5,540 matches
-
unde chiar s-a întîmplat: pe-un picior de plai și sub o zare de mit, adică nicăieri și peste tot unde se presimte că „moartea strigă la fereastră”. Se cunoaște un text de colind în care Dumnezeu își ceartă turma ca orice păstor pe pajiște. Este vorba de un text din colecția lui Sabin Drăgoi, cel mai important, mai sigur și mai valoros dosar de documente folclorice pe această temă. Tocmai de aceea i se face loc aici, în întregime
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
colecția lui Sabin Drăgoi, cel mai important, mai sigur și mai valoros dosar de documente folclorice pe această temă. Tocmai de aceea i se face loc aici, în întregime: Pe cel cîmp verde-nflorit, Holerunda lerui, Doamne, Paști-mi o turmă de oi. Dar la oi cine-mi ședèa? Și-mi ședèa pe-un buciumaș Și-mi zicea-ntr-un fluieraș. Cum îmi zice, oi îmi strînge, Cum îmi trage, oi întoarce. Grăia zeul Dumnezeu: -Bată-vă focul de oi, Că de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de cînd sunt eu la voi”. Se vede pus și în situația de a primi sfaturi. b. Natura „blestemului” nu este clară: păstorul divin a albit ca și oile. În fond, ce supărare poate fi aici? Nu cumva, prin comparație, turma întreagă era înălțată la albul pur? Blestemul se redimensionează în direcția mitificării semantice, în acord cu: „Eu sunt cel ce sunt”. c. Partenerul de dialog al păstorului divin este selectat în spirit perfect mioritic: mioara năzdrăvană, înțeleaptă și oacheșă, semne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
divin este selectat în spirit perfect mioritic: mioara năzdrăvană, înțeleaptă și oacheșă, semne distinctive. d. Schimbul de mesaje urmează regula ritualică îndătinată: Dumnezeu pune în rol obiectele sacre dumuziene, anume buciumașul și fluierul. Acestea au puterea magică de întoarcere a turmei și de adunare laolaltă. Ca să intre pe aceeași lungime de undă, mioara „aleasă” din mulțime are partitura ei, adică „sare în vînt”, „sare-n pămînt”. Nu se face risipă de retorisme, de secvențe narative, colindele asigurîndu-și conciziunea prin limbajul gestic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
adică „sare în vînt”, „sare-n pămînt”. Nu se face risipă de retorisme, de secvențe narative, colindele asigurîndu-și conciziunea prin limbajul gestic. e. Sfaturile ce se dau păstorului divin merită o atenție specială. Oile se autosacrifică. Este în firea lucrurilor: turma, în mare cantitate numerică, în vreme ce berbecii sunt sacrificați mai puțintei, aproape simbolic. Le bănuim ținuta mirifică, de bestiar fabulos, purtînd coarne solarizate. f. Nu este vizată o recompensă materială în genul economiei de piață, nici măcar în sens ortomănesc, pe placul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
părți care operau cu elemente ale dreptului mitic, ci povestea oilor: cîtă dragoste a depus solicitantul pentru ele și cînd stăpînii îl băteau, și cînd stăpînele îl ocroteau; și cînd a dat peste el vijelia iernii de s-a împuținat turma, și în anii, lungi la număr, cînd a reușit s-o refacă așa cum a fost la început. Nimeni nu i-a dat o mînă de ajutor. După toate astea, stăpînii îl persecutau, de aceea speranța era la Domn. El purta
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
supună judelui. Nu purta el vina că prima generație a oilor, ca să spun așa, fusese nimicită de viscol și de ger; dar era meritul lui categoric, și numai al lui, că a biruit în cele din urmă, adică a refăcut turma/turmele exact ca la început, la numărul și la starea inițială. Cu acest „început” a operat judele-voievod, în voie și după tradiția mitică. În această instanță domnească, actul juridic avea nu numai o componentă umană, ci și una superioară, a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
