5,174 matches
-
am spus aici, am spus în casa unde trebuia să ne mutăm și care e gata cu reparațiile. ― Prefer să mă duc la soră-mea. (O replică reținută a mîndriei.) ― Te rog foarte mult să faci așa cum îți spun. Mihaela tresări, mirată de tonul meu poruncitor. Parcă ar fi voit să spună ceva, dar se răzgândi și tăcu. ― Vom face acțiune de divorț prin consimțământ mutual pentru a nu irosi timpul degeaba. Eu îți dau scrisoare la mână, tu ― la fel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am remarcat-o până acum, deși împrejurările au adus-o în câmpul meu de atâtea ori? (Din păcate rar ne uităm unii la alții cu ochii deschiși.) Și iată-mă la porțile concluziei: " Dacă aș lua-o de nevastă?" Am tresărit, ca odinioară Arhimede în scăldătoare. Găsisem ceea ce căutam prin haosul meu. Doamna Cecilia Petrican? Da, sună frumos, numele acestea se leagă, prezintă din capul locului garanții de trăinicie. Cu siguranță că ideea căsătoriei nu se născuse spontan, ci îmi venise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dârz să-i scap soțul, la câte riscuri m-am expus și cum am înfrînt, până la urmă, cerbicia ministrului. Și are să adauge poate: tot ceea ce a făcut pentru tine a fost, nesocotito, care n-ai știut să-l prețuiești. Va tresări Mihaela auzind toate acestea? O vor copleși părerile de rău? O vor spinteca amintirile? Și are să-i ajungă o noapte să tot plîngă? În urma acestei întîmplări, boala lui Nenișor se înrăutăți. Ceru un concediu de o lună ca să-și caute
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi vrut să ajung niciodată la destinație și totuși într-acolo mergeam, scurtând în fiecare minut distanța, apropiindu-mă neîncetat. Înregistram rece, automat, prin ferestruica mașinii, mișcarea vie și pestriță a străzii fără să recunosc locurile pe unde treceam. Am tresărit de neliniște. Ajunsesem. Da, trebuia să ajung o-dată! Mi-a apărut în fața ochilor casa tupilată în verdeață, cuibul dragostei noastre defuncte... Fără să vreau, vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cândva pașii la poarta aceea, azi blestemată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Alexa m-a condus în odaia moartei. O femeie tânără zăcea întinsă pe pat, ou mâinile puse cruce pe piept. Părea străină, avea trăsături necunoscute. Nu m-am abținut să nu întreb. ― E Mihaela? Sora ei, auzind teribila întrebare, a tresărit și a holbat ochii în așa fel că-i ieșiseră din orbite. ― N-o mai recunoști? Era așa de schimbată, încît îmi venea greu să cred în realitatea ei. Cu toate astea nu trebuia să mă mir de nimic pentru că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că mă urmărea cineva din spate. Ce cruntă ironie! În starea în care mă aflam numai de-o aventură nu-mi ardea. Bărbatul mă ajunse, se apropie de mine. Fără să vreau am ridicat privirea și, în aceeași clipă, am tresărit de spaimă. Semăna așa de mult cu tine, încît în primul moment am crezut că ești chiar tu. Avea trăsăturile tale, ochii, nasul, chiar aerul tău. Poate exageram, fiindcă eram plină de tine, totuși asemănarea părea de necrezut. N-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
privesc și în sufletul meu a fost o zi atât de importantă, iar când ați plecat a fost o zi atât de tristă; nu am plâns niciodată atât, poate doar când am fost mai mică. Când mă suni, inima mea tresare de la primul ”bună!”. Nu credeam vreodată că pot ține la cineva cum țin la tine și la familia ta ; credeam că pot ține mult doar la părinții mei, dar acum e ca și cum aș avea un frățior și o soră, pentru că
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pe care străinii ți le prilejuiesc în calitate de părinte. Așa cum nu observi cât de iute ți se schimbă copilul și ai nevoie, pentru asta, de mirările admirative ale celor care-l văd numai din vreme-n vreme, la fel ajungi să tresari șocat, după un timp, de evoluția celor pe care credeai că-i cunoști perfect. E foarte greu să accepți că omul pe care-l ai alături din copilărie, cu care ai bătut mingea, ai fost în tabere, la concursuri, petreceri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
