6,447 matches
-
mistificare a istoriografiei post-comuniste, susține că "în ilegalitate și în 1945 este posibil și este chiar probabil că majoritatea membrilor de partid aparțineau minorităților naționale". Ceea ce explică, după el, că "acum tot comunismul este dat pe seama rușilor, a evreilor, a ungurilor". Însă Manea se întreabă, pe drept cuvânt, "într-un partid ce avea 1000 de membri 10 și într-o țară care avea aproape 800.000 de evrei, 800.000 de nemți și în jur de 1.500.000 de maghiari
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
eșantion mai mult decât valabil pentru a analiza compoziția națională a P.C.R. în ilegalitate. Analiza eșantionului stabilit arată că spre sfârșitul perioadei de ilegalitate, 149 membri de partid erau români (dintre care 5 ar putea fi de altă naționalitate), 24 unguri (dintre care 2 ridică un semn de întrebare), 79 evrei (dintre aceștia 6 s-ar putea să nu fi fost evrei) și 11 de alte naționalități (bulgari, ruteni, ucrainieni etc.). Tabloul național astfel stabilit arată că, 184 de membri identificați
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să nu fi fost evrei) și 11 de alte naționalități (bulgari, ruteni, ucrainieni etc.). Tabloul național astfel stabilit arată că, 184 de membri identificați în aceste documente de partid (sau, dacă scădem din cifra totală pe cei 7 români și unguri a căror identitate națională este dubioasă, numai 177) nu erau evrei. Măsurându-se proporția membrilor de partid neevrei în raport cu cifra totală, vom obține respectiv (pe bază de 184) aproape 70% și (pe bază de 177) numai 67% din totalul membrilor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de Conferința Națională a Partidului în 1939 era compus din 9 membri, dintre care numai doi Bela Brainer și Strul Zighelboim erau evrei. Secretarii Generali ai P.C.R. între 1921 și 1944 au fost: Gheorghe Cristescu (1921-1924), român; Elek Koblos (1924-1928), ungur; Vitali Holostenko (1928- 1931), ucrainean; Alexandr Danieluk (1931-1935), ucrainean; Boris Stefanov, (1935-1940), bulgar; Istvan Foriș (1940-aprilie 1944), ungur. În concluzie, în lumina celor analizate, cum trebuie interpretată afirmația că "majoritatea membrilor din conducerea Partidului Comunist din România (...) erau evrei, la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și Strul Zighelboim erau evrei. Secretarii Generali ai P.C.R. între 1921 și 1944 au fost: Gheorghe Cristescu (1921-1924), român; Elek Koblos (1924-1928), ungur; Vitali Holostenko (1928- 1931), ucrainean; Alexandr Danieluk (1931-1935), ucrainean; Boris Stefanov, (1935-1940), bulgar; Istvan Foriș (1940-aprilie 1944), ungur. În concluzie, în lumina celor analizate, cum trebuie interpretată afirmația că "majoritatea membrilor din conducerea Partidului Comunist din România (...) erau evrei, la începuturile istoriei sale"? Post scriptum la analiza participării evreilor la procesul de instaurare a regimului comunist în România
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în "Centrul rus de păstrare și studiere a documentelor de istorie contemporană" de la Moscova, unde se păstrează Arhivele Cominternului că cei 1665 membri câți număra P.C.R. în 1933 se repartizau, după originea etnică, în felul următor: români 375, moldoveni(!) 70, unguri 440, evrei 300, bulgari 140, ruși 100, ucrainieni 70, alții 170. Prin urmare, evreii, spre mijlocul anilor treizeci, formau nu mai mult de 18,4 % din totalul membrilor de partid. Un alt document conservat în Arhivele Cominternului, redactat în anul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ai partidului, 267 erau români și 247 minoritari. Documentul nu indică detalii mai ample cu privire la compoziția etnică și nici nu explică scăderea compoziției numerice a partidului în comparație cu anul 1933. Știind însă că noțiunea de "minoritari" îi include, în afară de evrei, pe unguri, bulgari, ruși, ucrainieni și alții, este clar că situația de minoritari a evreilor în cadrul P.C.R. era în mod clar mult inferioară numărului indicând totalitatea numerică a minoritarilor. Prin urmare, aceste date privind situația compoziției etnice a membrilor de partid din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
după ce între 1944 și 1947 compoziția numerică a P.C.R. a crescut vertinginos, ajungându-se la 1 iulie 1947 la 703.000 membri, compoziția etnică a membrilor de partid la această dată era după cum urmează: 79.59% erau români, 12.32% unguri, numai 4.16% evrei și 3,9% de altă origine etnică. Dar iată și alte date foarte relevante în contextul temei: la alegerile organizate în toate regiunile țării, cu ocazia Conferințelor de Partid din 13 decembrie 1951, au fost aleși
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
