9,257 matches
-
-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul făcea cruci mari, cu fața la biserică. Abia la vreun ceas sosiră și pompierii. Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai într-un jar, inimi, inimi pe locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
purpură. Apoi, încet, se risipiră în creți vineți, soarele cădea la vale și părea pe vârful bradului singuratec ca o frunte în raze pe umeri negri, apoi coborî pintre crengi de păru un cuib de rubin între ramuri, apoi, după trunchiul gros, aruncă dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rog. - De ce mă rogi? - Pentru că te-aș ucide de-ai mai rămânea. - Cum? - Știu eu cum, zise ea, vicleană ca un copil. Ea-l duse pân-la un hățiș și-l împinse afară din grădină. Apoi se întoarse și, îmbrățoșînd un trunchi, zise încet și c-un fel de ciudă: "Ieronim! te mușc! " Ea bătu cu pumnii în trunchiul de copac; apoi se duse-n odaia ei și, rupîndu-și cu furie pieptarul de catifea, încîlcindu-și părul atât de blond, ea se uita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea, vicleană ca un copil. Ea-l duse pân-la un hățiș și-l împinse afară din grădină. Apoi se întoarse și, îmbrățoșînd un trunchi, zise încet și c-un fel de ciudă: "Ieronim! te mușc! " Ea bătu cu pumnii în trunchiul de copac; apoi se duse-n odaia ei și, rupîndu-și cu furie pieptarul de catifea, încîlcindu-și părul atât de blond, ea se uita în oglindă cu ochii înecați de lacrimi și cu buzele tremurătoare. Apoi se aruncă în pat și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Pentru că te-aș ucide de ai mai rămânea. - Cum? - Știu eu cum, zise și râse c-o esperiență șireție... Aide, fugi. Ea-l duse pân la un hățiș și-l zvârli afară din grădină... apoi se-ntoarse și îmbrățișînd un trunchi de copac, zise încet și cu-n fel de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine... vin - la mine-n cămăruță... te-oi culca lângă mine... la sânul meu!... ah! ", ea bătu cu pumnișorii ei trunchiul de copac
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îmbrățișînd un trunchi de copac, zise încet și cu-n fel de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine... vin - la mine-n cămăruță... te-oi culca lângă mine... la sânul meu!... ah! ", ea bătu cu pumnișorii ei trunchiul de copac, apoi se duse-n odaie, se dezbrăca iute, lepădând tot de pe ea și, rămâind în hainele Evei, un instinct natural când o persoană tânără este foarte aprinsă, și, tologindu-se astfel enervată în patul ei alb ca zăpada
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l săruta odată... tare și cu zgomot. - Acuma mergi! Te rog. - De ce mă rogi? - Pentru că te-aș ucide de-ai mai rămânea. Ea-l duse pân-la un hățiș și-l împinse afară din grădină. Apoi se întoarse și, îmbrățoșînd un trunchi, zise încet și c-un fel de ciudă: Ieronim! Ea bătu cu pumnii în trunchiul de copac, apoi se duse-n odaia ei și, rupîndu-și cu furie pieptarul, încîlcindu-și părul atât de blond, ea se uita în oglindă cu ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te-aș ucide de-ai mai rămânea. Ea-l duse pân-la un hățiș și-l împinse afară din grădină. Apoi se întoarse și, îmbrățoșînd un trunchi, zise încet și c-un fel de ciudă: Ieronim! Ea bătu cu pumnii în trunchiul de copac, apoi se duse-n odaia ei și, rupîndu-și cu furie pieptarul, încîlcindu-și părul atât de blond, ea se uita în oglindă cu ochii înecați de lacrimi și cu buzele tremurătoare. Apoi se aruncă în pat si șoptea încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rog. - De ce mă rogi? - Pentru că, te-aș ucide de-ai mai rămânea. - Cum? - Știu eu cum, zise ea, vicleană ca un copil. Ea-l duse pân-la un hățiș și-l împinse afară din grădină. Apoi se întoarse și, îmbrățoșînd un trunchi, zise încet și c-un fel de ciudă: Ieronim! te mușc! Ea bătu cu pumnii în trunchiul de copac; apoi se duse-n odaia ei și, rupîndu-și cu furie pieptarul de catifea, încîlcindu-și părul atât de blond, ea se uita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea, vicleană ca un copil. Ea-l duse pân-la un hățiș și-l împinse afară din grădină. Apoi se întoarse și, îmbrățoșînd un trunchi, zise încet și c-un fel de ciudă: Ieronim! te mușc! Ea bătu cu pumnii în trunchiul de copac; apoi se duse-n odaia ei și, rupîndu-și cu furie pieptarul de catifea, încîlcindu-și părul atât de blond, ea se uita în oglindă cu ochii înecați de lacrimi și cu buzele tremurătoare. Apoi se aruncă în pat și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unul din ei de Ioan, el îmi arătă cu mâna un foc mare, dar cam departat de celelalte... el îmi spuse cumcă pribunul era acolo, deși era cam bolnav. Mă dusei înspre focul acela, în care ardea cu fum mult trunchiul unui arbore putred și găunos; alături cu focul stătea lungit pe-un pătul de frunze uscate Ioan, cu picioarele goale-ntinse-nspre foc, cu sucmanul tras pe cap, astfel încît fața nu i se vedea. Lancea era-nfiptă-n pământ cu vârful de fier