crăpăturile umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să se întîmple și, cum nu reușeam, începusem să mă neliniștesc. La fiecare zgomot, tresăream, convins că, în sfârșit, misterul se va dezlega. La un moment dat, a venit să se așeze pe treapta din fața mea un bătrân a cărui față n-o vedeam. Avea, îndesată pe cap, o pălărie decolorată pe care se plimba
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
divanul pe care sultanul stătea culcat, ascultând ce-i spunea cel căruia îi acordase audiență. Aur. Enorm de mult aur. Peste tot, aur. Pietre scumpe pe toate săbiile, pe veșminte, pe obiecte, pe orice, bijuterii fabuloase, lux orbitor, obositor, dezgustător. Tresar când, în sala armelor, zăresc, într-o vitrină, sabia lui Ștefan cel Mare. Lamă lungă de aproape un metru. Războieni... Podul înalt... Cunosc numele acestor localități de la cinci ani, din "lecțiile de istorie" ale tatei. Ele au aceeași rezonanță, constat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mașină. Totul pare desprins dintr-un basm cu milionari cumsecade care nu fac toată viața decât să stropească peluzele cu flori și să joace golf. Când se plictisesc, se sinucid. Numele doctorului Miron Costin mi se pare, cumva, de împrumut. Tresar de câte ori îl aud. E ciudat să porți un nume celebru, să te recomanzi "Vasile Alecsandri" sau Grigore Ureche". De ieri, m-am gândit de multe ori la cronicarul care ne-a lăsat vorbă că nu e omul deasupra vremurilor, ci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lor. Probabil, americanul nu îi respectă decât pe cei de care se teme. De aici, atenția dată Rusiei, Chinei, Japoniei.) Noaptea, nimeni nu îndrăznește să traverseze Central Park. Riscă să nu mai iasă viu de-acolo. Harlemul inspiră aceeași teamă. Tresar, de aceea, la fiecare pas. Aici, poți să dispari fără să știe nimeni ce s-a întîmplat cu tine. Până și poliția se teme, după o anumită oră, să se aventureze în Harlem. Multe case au pereții afumați și geamurile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce se petrecuse. Cert este că s-a tolănit lângă culcușul pisicii, ca și cum și-ar fi asumat din proprie inițiativă răspunderea ocrotitoare de pacient. Două zile încheiate a zăcut Manuche în culcușul ei. Nu voia nimic altceva decât liniște. Și tresărea la fiecare zgomot de mașină. Semn că trăsese oarece învățăminte și că simțurile îi erau treze. încă îngrijorată, Adina a adus vorba despre doctor. - Poate cel cu iepurașii... - am glumit eu. După care am adăugat cuvinte de încurajare: - Ai să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
s-ar fi întâmplat. Deocamdată, numai la stradă nu mai ieșea Manuche. Nici iepurașii doctorului veterinar nu păreau a o mai interesa. Din când în când, atunci când scriam câte ceva, se așeza pe hârtiile mele și mi se uita în priviri. Tresărea la zgomotul mașinilor ce treceau prin fața casei și iar mi se uita în ochi. După un timp pleca. Ori să se culce, ori să cerceteze gazonul din grădină. Unde, la scurtă vreme, a fost găsită de Adina dând de-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
Gazda s-a culcat și a dormit somn adânc toată noaptea. A doua zi, când s-a sculat, a vrut să vadă darul promis de pelerin. Nici urmă de dar, nici urmă de pelerin. Aruncându-și privirile prin fereastră, a tresărit de uimire. - O, Doamne! a exclamat și a ieșit din casă. S-a mirat și mai tare când a văzut că în apropierea casei se căsca o groapă, plină cu apă. S-a bucurat foarte mult și a început să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Nu las să-mi scape nici un prilej, dar știu să păstrez distanțele, așa cum se cuvine. Când trăiam în Franța, îmi făceam prieteni din toți oamenii inteligenți pe care se întâmpla să-i fi întâlnit în cale. Ah! Văd că ați tresărit la auzul acestui subjonctiv. Mărturisesc că am o adevărată slăbiciune pentru acest mod, precum și pentru limbajul ales în general, slăbiciune de care mă simt vinovat, vă rog să mă credeți. Știu prea bine că gustul pentru rufăria fină nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a omului de patruzeci de ani, care le-a văzut în viața lui aproximativ pe toate, sunteți aproximativ bine îmbrăcat, adică îmbrăcat ca pe la noi, și aveți mâinile îngrijite. Sunteți deci, aproximativ, un burghez. Dar un burghez rafinat. Faptul că tresăriți la auzul subjonctivului imperfect e o îndoită dovadă a culturii dumneavoastră: mai întâi pentru că-l recunoașteți și apoi pentru că vă supără la ureche. În sfârșit, prezența mea vă amuză ceea ce, fără să mă laud, presupune din partea dumneavoastră o anume lărgime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
