4,112 matches
-
și ierburi, și apoi umplute pe toată suprafața lor cu diferite culori. Întrucât tatuajele colorate se execută mai fin, se pot obține linii mai clare, ornamente mai complicate și o simetrie precisă a detaliilor. După câteva zile, locurile tăiate se umflă, iar apoi rămân cicatrici largi care sunt semnul caracteristic de recunoaștere al maorilor. „Minunatele lor ornamente În spirale dau până și capetelor de morți, artistic preparate și adoptate cu evlavie, o expresie de nepieritoare frumusețe. Figurile sculptate, În care este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
colorate. 489 Insight Guides New Zealand Stepby Step, Apapublications, p.11. 490 Maria Stenson, Illustrated. History of the South Pacific, 2009; idem, Illustrated of New Zealand.Rordom Hause New Zealand, 2009, p.80-85. 316 Vântul ascuțit a Început să-mi umfle hanoracul de pânză și câțiva fulgi stingheri mi se lipesc obraznic pe nas. Cad Într-un fel de transă, cu ochii pironiți pe vălurile Încrețite ale uriașilor de bazalt. Mă desprind cu greu din această fascinație de „Fată Morgană”a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe cale de dispariție (1,6 m Înălțime, 120 kg greutate), urangutanul duce o viață arboricolă, având membre lungi ce ajung până la călcâie, adaptate pentru cățărat. Sunetele puternice pe care emite se datorează unei pungi din zona gâtului, care se poate umfla. Urangutanul mănâncă fructe, frunze, muguri, insecte, ouă de păsări, păsări mici și vertebrate. Femela naște un pui la trei-patru ani, pe care l ocrotește până la nouă ani541. Pentru conservarea unor porțiuni de pădure ecuatorială și a faunei bogate, cu specii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe cer, se văd primele fulgere și se aud bubuiturile tunetelor. În curând Începe să plouă torențial și Întreaga suflare se adăpostește sub streșină unei colibe. Este timpul să ne retragem, mai ales că vânticelul care s-a pornit ne umflă umbrelele, făcându-le inutilizabile. Uzi până la piele, dar mândri de noua noastră Întâlnire cu ingenioșii ifugao, revenim la hotel. Timp de două zile am reușit să Îmbinăm cele văzute În muzeele din Bontoc și Banaue cu viața reală a populației
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bagabont de amploiat - e disprețuit masiv și pe cale de a fi agresat fizic: „... să fi fost el aici să mă fiarbă așa, că-i sărea ochilarii din ochi și giubenul din cap de auzea câinii din Giurgiu”; „... și să-l umflu” etc. Teatrul e pe punctul de a se transforma În circ, Însă coate-goale „a avut noroc! Mare noroc a avut bagabontul; a scăpat!”, exclamă cu năduf jupânul. Se Înțelege că «noapte furtunoasă» e cea În care tânărul Rică, În căutarea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nu neapărat cel mai scurt ca parcurs; -Se va folosi sirena, girofarul (în funcție de starea pacientului) pentru ca trecerea în intersecții pe roșu să se facă doar cu încetinire, nu cu oprire; -Starea tehnică bună a ambulanței, cu suspensii bune și cauciucuri umflate la presiunea prescrisă, cu brancarda bine solidarizată de caroserie; -Ambulanța va fi insonorizată; se va preveni pacientul asupra utilizării sirenei (îl agită). Transportul secundar În afara spitalului Se face cu mijloace motorizate: - ambulanța,elicopterul/avionul sanitar, - nava sanitară. În prealabil se
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
celor destinate situațiilor de urgență sau catastrofelor naturale. Ele sunt amplasate lângă parcarea de lângă Teatrul Național Iași, drapat în perdele de protecție, clădirea este în proces de renovare completă. Gardianul (polițistul comunitar) de la intrare mă avertizează prompt, după ce privește sacoșa umflată de plastic gri în care am introdus niște haine și o sticlă de apă : „Băiatu’, poți să intri, dar fără țigară și băutură, că altfel stricăm prietenia !”. „Am înțeles, șefule”, zic la rândul meu, frământând în mâini căciula din lână
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la oraș ? Eu am un ceaun mare de fontă acasă, de pe vremea lui Ceaușescu, că nici astea nu se mai găsesc, în el le pregătesc, pe aragaz, dar cu focul așa, dat la mai mare ! Flacără vioaie, altfel nu se umflă !” Caut „capătul rândului”, locul de unde începe lunga așteptare de noapte, pelerinii care intră acum în firul uman în mod sigur vor petrece întreaga noapte în picioare. Mă găsesc în aceeași linie cu un grup de pelerini rromi, cam șapte-opt persoane