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al lui Ion. Pocni, un șerpe de foc se repezi din gura lui, dar în clipa aceea eu repezii săcurea cu tăișul în capul celui ce slobozise pistolul, astfel încît i l-am crepat drept în două ca pe-un trunchi de lemn. - D-zeul meu, mor! zise Ioan încet. Îl luai în brațe și fugii ca o nălucă, nebun, iute, înfuriat *, înaintea oamenilor mei ce fugeau și ei în dezordine urmăriți de împușcături și de oameni călări. Mereu înainte, mereu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu erau siguri de scăpare fiind asociați de Ioani. Așadar căpitanul trimite pe herou și pe încă un tâlhar și tâlharul zice lui Iani "fă-ți rugăciunea", Iani-și face o cruce și pe loc e decapitat și acoperit, cap și trunchi, de un morman de pietre. Ei fugiră. Indignat de asta herou [l] și văzând până unde merge grozăvia lor, pune de gând să fugă. De dimineață se-narmează toți și căpitanul îl trimite să aducă în o tivgă apă, el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
c-ar fi țâșnit pin pori și dacă ea și el ar fi avut rane la pieptul lor... desigur că în acest moment de viață concentrată sângele lor ar fi comunicat reciproc ș-ar fi concrescut organismele lor ca doi trunchi de copaci. O voluptate era, aproape de desperare, o amărăciune dulce care-i rupea parecă nervii și creierii, o slăbiciune moleșitoare [îi] cuprinse corpul... Toată natura lui semăna a coardă întinsă peste măsură, care trebuie sau să se rupă sau să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era o vară rece - în case oamenii știu să-și facă o iarnă caldă. Pe stradele în zădar luminate ale capitalei flacărele din fanarele cu undelemn își întindeau limbele avare în aerul rece, trecătorii umblau iute pe stradele pavate cu trunchi de stejar, luna se răsfrângea clară și argintie pe murii nalți și albi a caselor, aruncând pe ele umbrele urieșe și ridicole ale trecătorilor. Numai din când în când se auzea zgomotul unei trăsure, glasul unui om cu chef, șuierul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
împotriva voinței lui. Cert e că majoritatea științelor omului economia, istoria, sociologia sau antropologia au cunoscut schimbări analoge. Născute pentru a fi științe ale ordinii, ele au virat spre revoluție. Dar toate științele amintite au intrat în curba aceasta respectînd trunchiul noțiunilor clasice 370. Dacă, în psihologia mulțimilor vom dori să desprindem aceste noțiuni, va trebui să ne întoarcem la Freud. Aceasta e ultima noastră etapă, dar și cea mai lungă. Capitolul III Cele trei întrebări ale psihologiei maselor I Numele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vraja copilăriei pe care o amintire parțială le-o reprezintă ca pe o epocă de fericire de nimic tulburată"464. Ceea ce se transmite de la o generație la alta, cu o fidelitate idolatră, este prin urmare opera imaginației, grefată pe un trunchi de realitate psihică indestructibilă. IV Aceste serii de imago interzise și selecționate se păstrează ca niște urme mnezice. Din cînd în cînd, ele se ridică la nivelul conștiinței. După opinia lui Freud, gîndurile, seriile de imago, amintirile legate de o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
capul în jos. Poate părea ciudat, dar este cu siguranță eficient. Cum nu toată lumea este expertă în yoga, iată o soluție de compromis pe care o puteți încerca fără risc: așezați-vă în patru labe aplecând cât mai mult posibil trunchiul și capul spre sol. Veți favoriza astfel eliminarea substanțelor reziduale prin căile respiratorii. Activitatea fizică poate fi și aici de un real folos. De fapt, dacă suntem suficient de activi nu numai că provocăm fenomenul de transpirație, dar ajutăm căile