foarte relevante în contextul temei: la alegerile organizate în toate regiunile țării, cu ocazia Conferințelor de Partid din 13 decembrie 1951, au fost aleși membri ai comitetelor de întreprinderi locale, raionale și orășenești un numar de 3.681 români, 407 unguri, 22 germani, 86 evrei, 21 sârbi, 63 alți slavi și 13 membri aparținând altor naționalități. Înseamnă că evreii aleși cu această ocazie reprezintă doar 2,04%. Comitetele regionale de partid Suceava, Bacău, Galați, Cluj, Hunedoara și Bihor alese la aceeași
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
alți slavi și 13 membri aparținând altor naționalități. Înseamnă că evreii aleși cu această ocazie reprezintă doar 2,04%. Comitetele regionale de partid Suceava, Bacău, Galați, Cluj, Hunedoara și Bihor alese la aceeași dată erau alcătuite din 165 români, 40 unguri, 14 evrei, 7 ruși, ucrainieni și bulgari și 1 de naționalitate nespecificată. Evreii din această categorie reprezintă doar 6,16% din totalul membrilor conducerii în regiunile respective. Comitetul de Partid al orașului București, ales la începutul anului 1952, după ce începuse
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
16% din totalul membrilor conducerii în regiunile respective. Comitetul de Partid al orașului București, ales la începutul anului 1952, după ce începuse acțiunea împotriva Anei Pauker și a lui Vasile Luca, era alcătuit din 33 de membri 32 români și un ungur. Dar niciun singur evreu! Cadrele de conducere din Comitetul Central al P.M.R. la sfârșitul anului 1952, alcătuite din șefi de secție, șefi de sectoare, adjuncții lor și instructori, reflectau o compoziție națională după cum urmează: 344 români, 52 unguri, 133 evrei
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și un ungur. Dar niciun singur evreu! Cadrele de conducere din Comitetul Central al P.M.R. la sfârșitul anului 1952, alcătuite din șefi de secție, șefi de sectoare, adjuncții lor și instructori, reflectau o compoziție națională după cum urmează: 344 români, 52 unguri, 133 evrei, 13 slavi, 1 sârb și 3 de naționalitate nespecificată. Evreii reprezintă 24% din totalul de cadre de conducere, dar numai 14 evrei din cei 133 îndeplineau funcții mai importante ca șefi de secție sau ca adjuncți ai acestora
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
intelectual, eu sunt, prin urmare, produsul a trei culturi convergente: evreo-ebraică, română și maghiară. Din nefericire, Dictatul de la Viena din 1940, care a împărțit Ardealul între România și Ungaria, a provocat scindarea familiei noastre, încăpută aproape în întregime pe mâinile ungurilor care, în primăvara blestemată a anului 1944, cu eficacitatea care-i caracterizează, dublată de o mare doză de antisemitism veninos, au transformat în câteva zile aceste teritorii în Judenrein 20. Din aproape patruzeci de membri ai familiei mele deportate la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lac de apă dulce Balaton și am revăzut iarăși și iarăși Dunărea care nu ne părăsea. Dar ceea ce impresionează călătorul de ocazie mai mult chiar decât generozitatea naturii este faptul că viața economică în Ungaria are pulsul puternic și că ungurii se îndreaptă cu pași repezi spre finalizarea construirii unei societăți opulente, aidoma țărilor din Europa Occidentală. Însă față de realitatea percepută pe itinerariul parcurs nu puteam să nu mă întreb: oare care este valoarea bunurilor jefuite de pe urma evreilor exterminați, a familiilor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
asistat la explozii repetate de euforie sclipitoare provocate de hotărârea Academiei Suedeze care, pur și simplu, au invadat paginile gazetelor, undele radiofonice și ecranele de televiziune. Făcea impresia că întreaga societate maghiară sărbătorește fericită primul Premiu Nobel acordat unui scriitor ungur. Eu însă mă întreb: oare Imre Kertész este într-adevăr un scriitor maghiar? În textul pe care l-a citit în cadrul unei întâlniri de supraviețuitori din Shoah, ținută la "Yad Vashem" în luna aprilie 2002, Kertész s-a referit la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de noroi sloios în anotimpurile ploioase. De multe ori mi-am pus întrebarea cum reușeau cele vreo patruzeci de familii evreiești mici negustori și meseriași, ba și un medic rural -care trăiau în bună înțelegere cu vecinii lor, români și unguri, să întrețină un rabin și un haham care le asigurau desfășurarea vieții comunitare tradiționale. Tata a fost rabinul comunității din Craidorolt, primul post rabinic obținut la vârsta de douăzeci și patru de ani. Dar după șapte ani rodnici la Craidorolt, deși s-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de fotbal local, am creat și condus mișcarea sionistă de tineret "Bnei Akiva", apoi, tânăr matur, de aici am pornit să-mi cuceresc un loc în lume. Beiușul copilăriei și tinereții mele era un oraș cu populație amestecată de români, unguri și evrei care trăiau unii lângă alții în case mai degrabă modeste și înconjurate aproape toate în afara caselor de pe strada principală de spații verzi, de grădini înflorite și de livezi. În afară de școala primară, liceele de băieți și de fete, școala