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
asemenea lideri, și începe să înșire calitățile liderului și, la urmă, acest lider este tovarășa Ana Pauker. Să nu credeți că s-a revoltat Ana Pauker, n-a protestat, n-a spus măcar așa, de formă: mă, ce tot mă umfli atâta? N-a zis nimic. Spune dânsa: ei, ce să faci, trebuie să alegem pe cineva dintre noi. Trebuie să ținem seama, la urma urmei, de situație. Afară de asta, România, poporul român, este înapoiat din punct de vedere cultural, o
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
general al PCR, care antrenau repercursiuni grave asupra lor, căutau "să alcătuiască fraze care nu pun probleme prea mari de cetire și pronunție". Nu în ultimul rând, pentru a nu fi nevoiți să întâmpine reproșurile sale, cei care redactau discursurile "umflau" deliberat cifrele. Liderul PCR "este deci mințit cu știință și se poate afirma că în multe rânduri el face de bună credință afirmații în discursurile sale" ("Cum sunt pregătite...": 22 martie 1973, 1-3). Nu încerc în niciun caz să acreditez
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ce făcea În acest timp? Nimic. Era În lagăr. Mama, tata, fratele meu erau În lagăr - fratele meu plângea și voia o pâine, să-i cumpărăm o pâine, și noi n-aveam cu ce să-i cumpărăm. I s-a umflat burta, a făcut un abces În burtă și nu știu cum a scăpat - Într-o zi i-a crăpat, acolo, În interior... Tata lucra, pe urmă eu am fost luat, aveam deja 16 ani... La nemți am fost dus, la podul de peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a trecut criza și și-a revenit. Între timp s-au Împuținat, au murit mai mult de jumătate și, țin minte ca astăzi, a fost o discuție Între mama și tata. Noi de-acum nu mai aveam ce mânca, eram umflați de foame. Tata avea În picioare niște bocanci și așa a stat: cu bocancii ăia a făcut boală - nu scoteai bocancii sau ghetele acolo, că Înghețai imediat, nu era nici o Încălzire. Mama zice: „Măi, hai să-ți scot bocancii să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aveam, bineînțeles, săpun nu aveam, se murea pe capete, de boală, de tifos, iar cine ieșea din perimetru era Împușcat. Era un comandant foarte rău acolo, În Obodovca, și la un moment dat era gata, nu mai puteam rezista. Eram umflați de foame, și tata, și noi, și tata se tot interesa, vorbea cu țăranii, și a aflat că la vreo 30 de kilometri există o comună, Peșciana, În regiunea Odesa, și că În această localitate există o făbricuță de săpun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
efectiv mușchiul - și i-a strigat ceva ce nici acum n-am uitat: „Nu te-ai săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a umflat mâna... A trebuit ca un medic să-i Închidă rana... Vă referiți la medicii evrei deportați? Bineînțeles... La Mărculești unde ați fost cazați? În niște case părăsite, niște case de lut ale foștilor locuitori evrei de acolo - 10-12 case... Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de care vă spun foarte mulți oameni nu aveau ce mânca și, știți cum se desfășura procesul de dispariție: la un moment dat Îi vedeai că erau slabi, slabi, slabi, numai pielea și oasele, și deodată Îl vedeai cum se umflă și devine roșu la obraji și știai precis - tu, care vorbeai cu el, și era și el conștient - că Într-o zi sau două moare... Știți că am avut un astfel de caz: am vorbit cu un băiat care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și tata și mama, au fost duși la camera de tortură, unde au fost torturați, bătuți la tălpi... Mama, săraca, după două ședințe de tortură a albit complet și n-a mai putut Încălța nici un pantof, așa i s-au umflat picioarele. Această situație mai târziu a fost fatală pentru ea, pentru că, deși avea doar 45 de ani, cu părul alb și cu picioarele umflate, a fost considerată bătrână și inaptă de muncă, fiind trimisă direct la camera de gazare. