3,617 matches
-
nu-ți dai seama exact. Dar de fiecare dată, absolut de fiecare dată vrea bani. În holul decorat cu alb și crom de la Edwin Morgan Forster, Joseph Aloysius Reddy iese În evidență ca o creatură dintr-o epocă dispărută, primitivă. Trecătorii În costume nu-și pot lua ochii de la el. Prezența lui e atât de neverosimilă Încât ar putea la fel de bine să fie doar un miros urât. Îmbrăcat Într-o haină la mâna a treia cu model În formă de v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scăpă gâtul de nodul unui laț. Galerian pe fugă și osândit la moarte Călcă-ntr-o noapte-orașul cel mare și căzu Pe strade d-osteneală, de foame - și pe soarte El blestemă, - De ziduri s-apropiă, șezu. Întinse mâna neagră la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine fu. Pe strada pustiită un om trecu atuncea Un om bătrân și dulce, cu straiul vechiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 537} 79. UN CÎNE-I OMENIREA... (cca 1879) Un cîne-i omenirea, cu o căldare veche De coada lui legată... și nu-ntrebați de ce? Noaptea ca și poeții îți urlă la ureche Ca un ostaș de gardă el latră-n trecători. Ca tinerii la baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se pupă-n promenadă, Ca omul are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el are, Poeți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi văzută nici de Va și nici de către Didița. Ar fi fost mare nenorocire dacă Întâmplător
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îți aduci aminte? Ciudat că totul a Început la Riyadh cînd s-a Îmbolnăvit mama. Eu furam tot ce-mi pica În mînă. Te-ai apucat și tu ca să mă faci să mă simt mai bine. — Frank, a fost ceva trecător. Toată lumea a Înțeles. — În afară de tata. N-a făcut față cînd mama și-a pierdut controlul. A Început relația aia bizară cu secretara lui Între două vîrste. — Era disperat bietul om. — A dat vina pe tine pentru furturile mele. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările oamenilor, ducîndu-mă prin bălării uscate sau în pădure. Până când n-am mai putut răbda de sete și atunci am ieșit să caut apă. Niște trecători m-au zărit, au fugit după mine, aruncând cu pietre să mă lovească și să mă doboare, dar, din fericire, exista acolo, în apropiere, un mărăciniș în care m-am ascuns. L-am auzit totuși pe unul dintre cei care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ferea, iar eu nu înțelegeam de ce. Cineva a ieșit de acolo cu un maldăr de lemne pe care mi le-a pus în brațe, spunîndu-mi să le duc într-o piață din apropiere. M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o statuie la picioarele căreia am depus maldărul de lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte când treceam pe lângă ei. Am răsuflat ușurat, de aceea, în clipa în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o mahala nouă. A umblat apoi pe la tribunal să încheie actele, a plătit și nu i-a rămas decât să se ducă să-și vadă metrii cumpărați. Așa s-a întemeiat. Lucrurile au mers mai greu la început, până învățară trecătorii locul. Băutura e lucrul dracului. După o săptămână nu mai pridideai de ei în dugheană, că pofta vine mâncând și, de vreme ce li se așezase circiuma în drum, era greu s-o ocolească. 13 Adusese un dulgher de-i făcuse rafturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu fistic verde; tutungerii, fierării și manufacturi. Pe uși intrau și ieșeau țăranii veniți după târguială și lucrătorii plini de unsoare, cu lămpi de carbid în mână, sosiți de la muncă, gata să cumpere ce le vedeau ochii. Negustorii strigau la trecători și-i ademeneau în prăvăliile lor întunecoase. Lângă ei, olteni încinși cu brâie de piele, șoltici, vindeau mere iernatice, trăgând la cântar de sub priviri, sau se amestecau purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și străvezii, prin care vântul trecea, înfiorîndu-le. Mijlocul îl aveau prins 109 În panglici late și pe cap purtau pălării de pai, rotunde și mari. Prostimea făcea loc, vizitiii pocneau din bicele lungi și subțiri, caii călcau mândri piatra cubică. Trecătorii se salutau unul pe altul, cu plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri, tei și castani, cu tulpini subțiri, săpați cu grijă la rădăcini! Se înălțaseră case noi, cu câte două caturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridicat și ăilalți. Ciupitul avea un obraz vânăt, înghețat. - -La mâncat fript oftica! a zis Sandu. Trebuie să-l ducem undeva de aici. Oacă nu se mai mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi, cam prăbușită într-o parte, cu balcoane înguste, împrejmuite cu lemn, de pe care se luaseră câteva rânduri de vopsea. Scări întortocheate, cu trepte știrbe urcau până în fața unor uși joase. Trebuia să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
