4,632 matches
-
se înjură în fața sinucigașilor? — Ești bolnavă și trebuie să te odihnești. Nu te miști de aici o zi și-o noapte. O să bei lapte cald și o să mănânci orez, și cu asta basta, mi-a zis. Orez? Mă ura, mă ura de-adevăratelea. Chiar atunci a bătut cineva la ușă. Era Julie, urmată de Todd. —Bună, dragule! se entuziasmă ea îmbrățișându-l pe Charlie. Ai venit! El e Todd-ee. O să ne distrăm pe cinste. Nu părea jenată făcând cunoștință unui iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai bine. Voia să fiu nefericită numai pentru că și el era nefericit. —Monsieur, spuneți-i că ne întâlnim acolo, i-am zis chelnerului strângându-mi lucrurile. Charlie se uită supărat la mine, dar nu spuse nimic. Acum chiar că mă ura. Și eu îl uram, așa că eram chit. 7tc "7" Am fost très norocoasă că nu mi-a ieșit schema cu Advil-ul. Eduardo mi-a citat din Proust tot timpul cât am luat cina. Vă puteți gândi la ceva mai stimulator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Eduardo nu i-am spus nici un cuvânt despre ce s-a petrecut la Paris. El și-a închipuit că eram acolo la cumpărături, ca toate americancele. Adevărul e că mă uram din toată inima pentru incidentul Advil. Și Charlie mă ura. Julie nu era tocmai entuziasmată. Nu mai voiam să mă urască și altcineva. Nu ar fi fost o mișcare inteligentă să-i spun lui Eduardo adevărul despre mine acum, în stadiul incipient al relației noastre, ca să mă urască și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fată normală, fără gânduri sinucigașe. Poate ar trebui să-l salut. Apoi aș putea să plec și să nu mai vorbesc cu el niciodată. —Bună! am strigat, simțindu-mă dintr-odată stânjenită. Iată, am făcut-o. Și ce dacă mă ura? Nici că-mi păsa! Charlie se întoarse și se uită la mine. Dumnezeule, am simțit din nou că leșin. Paharele astea de Bellini sunt atât de parșive câteodată. —O, bună, ăăă... îmi răspunse cu o voce ciudată. Apoi adăugă: Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
degrabă a tînăr profesor de colegiu decît a detectiv, avînd Încă proaspete În minte o sută de seminare de psihologie infracțională. Relaxat În costumul său, Își compunea un aer de dur fermecător, fără a lăsa vreodată garda jos. Mi-a urat bun-venit În biroul lui, apoi a intrat direct În subiect. M-a Întrebat despre copilăria lui Frank și dacă pe vremea aceea vădea o imaginație exacerbată. — Poate avea o Înclinație aparte spre fantazare? O copilărie cu probleme poate adesea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șase săptămîni. Înotase noaptea și-o apucase rinichiul. Charles, cine-ar putea porni așa un incendiu? — Nu Frank, asta-i clar. Dumnezeu știe de ce-o fi mărturisit. Dar mă bucur c-am venit aici. E evident că cineva Îi ura pe soții Hollinger. — Poate nu și-au dat seama cît de repede se-ntindea focul. Să fi fost o farsă scăpată de sub control? — Prea bine gîndit pentru așa ceva. Sistemul de aer condiționat reasamblat... a fost treabă serioasă. Ne-am reîntîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
au Închis la loc colivia și le-au spus tuturor: „Bibi e fericită“. Am rămas tăcut pînă a terminat de tras din țigară, privindu-l cum se Încrunta În sinea lui pe măsură ce-și depășea emoțiile. Probabil că-i urai pe soții Hollinger. Suficient cît să-i omori? Domnule Prentice, dacă aș vrea să-i omor pe soții Hollinger, n-ar fi din cauză că i-aș urî. — Pe Bibi au găsit-o În jacuzzi Împreună cu Hollinger. — Imposibil... O fi făcut sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care-l inspirase și Frank, despărțind labiile mătăsoase pe care le atinsese de-o sută de ori Înaintea mea. Chiar dacă o știam pe Paula de puțină vreme, lunile de intimitate fizică ale fratelui meu cu ea păreau să-mi ureze bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva și-i simțeam mirosul glandelor din jurul anusului. I-am sărutat genunchii, apoi am tras-o către pat și i-am lins apăsat subsuorile ca să-i gust făgașele dulci cu delicatele lor ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de