11,725 matches
-
o flotă importantă cu care a reușit să mențină pacea, dar și să cucerească teritorii. Cu toate acestea, încercarea sa din 54/674 de a cuceri Constantinopolul a eșuat.<br> După moartea lui Mu'awiya în 680 a urmat la tron fiul său Yazid, însă această acțiune nu a fost lipsită de comentarii și chiar răsculări împotriva succesiunii pe bază de ereditate. Revoltele au avut ca principal aspect motive reigioase și astfel s-a încercat detronarea și totodată încheierea dinastiei umayyazilor
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
mici, care se opuneau orientării pronaziste a guvernului bulgar. Detașamentele de partizani au fost active în special în regiunile muntoase din vestul și sudul Bulgariei. În august 1943, după o vizită în Geramania, țarul Boris a murit pe neașteptate. Pe tronul Bulgariei a urcat fiul de numai 6 ani, Simeon al II-lea. Bulgaria a menținut relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică pe întreaga perioadă în care a făcut parte din Axă. În vara anului 1944, după zdrobirea rezistenței germane în cadrul Operațiunii
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea, Regatul Italiei a fost un stat independent, deși extrem de descentralizat. În anul 951, tronul Italiei a fost revendicat de către regele Otto I "cel Mare" al Germaniei. Uniunea personală a celor două tronuri și încoronarea lui Otto ca împărat în Bazilica Sfântul Petru din Roma din 962 a format baza Sfântului Imperiu Roman. Guvernământul central
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea, Regatul Italiei a fost un stat independent, deși extrem de descentralizat. În anul 951, tronul Italiei a fost revendicat de către regele Otto I "cel Mare" al Germaniei. Uniunea personală a celor două tronuri și încoronarea lui Otto ca împărat în Bazilica Sfântul Petru din Roma din 962 a format baza Sfântului Imperiu Roman. Guvernământul central din Italia a dispărut rapid în secolele următoare, însă ideea de regat al Italiei a continuat. Până în timpul
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
și Berengar I de Friuli — și-au disputat coroana imperială, în vreme ce intervenția externă nu a încetat. Este vorba de Arnulf de Carintia din Francia de est Ludovic al III-lea "cel Orb", regele din Provence, care au revendicat pe rând tronul Imperiului. De asemenea, Regatul Italiei era amenințat de raidurile efectuate de sarazinii din Sicilia și din Africa de nord, astfel încât autoritatea centrală era redusă la minimum. În secolul al X-lea situația nu s-a îmbunătățit, dat fiind că diferiți
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
dat fiind că diferiți nobili locali sau din Burgundia continuau disputele asupra coroanei Italiei. Ordinea avea să fie impusă doar din exterior, atunci când regele german Otto I "cel Mare" a invadat Italia în 962 și a preluat pentru sine atât tronul imperial, cât și pe cel regal al Italiei. După 962, regii de Italia erau mereu și regi ai Germaniei, iar Italia a devenit astfel parte constitutivă a Sfântului Imperiu Roman, alături de Germania și, după 1032, cu Burgundia. Totodată, se impune
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
a respinge candidatura moștenitorului proclamat, ducele de Nevers. Rezultatul l-a constituit Războiul de succesiune a Mantovei, parte a mult mai extinsului Război de 30 de ani. De asemenea, la începutul secolului al XVIII-lea, în timpul Războiului de succesiune la tronul Spaniei, pretențiile imperiale de suzeranitate au fost folosite din nou pentru a fi asediată Mantova în 1708, care a fost adăugată de către Habsburgii austrieci la nou cuceritul Ducat de Milano. În fapt, acesta a fost ultimul fapt notabil de uzitare
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
binecuvântarea Papei Grigore al VII-lea. În 1079 a existat o conspirație anti-Boleslav sau un conflict, care l-a implicat pe Episcopul de Cracovia. Boleslav a poruncit executarea Episcopului Stanislav de Szczepanów; ulterior, Boleslav a fost forțat să abdice de la tronul polonez, din cauza presiunii Bisericii Catolice și a grupului pro-imperial al nobilimii. Stanislav avea să devină al doilea martir și sfânt al Poloniei, canonizat în anul 1253. După exilul lui Boleslav, țara se afla sub conducerea instabilă a fratelui său mai
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
III-lea, atunci când Vladislav al II-lea Exilatul, Boleslav al IV-lea cel Creț, Mieszko al III-lea cel Bătrân și Cazimir al II-lea cel Drept s-au luptat pentru putere și teritorii în Polonia, și în special pentru tronul din Cracovia. Frontierele externe lăsate de Boleslav al III-lea la moartea sa, semnănau foarte mult cu cele lăsate de Mieszko I; această configurație inițială a monarhiei Piast nu a supraviețuit perioadei de fragmentare. Secolul al XIII-lea a adus