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sînt atît de mici! Dar oare ce-ar face savanții? Și ăștia ar fi șomeri, pentru că ar fi fost deja descoperit tot ce era de descoperit. Nu mai spun că și minoritățile s-ar pupa cu majoritatea tot timpul. Toți ungurii ar vorbi numai românește și toți românii numai ungurește. Cît de spre țigani, aceștia ar constata că și-au făcut degeaba săbii ninja și ar fura doar de la ei, ca să dea celor necăjiți. Dar ar fi oare și necăjiți? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un neam dat naibii, dușmanii s-au pus cu toții pe capul lui pentru a-l dezbina. Dă-i cu pecenegii, cu turcul, cu hunul, Yalta, și cu Malta, cu rusul, cu ucraineanul și chiar cu polacul. Nu mai spun cu ungurul, care ne vrea Ardealul și Dorohoiul. Chestiile astea patriotice mă frămîntau într-un restaurant din București și mă pipăiam la buzunar într-o dilemă nasoală, dacă să mai comand sau nu un Sauvignon Blanc. Atunci intră doi urmași ai dăcoaicelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu o viteză ce-l surprinde pe drac. Tu-ți crucea mă-ti de cioară! strig tare, surprin zîndu-i pe toți. Cioară e mă-ta, mînca-mi-ai ...(nu pot scrie). Cioroiul coboară, lumea este intrigată, eu îi calmez. Este un rrom... ungur, mint puțin ca să nu-mi fac neamul de rîs. Ce bandit, dom'le, comentează cu toții. Dar 5 euro ai mei tot în buzunarul lui au rămas. Se vede că nu-s la curent cu toate șmecheriile. Delegația de nivel înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau se împart în „aripi“ și grupuri care se sleiesc în interminabile lupte intestine. Președintele e în conflict cu primul ministru, populația, năpăstuită, înjură în dreapta și-n stânga, biserica ortodoxă se războiește cu papistașii, cu protestanții și cu greco catolicii, ungurii cu românii, românii cu ungurii, ungurii cu secuii și toți cu țiganii și cu ce a mai rămas din evrei. Ardelenii îi beștelesc pe regățeni (și viceversa) sau se coalizează cu ei contra moldovenilor, televiziunile se bat între ele, SRI
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și grupuri care se sleiesc în interminabile lupte intestine. Președintele e în conflict cu primul ministru, populația, năpăstuită, înjură în dreapta și-n stânga, biserica ortodoxă se războiește cu papistașii, cu protestanții și cu greco catolicii, ungurii cu românii, românii cu ungurii, ungurii cu secuii și toți cu țiganii și cu ce a mai rămas din evrei. Ardelenii îi beștelesc pe regățeni (și viceversa) sau se coalizează cu ei contra moldovenilor, televiziunile se bat între ele, SRI e într-o surdă concurență
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
grupuri care se sleiesc în interminabile lupte intestine. Președintele e în conflict cu primul ministru, populația, năpăstuită, înjură în dreapta și-n stânga, biserica ortodoxă se războiește cu papistașii, cu protestanții și cu greco catolicii, ungurii cu românii, românii cu ungurii, ungurii cu secuii și toți cu țiganii și cu ce a mai rămas din evrei. Ardelenii îi beștelesc pe regățeni (și viceversa) sau se coalizează cu ei contra moldovenilor, televiziunile se bat între ele, SRI e într-o surdă concurență cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
făcută la traducerea germană a anaforalei din 1813 a Divanului, Vasile Balș pune lipsa informațiilor pentru timpul de început al familiei Bălșeștilor în Moldova, pe seama distrugerilor de documente survenite de-a lungul secolelor, în urma numeroaselor invazii ale cazacilor podolieni, rușilor, ungurilor, ardelenilor, turcilor și ale tătarilor, ultimele încetând abia după ocuparea Crimeei de către ruși, precum și în urma transformării Moldovei și Valahiei în principal teatru de operațiuni în timpul războaielor dintre ruși și turci din ultimul secol 23. Totodată, făcând apel și la lucrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de la Viena sau cei din cercurile culturale, dominate de puternica personalitate a profesorului, economistului, literatului, juristului, cenzorului, jurnalistului, masonului, omului de stat și reformatorului Joseph von Sonnenfels (1732-1817)90, urmăreau să facă, prin educație, din tinerii români, croați, sârbi sau unguri veniți la studiu în capitala imperiului, cetățeni luminați și, în același timp, slujitori devotați ai împăratului 91. Atât monarhul luminat, cât și oamenii politici sau reformatorii austrieci, chiar și cei mai luminați, precum un Sonnenfels sau un Justi, au ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]