om serios. Codoșul îl luă cu binișorul: - Parcă dumnealui zice că -lai luat dumneata? Dar să te caute, sau mai bine să te caut eu, că nu vă cunosc nici pe unul, nici pe altul... Se strânseseră încă vreo doi trecători care nu înțelegeau. - Așa e, spuseră de bună-credință. -Bine, caută-mă, se învoi clientul, bucuros că scapă numai cu atâta. Treanță îl luă ca la poliție. Îl scotoci prin buzunarele pantalonilor, i le întoarse pe dos, trecu apoi la cele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mulțumit: - Vezi, domnule? Nu simțise. - Iertare, o să-l mai caut, zise Paraschiv. 299 1 Cercul se sparse. Codoșul se prefăcea că râde de el: - N-oi fi avut dumneata portofel! Câți am văzut eu d-ăștia care fac pe nebunii... Trecătorii plecară la treaba lor. Clientul se îndepărtă ușurat și liniștit. În buzunarele ălui bătrân atârnau miile. Au șters-o. Unul într-o parte, altul în alta: - Cărei, că ne-apucă ploaia! S-au întîlnit tocmai într-o circiumă și-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a cluburilor ce sporesc an de an În elegantul cartier din jurul bulevardului Pall Mall. Unele au o vechime respectabilă. „White”, de pildă, fondat În 1755, Își adaugă În 1811 piesa de rezistență, celebrul bow-window, de unde dandy-i Îi sfidează pe trecători. Selectul club era, la origini, unul politic, destinat celor din partidul Thory-lor, În timp ce „Reform Club” e liberal, iar „Brookes” - whig. Vor fi bântuite și ele de o armată de dandy, deși locul predilect de Întâlnire al acestora rămâne mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
naștere vanității. Or, cum vanitatea nu e decât arta de a se găti de sărbătoare În toate zilele, fiecare om a simțit nevoia de a deține, ca un fel de dovadă a puterii lui, un semn menit să le spună trecătorilor ce loc ocupă el pe numita scară În vârful căreia regii Își exercită menirea. Așa se face că blazonul, livreaua servitorimii, Însoțitoarea Doamnei, părul lung, girueta din vârful turlei, tocurile roșii, mitra, porumbarul din curtea castelului, pernița pentru Îngenuncheat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
putea să se bucure, ale cantității de fantezie pe care avea dreptul să și-o satisfacă, ale numărului de persoane, de bani, de idei, de lucrări pe care Își putea permite să le risipească. Și astfel, doar privindu-l, un trecător avea posibilitatea să Îl deosebească pe cel care trândăvește de cel care muncește, să distingă Între o cifră și un zero. O dată cu Revoluția Însă, toată această garderobă inventată de paisprezece secole s-a trezit transformată În bani de hârtie, abătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de mama, sora mea Mariam în brațele maică-sii, mergând și una și cealaltă încet spre a nu aluneca pe zăpada înghețată. Am trecut prin vechea Casba, podul Cadiului, cartierul Mauror, Granada evreilor, poarta Olarilor, fără să întâlnim nici măcar un trecător; doar clinchetele metalice ale unor ustensile de bucătărie ne mai aminteau, când și când, că nu ne aflam într-o tăbără părăsită, bântuită de fantome, ci într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan, eu sunt Esmeralda, sora ta! Rostind aceste cuvinte, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și oamenii lui aveau misiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în mătase ca un copil de emir, urcat pe un cal de rasă, urmat de un rob care ducea o umbrelă mare, am străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna, iar eu le înapoiam salutul. Din când în când, câte o figură cunoscută, Khâli, mama, două verișoare, câțiva vecini, Hamza bărbierul cu băieții de la hammam și, mai la o parte, sub o poartă, Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuia să străbată teritoriul celor din clanul Beni Walid. Acolo, pe un drum pietros dintre două sate de păstori, aștepta o siluetă de femeie bătrână, formă neagră și murdară de pământ din care ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când am ieșit, se afla tot în același loc, fără să știu dacă își petrecuse noaptea acolo sau dacă își reluase paza în zori. Am făcut câțiva pași pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]