muncă voluntară pe la cămine de orfani după ce le moare copilul. Ne dăm seama că timpul e finit și nu ni se mai pare de la sine Înțeles să avem totul, nu? — Exact. (Mă bătu ușor pe braț, bucuros să-mi ureze bun-venit În turma lui.) Formăm comitete de supraveghere, alegem un consiliu local, ne mîndrim cu cartierele noastre, intrăm În cluburi de sport și societăți de istorie locală, redescoperim lumea de zi cu zi pe care n-am știut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lucru. Eu plec... Vii mîine la judecătorie? — Sigur. Dar ne vedem diseară la petrecere. — Petrecere? (Părea surprinsă.) Unde, la vila ta? — Începe la nouă. Trebuia să te sune Hennessy. E petrecerea de adio a lui Bobby Crawford. Ne-ntîlnim să-i urăm drum bun. Ne vedem acolo. Nu știu. O petrecere...? (Începu să se joace cu mînerul valizei, parcă nereușind să se Împace cu ideea.) Cine mai vine? — Toată lumea. Tot grupul de importanți din Costasol. Betty Shand, colonelul Lindsay, cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la gât, în nuanța cafenie a pantalonilor. M-a îndemnat să intru și să mă așez la masă. Abia atunci am observat că masa era așternută pentru prânz. Am refuzat po liticos și domnul Scarlat nu a insistat. I-am urat poftă bună și el a continuat să mestece tacticos, sorbind din când în când dintr-un pahar de vin alb. Mânca drept, fără să se aplece, mânuind tacâmurile cu o eleganță lipsită de ostentație. în cameră se auzeau acordurile în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
având grijă să nu fie atinsă de nimeni și de nimic. îl ascultase neașteptat de tăcută și de pa sivă, neintervenind cu întrebări sau comentarii. Apoi îi comu nicase laconic că se grăbește, trebuia să plece la o întâlnire. îi urase însănătoșire grabnică, îi spusese că va dori să-l revadă când va redeveni vertical și când nu va mai avea rănile alea dizgrațioase, mai ales tăietura aia adâncă de pe obraz. Și se făcuse nevăzută. în acel moment, chiar în acel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el printre dinți, întorcându-i spatele ca să nu o mai vadă deloc și înce pând să-și vâre din nou în rucsac lucrurile de pe canapea. în minutul de tăcere uluită care căzuse brusc în cameră, Bobo nu știa pe cine ura mai mult: pe Edi, pe Clara, sau pe sine, handicapat și incapabil de luptă cum era. Se aștepta la orice reacție din partea Clarei, dar ceea ce rosti ea cu un glas răgușit, aproape de nerecunoscut, îl înțepeni în poziția lui caraghioasă, gârbovit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aștepta pe jumătate adormit, cu privirea aceea. Clara se vârâse în pat lângă el și închisese ochii, așteptând să treacă totul cât mai repede. Când domnul Ionescu o sărutase pe obraz, mulțumit, îl sărutase și ea pe obraz și îi urase noapte bună. Așteptase cu mare nerăbdare, cu o aproape insuportabilă nerăbdare, să-l vadă adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în aceeași poziție în care se afla când o sărutase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vin doriți? Tămâioasă românească. O alegere perfectă. Prea bine, domnule. Pocnește ușor din degete către un tânăr chelner îmbrăcat à quatre épingles.40 Te ocupi numai de dumnealor. Se întoarce către Smaranda, curtenitor ca un flăcău tomnatic la pețit: Vă urez poftă bună și seară plăcută în continuare. Orchestra se oprește pentru o scurtă pauză. Liniștea relaxată face loc foșnetului fin al unor rochii sau a câtorva râsete reținute, punctate de clinchetului cristalin al paharelor. Chelnerului revine împingând o măsuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupe. Aceasta a și fost intenția mea. Dar cum superiorii mei au considerat aptitudinile mele mai potrivite serviciilor informative, am acceptat fără ezitare. Chiar dacă domeniul era cu totul nou pentru mine. Sper să nu dezamăgesc încrederea acordată de aceștia. Vă urez succes! Mulțumesc! Rădulescu? Marius Rădulescu? Numele îmi este foarte cunoscut. Fruntea locotenentului căpătă