niciodată n-apuc să mă culc Înainte de trei. Asta-i oră să te culci? — Stă treaz, că-i place. Păi, el e singur. Eu nu-s singur. Pe mine m-așteaptă o nevastă-n pat. — A avut și el nevastă. — Acu’ oricum nu i-ar mai folosi la nimic. — N-ai de unde să știi. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intră și anunță că Simplon-Orient Expres sosise la Saint-Maurice cu o oră Întârziere. Apoi ieși. Chelnerița veni la masa domnului Wheeler: — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă mai aduc niște cafea? — Dacă nu crezi c-o să mă țină treaz. — Ce spuneți? — Adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Wheeler privea pe fereastră la fulgii de zăpadă care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. — Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? o Întrebă pe chelneriță. — A, sigur, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]