4,882 matches
-
un individ. Olimpia, jignită, lăsă să se vadă în ochii ei toată verzimea urii. Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită repede asupra mijloacelor oportune pentru a scoate pe bătrân din casă. - Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamnele au glumit, fără îndoială
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu fu în stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul peste claviatură. Răsunetul coardelor interioare se mai auzi puțin, ca scuturarea unui brad încărcat cu chiciură, apoi totul se isprăvi într-un chițcăit ușor, și Felix avu uimirea de a constata că din direcția pianului fugea mărunt un șoricel speriat. "Am gonit geniul pianofortelui", gândi el, și părăsi odaia. Ieșind în oraș, Felix visă mai mult decât oricând la Otilia, cu o vagă presimțire că ceva trebuia să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu Aglae și restul familiei, dar lui Felix îi mărturisi că e un cal prea bătrân ca s-o înceapă școlărește. Lucrurile astea, fu el de părere, trebuie să le culegi vii, din gura profesorului. Într-o zi, Felix avu uimirea și neplăcerea să-l vadă pe Stănică la un curs pe care-l asculta cu mare devoțiune. Venise cu Weissmann. Bineînțeles, Stănică nu stărui în capriciul lui, în care nu era nici o intenție serioasă, dar făcu cunoștință cu câteva studente
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el la București, cum se duce noada, copita ori șezutul vostru la băi?!... - Păi nu e Bucureștiul adevărata capitală artistică a lumii, așa cum e cârligul pentru undiță, marca pentru scrisoare ori mirodeniile pentru cîrnați?! O să vă mușcați mâinile de uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit numai cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aproape pentru a-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi suspectată de cel mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a aflat c-a fost pârât Inestimabilului Cârmaci pentru isprava cu punga. Iar acela, burzuluindu-se, i-a transmis pehlivanului că nu dorește să-l mai vază în ochii ?! ... Și-a lăsat cu repeziciune barbă și mustăți - destăinui c-o uimire jucată Tartorul - pentru cazul în care Stăpânul său, foindu- se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraș, ar fi dat, din întîmplare, cu ochiul de marțafoi... Dar marțafoiul hoț, dat în paștele mă-sii de iscusit, nu s-a mulțumit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii. - Elvețian-elvețian! Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
albe, de înger și-n tălpile goale, i-au scos în fața plutonului de execuție. Colonelul Gabrea a trecut pe la ei, le-a pus fiecăruia, între palme, propriul lui cetificat de deces, probabil tustrei au rămas, în aceeași clipă, mască de uimire. Ce așteptaseră ăștia, în fond, de la ei, altceva decât să mărturisească, iar ei, până la urmă, că hâr, că mâr, ce altceva făcuseră, nu le mărturisiseră?! Mărturisiseră tot. Dăduseră în gât pe toți cei cu care avuseseră de-a face și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sus-numitul Cristi, în drumul lor spre "Cafenea", cățărîndu-se amenințător, de pe strada pietruită, pe trotuar, în direcția numitului Horia și folosind un glas surd, prevestind o furtună. - Habar n-am. Se putea organiza un referendum... își înălțase umerii, c-o nedisimulată uimire, și nelăsîndu-se intimidat, acel Horia... El putea să-l asigure doar că disputabilele texte erau orice altceva. Însă nu POEZII...) În "Cafenea", o dată distribuiți în jurul celor două mese înfrățite, Cenacliștii (poeții Generației '90) se apucară să istorisească alte alea. Vorbeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cine-i Mircea Eliade. E totuși un suflet blând... Noaptea trecută, în timp ce-ți savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simțit fierbințeli în genunchi sau în furca pieptului?... 345 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine, mă, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi, fulgerul și încropi un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise era în toate mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă asta e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai inofensivă dintre tratații. Supraveghe fiece mișcare, în încăpățînarea de-a nu se lăsa otrăvit. Uite la criminală, cu câtă pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița. Pipăie, la baza turnului de farfurioare, după un scăpărici. - "Eram să te-aștept prin parc", îi spuse atunci, pe nepusă masă, uriașa. - Nu m-am gândit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
partea cu poetizatul, o mai înșfăca pe vreuna de cîte-o ureche. O cârpea, dacă era s-o cârpească. Și-o potrivea, la loc, pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă!... Că te dau cu țeasta de pereți, de uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o pauză. Își mai scăpăra o țigare. Mai pipăia, pe tăblia noptierei, după un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi plăcea pe vremuri atât de mult. Când lua fizica în mâini îi apărea, în fața ochilor, bulbucatul! Și Angelescu a evitat să vină profesor la clasa lui traseele lor nu se vor mai intersecta niciodată. Colegele de clasă observau cu uimire că nu mai e băiatul micuț, cât ele de anul trecut. Înălțimea lui Magi le deruta și aveau impresia că a rămas pe loc. Fiana venea mereu pe lângă Stani, își măsura umerii comparativ și constata uimită că ceva nu-i
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
era pitic, se întindea să ajungă mai înalt decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios. Ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă. Îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele era profesorul lui! Nu începuse școala de prea mult timp și mergea grăbit la cinematograful Republica să vadă un film de succes pe panoramic, când dintr-o curte a apărut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
