52,672 matches
-
A fost un du-te-vino tot timpul. Mama era predispusă la naștere prematură; avea nevoie de cât mai multă liniște. Pe de altă parte, rezidentă fiind în România, avea nevoie de viza de intrare în Austria. Bunica s-a urcat în tren și a plecat cu documentele la București, la consulatul Austriei, pentru obținerea vizei de urgență, pentru că starea lucrurilor se precipita și era bine ca mama să fie acolo. Pe 15 iunie - la două luni după declanșarea „cutremurului” în casa noastră
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde admiram intrarea în gară a unei garnituri de tren foarte lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc în tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și am știut că mai am timp până va
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde admiram intrarea în gară a unei garnituri de tren foarte lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc în tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și am știut că mai am timp până va pleca trenul meu, dar am început să cobor pe scări ca să-i anunț pe ceilalți călători de sosirea trenului
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc în tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și am știut că mai am timp până va pleca trenul meu, dar am început să cobor pe scări ca să-i anunț pe ceilalți călători de sosirea trenului. La un moment dat, printre linii, era o vameșă în costum gri cu pixuri de contrabandă de vânzare. Eu aveam în mâna stângă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și am știut că mai am timp până va pleca trenul meu, dar am început să cobor pe scări ca să-i anunț pe ceilalți călători de sosirea trenului. La un moment dat, printre linii, era o vameșă în costum gri cu pixuri de contrabandă de vânzare. Eu aveam în mâna stângă, strânsă la piept, două pixuri ale mele: unul albastru și altul cu pastă roșie, dar vroiam să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
țară și de peste hotare. Construcția căii ferate București - Predeal, de pildă, începută în 1876 de o societate engleză, a fost finisată de Societatea franceză „Guilleaux” în 1879. Astăzi traficul feroviar este destul de intens, pe aici circulând 242 de garnituri de tren în 24 de ore. 7. 2 INDUSTRIA Industria prelucrătoare În localitate își desfășoară activitatea un număr redus de unități industriale, suprafața totală ocupată de acestea fiind de 17, 4 ha. Această ramură ocupă o bună parte a populației active, însă
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
generatoarea tubului depășește nivelul terenului. Nu se recomandă folosirea acestei metode în cazul sarcinilor mari datorită posibilității de surpare a terenului și absenței flancurilor (figura 2.56);fortificații (poziție negativă): tubul este așezat la un nivel inferior decât cel al trenului. Din cauza unei frecări destul de slabe între materialul de umplere așezat în fortificație și flancurile naturale a săpăturii, tubul poate suporta încărcături mai mari decât cele în poziționarea pozitivă, dar mai mici decât cele suportabile în aranjarea într-un șanț îngust
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
va fi fost acceptat ca pe un document al legăturii lor secrete, ce îi va îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre Iași, undeva pe lîngă Pașcani, ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
genunchi nu are curajul să i-o mărturisească direct. (Din calcul? Sau dintr-un anume orgoliu prostesc?). Invocă pretexte precum urgența unor „aranjamente literare”. După ce termină treburile ar aștepta-o la o terasă, la o cafea, ca să continue discuția din tren. Dacă nu se supără, dacă are timp... Teodora a acceptat zâmbind. 28 iunie, 2006 Ora 6,00. Urc în trenul Iași București, pentru Vaslui, la Prefectură. Pe această rută va fi mers adesea și P.H.L. Am luat cu mine caietul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
urgența unor „aranjamente literare”. După ce termină treburile ar aștepta-o la o terasă, la o cafea, ca să continue discuția din tren. Dacă nu se supără, dacă are timp... Teodora a acceptat zâmbind. 28 iunie, 2006 Ora 6,00. Urc în trenul Iași București, pentru Vaslui, la Prefectură. Pe această rută va fi mers adesea și P.H.L. Am luat cu mine caietul său, tovarăș de călătorie de care am devenit „dependent”. Nu știu de ce am senzația că mi-au scăpat unele sensuri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acesta? - Un intelectual „înrăit”, citind mereu, informându-se din tot felul de surse, pregătindu se pentru lecții și făcând pauze doar pentru a-și șterge ochelarii cu batista, tacticos, după umezirea lentilelor cu vârful limbii. A făcut-o și în tren de vreo două ori, fără a observa zâmbetul Teodorei. Se pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa. Gestul său de „ochelarist” i s-a părut mai mult decât „evocator”. (Scriitorul notează că ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu-și mai dorească o zi. Și nici un sexagenar nu-și poate reprima vibrațiile inimii (chiar dacă are ... fibrilații) în fața unei femei frumoase. Așadar, cei doi se despart cu promisiunea reciprocă a unei apropiate revederi („tot aici!”). El va lua acum trenul spre casă, urmând să o anunțe cât de curând despre viitoarea oprire în gara orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere, vorbind însă cu ochii (acum Profesorului i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dar emanând din toată ființa o anume forță pe care i-o dă în primul rând înțelegerea și asumarea deplină a „misiei” sale de mamă, ei bine! tânăra femeie cu care i-a fost dat să se întâlnească (într-un tren accelerat...) a început să i se insinueze în suflet (oare bănuiește ceva?), să îl captiveze tot mai mult cu vorba ei calmă, cu felul cum îl privește drept în ochi, deschis, oferindu-i cu generozitate și încredere gândurile și trăirile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cere Teodorei o nouă întâlnire la hotelul unde el „trage” de obicei când își întrerupe călătoria în gara „bătrânei capitale” a Moldovei. De data aceasta, P.H.L. reușește să se țină de promisiune: nu comentează! 30 iunie 2006 Din nou în trenul București-Iași. Am urcat din Vaslui, după ce, începând cu ora 4,30 dimineața, am fost angajat într-un adevărat „tur de forță”: luat trenul, mers la Liceul Economic, discuția cu „partenerii de afaceri” găsiți la „mica publicitate” (directorul și contabilul), plecarea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