însemnat...Unul din cei ce poartă nelipsit asupra lui pana și călimara...Ai să fii...diac domnesc! Să nu-ți fie teamă. Eu am să fiu mereu în preajma matale...Așa a vrut Cel de Sus. La auzul acestor cuvinte am tresărit, dar m-am ținut tare, deși o mie de întrebări mi se învălmășeau în minte...Țiganca însă a continuat să vorbească: Ai să fii de față la divanurile ținute de vodă și va trebui să scrii vorbă cu vorbă tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fi stăpână a spiritului meu. Țiganca a pornit-o înainte, poticnindu-se pe picioarele obosite și cătând din când în când către mine. O urmez tăcut. Când se oprește, oftează adânc și se uită în jur. „Am ajuns. Privește!”...Am tresărit. Mă aflam în fața unui adevărat palat... „Aici îi Curtea Domnească. O recunoști, conașule? Ai fost diac domnesc doar. Să intrăm, că multe ai de văzut și de aflat, boierule. N-ai să ai hodină. S-o iei încetișor, însă, conașule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
eram diac, am scris, în 1469 februarie 15, la porunca măritului Ștefan vodă - actul de danie către Mitropolia Sucevei. După ce am visat deajuns la acele vremuri, am pornit să urmăresc ce a mai spus mitropolitul în dania sa. Deodată am tresărit. M-a trezit la realitate blestemul mitropolitului de la sfârșitul actului: „Cine va îndrăzni și va strica întocmirea noastră, unul ca acela să fie blestemat și de trei ori blestemat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului și al pământului și de Preacurata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ei să fie metoh mai sus-zisei mănăstiri Sinai pentru sufletul și pomenirea panului Balica, numit Melentie, hatman și pentru veșnica pomenire a soției sale și a copiilor săi și a tot neamul lor”. Când am ajuns la acest pasaj, am tresărit: „Uite unde sta prima însemnare despre biserica Frumoasa, așa cum a ajuns să fie cunoscută din 1723, dintr-o însemnare scrisă în grecește pe o Evanghelie a mănăstirii.” La sfârșitul izvodului, am găsit: „A scris Mihăilescu, în anul 7095 (1587), luna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să-mi dau seama cine-i cu adevărat acest bătrân sfătos și plin de gânduri bune față de mine. Din acest hățiș de gânduri m-a trezit tot glasul bătrânului: „Și acum ce ai rămas așa pierdut? Mergi mai departe!” Am tresărit și mi-am amintit că tocmai citisem un „suret de pe o carte sârbească de giudecată de la Moisii Moghila voievod, din văleat 7139 (1631), iunie 15.” Am răspuns repede înșirând cuvintele fără să mă gândesc. La fel de neașteptată mi s a părut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
altceva de făcut decât să-l ascult și să fac precum îmi spune el. Pe nesimțite, soarele a ajuns și s-a oprit pentru o clipă în crucea zilei. De acolo de sus, ne privea cu înțelegere. Deodată, bătrânul a tresărit: Ptiu! Uite că-i amiaza mare și noi încă stăm aici de vorbă. Așa-i. N-ai ce să-i faci unui moșneag care nu se mai satură de vorbă. Mai bine hai s-o luăm tropățel spre chilie, ca să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
omul care să facă nazuri, părinte - am răspuns eu, pornind spre chilioara-bordei a bătrânului. M-am oprit pentru un timp, să ascult cântecul păsăretului din pădure, care curgea ca o apă spre sălașul bătrânului. Am deschis ușa bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să vie Lică?" căci asta era ideea ei fixă. Moșica Mari, cu vocea ei de rândunică, pomenise tuturor de Lică și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]