astrologic se mișcau cumplit ca șerpi de jăratic. Tot mai mare și mai mare devenea painjinul. - Unde să stăm? auzi el un glas din centrul de jăratic al cărții. - Alexandru cel Bun! putu el șopti cu glasul apăsat, căci bucuria, uimirea îi strângea sufletul și... încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bună; peste tot masele laice se prezintă entuziaste în jurul conducătorilor pentru a le aduce omagii. Mass-media a făcut din noi participanții și contemporanii tuturor nebuniilor de pe această planetă, ai tuturor admirațiilor și îngenuncherilor extaziate. Nu mai există exotismul idolatriei, nici uimire în fața succesiunii evenimentelor. Un popor trece cu viteză supersonică de la eliberare entuziastă la supunere necondiționată. Structura sa diluată se schimbă în structură concentrată în jurul unui ins. Rari sînt cei care rezistă sau măcar își dau seama de ce se întîmplă. Ca și cum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
energia pe care i-o mai lăsase boala. O mărturisește într-o scrisoare adresată lui Zweig, datînd din 1930: "Știu prea puțin despre voința de putere a oamenilor pentru că în mare măsură am trăit ca teoretician. Mă încearcă o permanentă uimire în fața vîltorilor acestor ultimi ani, care m-au antrenat atît de departe în actual, în contemporaneitate". Eu însumi, m-aș mai fi legat de această scriere? M-aș mai fi întrebat de ce Freud și-a consacrat ultimii ani ai psihologiei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și decembrie 1989: de pildă, în 21 decembrie, Ceaușescu se încăpățânează să vorbească mulțimii, fiind convins de obediența românilor; el va fi însă surprins de reacția de respingere a mulțimii, ca și în 1977, în Valea Jiului, figura sa contorsionată de uimire la reacția iritată a bucureștenilor fiind înregistrată de data aceasta pe ecranele televizoarelor ca ultima sa apariție publică. După ce solidarizarea cu preotul reformat Lászlo Tökes ia o turnură politică, protestatarii de la Timișoara pornesc spre centrul orașului, la Comitetul Județean de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
condoleanțe și au semnat în Carte a fost așa cum a fost descrisă de ambasadă și "o persoană necunoscută, îmbrăcată în haine militare și cu o înfățișare asiatică". Uitându-se ulterior în Cartea de Condoleanțe, reprezentanții ambasadei române au aflat cu uimire că "persoana necunoscută" a scris un scurt text într-o "limbă necunoscută" (n.a.: coreeană) sub care a semnat citeț în limba engleză "Military Attaché of the Republic of Korea". Toate informațiile cu privire la sprijinul primit din partea autorităților sud-coreene, gesturile lor, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
individ pe nume Keith Ă l-a Întrebat cu voce tare pe un prieten din celălalt capăt al sălii: „Auzi, Eric, ce-ai pus la patru?”. „C”, a răspuns Eric. „Hai, mersi”, a răspuns Keith. Înainte să-mi revin din uimire, un alt deținut a adresat o Întrebare fără o țintă anume: „A răspuns careva la Întrebarea 12?”. „Chattel”, a venit răspunsul de undeva, din spatele clasei. Am oprit testul pe dată și le-am spus tuturor că, dacă astfel de răbufniri
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
văzut că Lincoln se oprise să se odihnească. Hotărât să i-o ia Înainte, a continuat să crape lemne fără a se odihni până la prânz. Oprindu-se În cele din urmă la pauza de masă, el a rămas mut de uimire văzând că grămada de lemne a lui Lincoln era mai mare decât a lui. Întrebându-se cum de a fost posibil așa ceva, a decis să taie lemne și În timpul pauzei de prânz. A continuat să taie Înverșunat până la sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mărturisit, fără tăgadă, ca „Domn și Dumnezeu”. Recunoașterea retrospectivă a profețiilor scripturistice conduce teologia creștină în exercițiul liturgic, doxologic și euharistic al recunoștinței. Ca analogie pentru acest extraordinar efect hermeneutic ne putem gândi la felul în care învățăcelul aflat în uimire curată la picioarele maestrului își interpretează cursul întregii sale vieți - fără să despartă eșecurile de succese - ca pregătire „necesară” pentru întâlnirea finală cu învățătorul. Această întâlnire are caracterul unui nou legământ, se preface într-o nuntă și pecetluiește destinul fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și unul dintre sensurile „balului” la care suntem invitați: redimensionată În perspectivă constructivistă, lumea e văzută În Înfățișările sale spectaculare, Întîmpinate cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi noi, În care se instalează dezinvolt, Înregistrîndu-le reportericește metamorfozele. Senzația primează (acea „senzație prinsă stea În cleștele poemului actual”), traducînd o voință de instalare În concret, de obiectivare a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pescar, — sau: mă vînturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un șanț te știu adînc În mine ca-n fund de mări uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini ca un lanț. Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă / (mă crezi) În vine-ți circuli un sînge superior”) se Întîlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de CÎntare a cîntărilor, dintr-o strofă ca aceasta: În rumenire
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță cînd oare se vor Întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific Întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare În fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirînd la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]