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
devenit regele Ploniei, cunoscut mai târziu sub numele de Cazmir cel Mare. Spre deosebire de tatăl său, noul rege a avut o înclinație pentru greutățile vieții militarilor. Încă de la început, Cazimir a acționat cu prudență, câștigând în 1335 cererile lui Ioan la tronul polonez. În 1343, Cazimir a stabilit mai multe dispute la nivel înalt cu Ordinul Teutonic asupra unui compromis teritorial, ducând la Tratatul de la Kalisz, un tratat de pace care a încheiat Războiul Polonezo-Teutonic din 1326-1332. Regiunile Dobrzyń și Kuyavia au
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
anexat zona Halici-Volodymyr de Rus. Orașul Lviv a atras noi veniți de diferite naționalități, și i s-a acordat drepturi municipale în 1356, începând să fie primul centru plonez în mijlocul unei populații ortodoxe. Susținut de Ungaria, relege polonez a promis tronul polonez casei maghiare, în cazul în care acesta va muri fără moștenitori de sex masculin. Cazimir, care în 1339 a renunțat oficial la drepturile sale asupra mai multor principate, a încercat fără succes să le recupereze, prin efectuarea unor activități
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Iași), care au continuat în 1998, 2000 și 2001, împreună cu doctoranzii Vicu Merlan și Felix Tencariu. - dintre rezultatele obținute, amintim o construcție centrală destinată cultului (sanctuar), în care a fost descoperit un complex format din 21 de statuete feminine, 13 tronuri, 21 de idoli tip conic și 21 de bile parțial perforate, 42 pe mărgele și două piese neidentificate, toate realizate din lut ars. ◦MOVILENI (comună Helesteni, jud. Iași) - în 2001 am inițiat, împreună cu Rodolfo Striccoli (Universitatea din Bari), Vasile Cotiuga
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
în 1733, Austria și Rusia l-au sprijinit pe fiul acestuia, Frederic August de Saxonia, ca viitor rege al Poloniei. Cu toate acestea, francezii îl susțineau pe socrul lui Ludovic al XV-lea, Stanisław Leszczyński, care a fost impus pe tron pe nedrept sub numele de Stanisław I, de o majoritate a nobililor polonezi. În 1733, trupele ruse au invadat Polonia și s-au asigurat că August al III-lea accede la tron. Stanisław a fugit la Danzig (Gdańsk) unde a
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
-lea, Stanisław Leszczyński, care a fost impus pe tron pe nedrept sub numele de Stanisław I, de o majoritate a nobililor polonezi. În 1733, trupele ruse au invadat Polonia și s-au asigurat că August al III-lea accede la tron. Stanisław a fugit la Danzig (Gdańsk) unde a fost urmărit de armata rusă. Luptele dintre Rusia și Franța s-au extins de-a lungul Rinului până în Italia. Spania și Sardinia s-au alăturat Franței, iar Austria s-a alăturat Rusiei
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
de-a lungul Rinului până în Italia. Spania și Sardinia s-au alăturat Franței, iar Austria s-a alăturat Rusiei. Negocierile de pace au început în 1735, dar tratatul final nu a fost semnat până în 1738. Stanisław I a renunțat la tronul Poloniei, dar a moștenit ducatul Lorena, care la moartea sa a revenit la Franța. Spania a obținut Napoli și Sicilia de la Austria. Franța a fost garantul pentru Pragmatica Sancțiune prin care Maria Terezia a Austriei, fiica lui Carol al VI
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
ducatul Lorena, care la moartea sa a revenit la Franța. Spania a obținut Napoli și Sicilia de la Austria. Franța a fost garantul pentru Pragmatica Sancțiune prin care Maria Terezia a Austriei, fiica lui Carol al VI-lea avea să moștenească tronul Austriei. Horia C. Matei, București, 2006: "Enciclopedie ilustrată de istorie universală" Războiul pentru Succesiunea la Tronul Poloniei
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
de la Austria. Franța a fost garantul pentru Pragmatica Sancțiune prin care Maria Terezia a Austriei, fiica lui Carol al VI-lea avea să moștenească tronul Austriei. Horia C. Matei, București, 2006: "Enciclopedie ilustrată de istorie universală" Războiul pentru Succesiunea la Tronul Poloniei
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
Probabil Ferdinand nu a înțeles solia, ori s-a temut de Soliman Magnificul. În schimb, otomanii s-au îngrijorat de cutezanța lui Cornea și ca să regleze conturile cu domnitorul moldovean au dat domnia lui Petru Rareș, precum și oaste ca să cucerească tronul. Confruntarea a avut loc la Galați unde, părăsit de boieri, Alexandru Cornea a fost înfrânt de unchiul său. Pe 23 februarie 1541, Alexandru Cornea a fost decapitat iar la 11 martie au căzut și capetele boierilor trădători.