data aceasta, P.H.L. reușește să se țină de promisiune: nu comentează! 30 iunie 2006 Din nou în trenul București-Iași. Am urcat din Vaslui, după ce, începând cu ora 4,30 dimineața, am fost angajat într-un adevărat „tur de forță”: luat trenul, mers la Liceul Economic, discuția cu „partenerii de afaceri” găsiți la „mica publicitate” (directorul și contabilul), plecarea cu un TIR de 4 t la Lățești (în sudul județului), încărcat 4200 kg de cereale (grâu și porumb), dar mai întâi pus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
eu, alături de autor, că Domnul R. nu se poate reabilita în fața mea, a cititorului, decât la o nouă întâlnire cu Teodora. Pînă la urmă, nu-i așa?, faptele contează. Numai gesturile, acțiunile clare, lipsite de ambiguitate, pot limpezi ipotezele confuze. Trenul intră deja în gară, strâng repede caietul lui P.H.L., amânându-mi plăcerea de a afla cum s-a rezolvat „problema”, sau, mai curând, impasul sufletesc în care se află Profesorul, în fața unei „aventuri unice” în viața lui. Pentru că, am înțeles
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu Teodora, după vreo două săptămâni, în aceeași cameră de hotel, cu o masă, două scaune curbate, două noptiere și un pat dublu ce scârțâie la fiecare mișcare. Bărbatul este volubil, are multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca la început, povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce trezește în ea energii devoratoare, necunoscute până acum ( Și l-ar fi dorit profesor și la școală, dar... n-a fost să fie! I-a spus-o o dată, mai în glumă, mai în serios...) august, 2006 Din nou în tren, spre Tg. Ocna. Am în rucsac, ca de obicei, caietul lui P.H.L., cartonat și legat în pânză neagră, cu filele ușor îngălbenite. În fond, datează din secolul trecut și are, mai mult ca sigur, vârsta personajului masculin. Nu mă mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
devreme. Am admirat scrisul foarte lizibil, cu litera deloc tremurată, a nonagenarului autor și patriot basarabean. Acum am în mâini altă scriere a sa, mult mai consistentă, în a cărei lectură mă adâncesc din nou, cu toată zgâlțâiala ostilă a trenului. Domnul R. „combină” în continuare pe tema „idilei” sale cu Teodora. („Dar nu este o simplă idilă!” - avertizează P.H.L.). Selectează gesturi și cuvinte „semnificative”. Se lansează uneori în analize, cu voce tare, în prezența ei. Ea zâmbește cu înțelegere, știe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atât de „acaparante” încât să nu facă loc și acestei „acolade amoroase” care îl forțează să-și reconsidere viața dedicată propriilor nevoi și plăceri, altfel-zis, egoismul existenței de unul singur. În orele de introspecție, prilejuite mai ales de călătoriile cu trenul, reface drumul parcurs de când a întâlnit-o pe Teodora. Ca de obicei, îi trec prin minte tot felul de „asocieri livrești”. Astfel: „strămoșul” Adam a fost fericit atâta vreme cât a „hălăduit” (scrie P.H.L., sau a „vagabondat”, a „flanat” ar zice modernii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu ea abordând tonul lui obișnuit, fără aere de atoateștiutor sau de „înțelept”, fără morga savantului care, vezi bine! numai el ar deține adevărul în orice problemă, având în vedere „pregătirea”, vârsta etc. Aproape neașteptat pentru Teodora, interlocutorul ei din tren (prima întâlnire) nu doar că avea răbdare să o asculte, dar era vădit interesat de tot ce spunea ea. Mai târziu a aflat și de ce: experiența de viață și aceea intelectuală îl aduseseră la convingerea că fiecare om are „adevărul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ca și viața de „burlac” îl împinseseră pe un fel de „linie moartă”, la capătul căreia nu vedea nici o siluetă feminină care să-i dea „lumină verde”. După ce s-au găsit, în acea zi fastă, cînd au călătorit în același tren, Domnul R. a admis că și acest gen de întâlnire, la o vârstă târzie, este „în limitele normalului”, adică i se poate întâmpla oricărui bărbat care „nu a încheiat socotelile cu viața”. Se știe că, uneori, aștepți decenii ca să ai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Pămănt, promit că îți organizez o noapte de pomină în cimitir la care vor participa toate sufletele care au corpul îngropat acolo. Avem zei, împărați, prinți, prințese, hoți, criminali, vrăjitoare, ghicitoare, bogați și săraci. Avem și două tarafuri călcate de tren într-o căruță. Muzică la alegere: operă, operetă, ușoară, lăutărească. Toate în onoarea dumitale! Evelin: Acum vă conduc personal la cimitir; am promis sufletului dumneavoastră dar pînă la poarta cimitirului. Darwin: Domnule, dar ești totuși un extraterestru cumsecade. Dar nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cheamă Radu, am 28 de ani și sunt scriitor. (În acest glorios moment auctorial intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]