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mama mea, fiind tânără... mi-au spus că merge la muncă ușoară. Eu până am ajuns acasă am sperat că am s-o Întâlnesc. Dar nu era așa. Că mătușa-mea, care avea 36 de ani și i s-a umflat piciorul din cauza avitaminozei și malnutriției, a fost și ea arsă - la 36 de ani. Când ne-am Întors la Auschwitz am stat acolo Încă o lună de zile - de fapt n-am făcut nimic. Numai chinurile acelea numite apel - și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spus adevărul. Și atunci ne-am dus și acolo era societatea ilustră a lui Mengele -atunci nu știam cine e. Era medic și cum veneau oamenii spre el, el a văzut, dacă se vedea... De exemplu, mama avea ceva, puțin umflat aici, că de multe ori a vrut să se opereze, dar profesorul Matyias din Cluj i-a spus că nu e nevoie, că asta-i numai de frumusețe și nu se știe dacă nu riști prea tare la operație. Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
râdeau. Și băteau din palme și ațâțau câinii. Am avut ocazia să văd persoane infectate cu injecții cu clorură. Am văzut un om căruia i-a plesnit capul - adică i s-au făcut injecții și am văzut cum i se umflă capul... Și era acolo, În fața noastră, că doar lagărul respectiv, pentru experiențe, era În fața noastră... Dintre noi se selectau și eram duși acolo, că practic lagărul ăsta În care am fost penultima dată era de selectare pentru experiențe. Și noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi-au turnat-o peste cap; credeam că este urină, dar nu era, era apă murdară - și iarăși au Început, vreo două ore. M-au lăsat când au văzut că iar am leșinat - nu am mai putut, picioarele mi se umflaseră. „Du-te dracu’, și ăstuia i-a crăpat planta, piciorul.” Mi-au scos parul și m-au târât de păr Înapoi, În hangar. Acolo am stat 24 de ore... Am stat 12-13 ore leșinat pe ciment, unde erau niște paie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
caracter strict personal. Nu știu când a avut loc. Poate prin martie, prin februarie... Tatăl meu s-a Îmbolnăvit de edem de lagăr. - Edem de lagăr? - Edem de lagăr. Era o boală specifică lagărului. Din cauza epuizării și a foametei te umflai și În două-trei zile mureai. A fost internat la Revier. Nu aveai voie să te duci, dar, mă rog, m-am strecurat eu acolo și am vorbit cu francezul, cu doctorul. Era foarte drăguț și mai ales că știam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
întreaga mea avuție aș da-o în pomeni, și corpul meu l-aș da pe foc, să ard, dacă nu am dragostea, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este răbdătoare; dragostea este binevoitoare; nu invidiază, nu este lăudăroasă, nu se umflă în pene; nu este necuviincioasă, nu umblă după ale sale, nu se supără, nu ține socoteală de rău; nu se bucură de nedreptate, ci se desfată de adevăr. Ea toate le acoperă, toate le crede; Toate le nădăjduiește, toate le
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
credinței și strădaniilor lui). Cât am dorit să răspund scrisoarei domniei voastre, care-mi aducea nu numai vești dorite, dar mai ales o adevărată boare de tihnă în zbuciumul de aici. Și totuși, mi-a fost imposibil - eram cu mâinile umflate de la transfuzii și perfuzii - încât zile de-a rândul nu mai pot ține nimic în mână. Acum mă simt ceva mai „întremată” - chiar dacă foarte slăbită după această nouă criză. 592 Muzicianul Oscar Pursch. 452 Mă gândesc că este foarte târziu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
spre a-și ascunde gândurile”), Ben Sirah („Nu e drept a batjocori pe cel sărac”). Legătura strânsă cu aria etnofolclorică este susținută nu numai de analogiile cu diferite snoave populare, ci și de prezența paremiologică cu tentă sarcastică: Nu te umfla broască-n tău / Că nu-i tăul tot al tău, ori Dacă-i dai nas lui Ivan / Se suie pe divan. Înmănuncherea într-o carte de sine stătătoare, cu un titlu mai mult decât sugestiv ă ă a articolelor cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
comentariu, voi reproduce cuvintele consăteanului Ifrim, cel care purta „vaporul”, locomobila de la treierat. Atunci când voia să arate ceva lipsit de consistență prin puținătate și prin lipsă de însemnătate, rostea sentențios: „Aiasta-i cam cum ai stuchi în Siret ca să se umfle Dunărea”. Banii aceștia, insuficienți și pentru hârtie igienică, e bine să-i comparăm cu cei cheltuiți pentru prea subțirele obraz al francofoniei. E sigur, noi, românii, nu avem un calendar de priorități. 16 noiembrie 2006 Notă: Cine vrea o confirmare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]