judelui. Nu purta el vina că prima generație a oilor, ca să spun așa, fusese nimicită de viscol și de ger; dar era meritul lui categoric, și numai al lui, că a biruit în cele din urmă, adică a refăcut turma/turmele exact ca la început, la numărul și la starea inițială. Cu acest „început” a operat judele-voievod, în voie și după tradiția mitică. În această instanță domnească, actul juridic avea nu numai o componentă umană, ci și una superioară, a forțelor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mărturie dacă și-a îndeplinit obligațiile de care se făcea direct răspunzător. Direcția decisă de jude, în consens cu tradiția, o subordona și pe cea materială (-umană), așa că „mic de ciobănaș” trebuia să dea ascultare: Oile le-amesteca, Tot o turmă le făcea Și-n tîrlă că le băga, Și stăpînii că-mi sosea, Dar cel mic de ciobănaș, Cu cămașa ca tina, Cu pielea ca zăpada, În tîrlă că mi-ș intra, Oițele le-mpărțea. El d-o parte că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se-nvoia. Pricina pe ce d-avea? Pe cel mic de cîrlior, Berbecul, doamne, crescut Pe mila ciobanilor, În coada tăciunilor. Motivul enigmatic al conflictului ne transportă direct în mit. Și de data aceasta pretextul nu este economic: nu mulțimea turmelor, ca în Baltagul ori în diverse variante mioritice; ci acel „mic de cîrlior” crescut din mila oierilor. Oare familiaritatea aceasta nu tăinuiește și o realitate mai ascunsă? Berbecuțul cel sărman și ținut cu îngrijire face parte din familia ciocîrlanului șchiop
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de cîrlior” crescut din mila oierilor. Oare familiaritatea aceasta nu tăinuiește și o realitate mai ascunsă? Berbecuțul cel sărman și ținut cu îngrijire face parte din familia ciocîrlanului șchiop, dar atoateștiutor, a oiței șchioape care abia se ține de coada turmei, a slăbănogului de cal din fundul grajdului; toate „însemnate” și cu înzestrări de poveste. Dar să privim lucrurile mai de aproape: „mic de cîrlior”, „mic de ciobănaș”! Adevăratul chip al primului este acela cunoscut din bestiarul fabulos și din legenda
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cegani, cu direcție la peștele cegă; altfel spus, în economia eposului se pune în mișcare, printre altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau însemne ale breslei pescarilor. Se purtau la vedere poleite și împodobite cu pietre prețioase, ca individul să fie zărit de departe și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
logica patronatului o ilustrează mitul lui Telepinus din literatura hitită. În acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl abordăm din perspectivă antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus, în panteon, Telepinus ia hotărîri nesăbuite. El „alese calea depărtării și luă grînele, boarea roditoare... și îndestularea din țară, din pășuni, din cîmpii... Telepinus plecă și se pierdu în cîmpie; oboseala
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
urmă aceea ce-i înainte, tot așa, o Creatorule, orînduiește bine viețile acestora”. Între purtarea lui Telepinus și cea a lui Yama se întrezăresc unele note diferențiale. Primul cumulează cu evidență funcția vieții, ca zeu al vegetației, dar și al turmelor, mai mult, al căminelor; totodată, al morții, ca forță pustiitoare. De aceea dă impresia de nestatornicie, de sminteală, chiar de boală. Cu Yama se instaurează „ordinea”. El respectă cu strictețe atribuțiile ce-i revin prin înțelegere. În folclorul nostru, se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de iute la fugă. Iar jivinele se îndepărtară toate”. Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors la stînă cu o mîndruță adusă de la horă, turma toată s-a transformat într-un stol de lebede și a zburat. Asemenea exemple, alături de toate celelalte semnalate încă de la începutul acestor rînduri, pledează din nou în favoarea apropierii Mioriței de izvoarele ei mitice, care stau la baza discursului despre moarte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
indiferent de statură, păstrau relații amicale și se întîlneau, cu înfrățire, în locuri consacrate, în Olimp, de pildă, sau la stejarul Mamvri; poate „pe-un picior de plai”; loc ales și rezervat incintelor sacre, nu străbătut în toate direcțiile de turme de oi. Moartea ca limită ce limitează, desparte, „ucide” încă nu-și arătase chipul. Doar evocarea locului „de sus” ori „de jos” arăta starea ființei, fără neliniște, fără dramatism. Trupul nu constituia o povară, iar sufletul, dacă se făceau asemenea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele, cu prezicătoarele. Răsare surprinzător din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai „primitivi”, s-au atașat de „mioara năzdrăvană” atoateștiutoare, cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi, alduiți, Și în veci blagosloviți, De mine, de Dumnezeu Și de ăst fiuț al meu!. Oaia e tăcută și liniștită din fire, iar obiceiul de a se pierde în turmă, de a fi preocupată doar de firul de iarbă, căutîndu-l din zori pînă în seară ca pe-o comoară, de a se menține grăbită pe cărări fără capăt, o plasează într-un univers propriu, de nepătruns. Nu oricui, după credință