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
din Tao, Curopalatul David al III-lea, a inițiat unificarea statelor georgiene, ocupând în anul 976 regatul Kartli pentru fiul său adoptiv, Bagrat al III-lea. Acest tânăr principe, rudă cu David, a urcat apoi, după trei ani, și pe tronul regatului Egrisi-Abhazia, moștenindu-l pe unchiul său din linie maternă, Teodosiu cel Orb. Începând cu anul 1001, el a domnit și peste Tao-Klarjetiția (Curopalatinatul Iveriei pentru bizantini) ca urmaș al lui David. Între anii 1008 și 1010, Bagrat a anexat
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
munte ale Abhaziei, Svaneției și Raciei au rămas libere și au servit ca refugiu populației din regiunile cucerite, în care invadatorii ajunseseră să formeze majoritatea. David al IV-lea (1073 - 1125), noul rege al Georgiei, care urcă în 1089 pe tron, la 16 ani, s-a văzut confruntat cu o situație extrem de dificilă. Chiar și în zonele libere existau neliniști, provocate de nobilimea nemulțumită de starea economică și politică precară, întregul popor georgian era pe cale de dispariție. După ce a reușit să
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
Șerbiei. În 1888, după conflicte prelungite, regina Natalia și regele Milan divorțează. Totuși, după 5 ani, în 1893, aceștia se împacă și cer bisericii să le anuleze divorțul, lucru care se și întâmplă. În 1889, ca urmare a abdicării de la tron a regelui Milan, fiul lui Milan și al Nataliei, Alexandru, devine rege al Șerbiei, sub numele de Alexandru I. Regele Alexandru și soția sa Dragă Mašin au fost asasinați de organizația panslavista Mâna Neagră în 1903, sub reproșul unei atitudini
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
pe care l-a divizat în două seturi de legi: primul viza organizarea guvernamentală și militară, iar al doilea avea în vedere sistemul taxelor și viața civilă. În acest cod era legiferată, sub numele de „legea fratricid”, uciderea pretendenților la tron, în special frați, adoptată de teama izbucnirii unor conflicte între noul sultan și frații săi, pentru a preveni luptele pentru tron. Astfel, sultanul Mehmed al III-lea (1595 - 1603) a poruncit, la urcarea sa pe tron, omorârea prin sugrumare a
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
vedere sistemul taxelor și viața civilă. În acest cod era legiferată, sub numele de „legea fratricid”, uciderea pretendenților la tron, în special frați, adoptată de teama izbucnirii unor conflicte între noul sultan și frații săi, pentru a preveni luptele pentru tron. Astfel, sultanul Mehmed al III-lea (1595 - 1603) a poruncit, la urcarea sa pe tron, omorârea prin sugrumare a 19 frați, mulți dintre aceștia erau sugari și a câtorva concubine ale tatălui său, însărcinate. Cele 19 coșciuge au fost depuse
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
fratricid”, uciderea pretendenților la tron, în special frați, adoptată de teama izbucnirii unor conflicte între noul sultan și frații săi, pentru a preveni luptele pentru tron. Astfel, sultanul Mehmed al III-lea (1595 - 1603) a poruncit, la urcarea sa pe tron, omorârea prin sugrumare a 19 frați, mulți dintre aceștia erau sugari și a câtorva concubine ale tatălui său, însărcinate. Cele 19 coșciuge au fost depuse la picioarele sarcofagului tatălui său, în mausoleul de lângă Sfânta Sofia. "Kanun"-ul elaborat de Mehmed
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
a aplica pedeapsa cu moartea sau colectarea cu forța a haraciului (impozitului). De asemenea, în perioada domniei sale apar primele cabinete ministeriale de imperiu, ce vizau înlesnirea administrației, până atunci aflată sub autoritatea marelui vizir. După moartea lui Mahmoud în 1839, tronul revine fiului său, Abdul-Medjid I, care, în același an, proclamă Hatișeriful de la Gülhane ( ”Edictul Nobil al Camerei Rozelor”), cunoscut și drept Edictul de Reorganizare al Imperiului. Acest document reprezintă o serie de direcții trasate de către sultan pentru implementarea procesului de
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]