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
o operațiune relativ ușoară și pretabilă a oferi capital politic și, de ce nu, electoral, guvernanților. Altfel se pune problema când cele de mai sus lipsesc, atunci când este vorba de state vecine, cu un trecut istoric comun (constituind părți ale aceluiași trunchi) și vitreg și când, prin urmare, textul unui astfel de tratat trebuie să conțină și reglementări specifice. Este cazul Tratatului de care ne vom ocupa în continuare. Diletantism, inconștiență, rea-credință sau poate, toate acestea la un loc? Sub influența unor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sale membre sunt subiecte de drept internațional cu personalitate juridică distinctă una față de alta, ele se află cu toate acestea, într-un raport special dat de partajarea atributului de a încheia tratate internaționale (ius tractum) și făcând parte din același trunchi instituțional (atributul de suveranitate a statelor membre și competența Uniunii Europene de a încheia anumite tratate se completează unul pe altul într-un tot), nu poate fi vorba de un asemenea caz de obligațiune pentru altul, care presupune un raport
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
devine în acest fel o fenomenologie a întâlnirii sinelui prin celălalt. Tradiția rămâne un palimpsest transparent sau, mai corect, un mozaic de semnificații policrome străbătut de lumina înțelegerii. Tradiția are o constituție hermeneutică universală în măsura în care cunoașterea se altoiește pe un trunchi narativ. Născută în matricea unei limbi, tradiția este, pentru fiecare dintre noi, o realitate indepasabilă. Suntem întotdeauna susținuți de o memorie comunitară, iar elementul lingvistic reprezintă factorul de unitate și de autoritate al tradiției 1. Cunoaștem tradiția prin limbă, în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
persoana umană - iar nu o abstracție precum statul - o poate asuma?2 Eliberarea teologieitc "Eliberarea teologiei" Milbank critica pozițiile ideologice ale lui Karl Marx, ceea ce îi permite demontarea presupozițiilor filozofice ale teologiei sud-americane a eliberării. În loc să-și altoiască ideile pe trunchiul gândirii patristice, reprezentanții acestei școli de gândire - G. Gutierrez, J.L. Segundo, C. Boff - au îmbrățișat profetismul dialectic al marxismului 3. Totuși, lor le revine meritul de a fi redeschis în secolul XX un foarte important subiect de dezbatere. Teologii eliberării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lumii prin Duhul adevărului. Ordinea poetică a lumii se lasă oglindită în metafora paulină a grădinii în care lucrătorii aleși veghează doar buna rodire a semințelor dumnezeiești (1Cor. 3,5-6). Sub „cer nou” și din „pământ nou”, Biserica răsare ca trunchi al pomului vieții. Numai în „cealaltă cetate” - „Ierusalimul cel de sus” - vom găsi miracolul „grădinilor suspendate”. Acestea sunt grădinile raiului, în care întreaga făptură respiră taina firii cu inocența mirării și bucuria laudei. Acestea sunt grădinile noului Adam, dăruit unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
comportamentul are, de cele mai multe ori, ceva arbitrar. Când nu se face distincție între gândire și realitate, o explicație este la fel de convingătoare, indiferent dacă se bazează pe o observație sau pe o credință irațională. Spiritul unui copac este la fel de real ca trunchiul dacă noi credem în el. Nici nu avem motive să ne îndoim de acest lucru, atât timp cât și strămoșii noștri au crezut în el. Astfel, modul de gândire tradițional, cu epistemologia lui simplă, poate duce cu ușurință la convingeri complet rupte
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
București, pp. 132-133. footnote>. Personificări ale creației elementelor naturii se întâlnesc în povestiri și practici ale popoarelor. În Elveția, în comunitatea romanșă, un tăietor de lemne „se apropia de copac, îi dădea roată de mai multe ori, cercetând întruna, pipăind trunchiul de bază, bătându-l ușurel, mângâietor..., vorbea cu copacul înainte de a-l pune la pământ cu un glas blând și amăgitor, ca pentru a-i încânta sufletul înainte de a-l răpune...” <footnote *** (1992), Omul de la fereastră - proză romanșă, Editura Univers
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]