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Orice nesocotire se pedepsește aspru chiar în interiorul breslei. În mod paradoxal, oaia pare a fi stăpîna locului, nu păstorul. Laptele, se pare, era elementul magic destinat să întrețină atmosferă mitică, să-i unească pe toți, în primul rînd păstorul și turma; dar să-l și despartă de săteni, de „restul lumii”. Aceștia din urmă erau obișnuiți cu multe „rele”. De pildă, să mănînce carne, deci hrană obținută pe cale violentă și sacrificiere, preparată, demitificată, „desubstanțializată”. Hrana conservă starea ființei în primitivitatea ei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
era disprețuit ca o hrană pentru barbari”. Vorbim despre puteri imperiale care s-au remarcat prin agresivitate și au rămas în memoria istoriei prin războaie sîngeroase și prin producere de dezbinare, la ei acasă, ca și printre popoarele vecine. Jefuiau turme de animale și nu cunoșteau limite în consumul de carne. Dar popoarele pașnice, de păstori și de agricultori, au continuat să rămînă fidele tipului tradițional de hrană, obținută direct de pe locurile proprii și cu „sudoarea frunții”. Laptele deținea prioritatea, conform
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sale admirative pentru «știință»”. La carpatici, Miorița e născocitoarea. Păstorul „știe”, de asta o evocă și o ascultă în momente conjuncturale; dar este vorba de una aleasă din mulțime, pentru darul ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
protagoniștii, Nechifor și Vitoria Lipan să nu fie decupați din spațiul originar și formativ al oieritului, cu habitudinile și prejudecățile (mai ales prejudecățile) specifice. Îi era mai familiară Vitoriei îndepărtata Crimee decît Galațiul, pentru că, în acea direcție, spre răsărit, porneau turmele pe lungile drumuri ale transhumanței, zona fiind intens însămînțată cu numele românești ale proprietarilor de turme. Nu se debarasează ușor munteanul de obiceiurile moștenite de acasă; dacă pornește din loc, ia cu el și muntele. A afirmat-o cu patetism
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu habitudinile și prejudecățile (mai ales prejudecățile) specifice. Îi era mai familiară Vitoriei îndepărtata Crimee decît Galațiul, pentru că, în acea direcție, spre răsărit, porneau turmele pe lungile drumuri ale transhumanței, zona fiind intens însămînțată cu numele românești ale proprietarilor de turme. Nu se debarasează ușor munteanul de obiceiurile moștenite de acasă; dacă pornește din loc, ia cu el și muntele. A afirmat-o cu patetism Ion Creangă în Amintirile sale și au dovedit-o practic, pe teren, cu documente statistice, echipele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a exersat stilul polițienesc în aventura de urmărire a soțului prăpădit pe drumuri. Sunt invenții, mai curînd, literare, cărora li se poate replica astfel: o lege nescrisă a păstorilor mai de frunte îi încuraja să se întreacă în agonisirea de turme multe și să petreacă prin sate cu fală, înconjurați de slujitori și de prieteni, pe care să-i omenească la popasuri cu generozitate, de să li se ducă vestea. Nu-i era lui Nechifor Lipan mintea la acumularea de capital
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu Nechifor Lipan. Uneori a cîștigat, alteori a pierdut. „Atuncea nu ești bun negustor”, a urmat replica înțepată a femeii. Ea gîndea, aici, după datină: negustorul să cîștige, agricultorul să se bucure de recoltă bună, iar păstorul să-și sporească turmele. Dar, de data asta, munteanca se lua la întrecere cu un negustor experimentat, așa că el se vedea nevoit să mărturisească: „Să-ți spun ceva, domnu Iordan, șopti el venind aproape, lîngă umărul crîșmarului, și închizînd ochiul drept: dacă n-aș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]