mici riduri fine, sub efortul unui exercițiu de memorie. Dacă nu mă înșel sunteți unul dintre ofițerii români decorați de comandamentul german pentru bravură extraordinară dovedită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și în brațele lui puternice secunda spaimei este uitată imediat. Spre dimineață, când a sosit timpul să se retragă, părăsesc petrecerea însoțiți de Cella și Viorel până la locul unde fusese parcată mașina lor. După o scurtă îmbrățișare cu mireasa, Smaranda urează toate cele bune proaspeților însurăței și apoi urcă în mașină. Marius se instalează la volan și înainte să demareze scoate mâna pe geam pentru a face un semn de rămas bun celor doi tineri. Roțile scrâșnesc pe pietrișul greblat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și cunoască oamenii din comună”, ceea ce, la urma urmelor e foarte firesc. - Aveți dreptate, Întări Lung, făcîndu-se a nu Înțelege unde bătea cu vorba primarul. Soția lui Lung se ivise tocmai atunci În poartă, atrasă de conversația auzită: - Să trăiți! ură ea, cu ipocrit respect, dar primarul, care se Îndepărtase cîțiva pași pe drumul lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo Însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fîntîni noi, la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ceva ce nu știu. În mod sigur învățam și eu ceva de la ei. N-a fost să fie. N-am protestat, nici n-a protestat cineva. Foștii mei colegi au respirat, se pare, ușurați. Scăpaseră de o concurență incomodă. Le urez viață lungă și, în continuare, o morală incoruptibilă. Mi-a plăcut, trebuie să mărturisesc, să fiu profesor. Au trecut pe sub ochii mei câteva generații. Am condus un "cerc de critică" prin care au trecut mai toți scriitorii și criticii literari
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
că romanul, dacă vrea să supraviețuiască, nu mai poate trăi în pace cu spiritul timpului nostru, care este cel al uniformizării mass-mediatice și al kitsch-ului. într-adevăr, romanul a pierdut câteva bătălii -, dar războiul e în curs. Să-i urăm succes.
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
cei 70 de ani ai săi, a spus o frumoasă parabolă a vârstelor, poveste ce ar merita să fie scrisă și publicată și, neapărat, Mihai Șora, care, la cei 97 de ani ai săi (încă o dată, La mulți ani!), a urat tuturor celor prezenți să ajungă la vârsta sa și să fie atunci verticali și senini (așa cum, exemplar, se dovedește a fi domnul Șora însuși, adăugăm noi!). Toți sărbătoriții au primit din partea conducerii USR o diplomă de excelență „pentru prețioasa activitate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
mi s-a creat de unii. Trebuie să învăț din nou să fiu un om liber. Mă voiu resemna să citesc conferința Dumitale, cum am citit și "Gândirea axiomatică" din Revista Fundațiilor, - pentru care am uitat să te felicit. Îți urez un succes așa cum vrei Dumneata: nu de radio ci de aulă. Al Dumitale prieten pe vecie D. Barbilian
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
din nou la acest biurou, care este pentru mine un altar politic, și amintindu-mi de unde plecarăm, prin ce evenimente trecurăm si unde ajunserăm, îmi pare ca percurserăm împreună nu trei, ci una sută ani. Ce iritațiuni, ce temeri, ce ure chiar la nașterea acestei legislature, și iacă-ne ajunși, ca indivizi și ca națiune, la liniște și la cea mai deplină independență. Printr-o credință nestrămutată, prin puternica disciplină a oamenilor într-adevăr liberi și prin vitejia fiilor ei, România
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în capul consulului german, încercările de revoltă de uliță înscenate de frații liberali pentru a sili pe Domn să abdice erau făcute în timpul unui război cumplit între două nații uriașe și de natură a ne atrage pe de-a apururea ura unuia din beligeranți, fără ca țara să aibă vun interes de-a se strica cu cea dentîi {EminescuOpX 195} putere militară din Europa, fără ca să fie vro perspectivă de folos în acele manifestații pe cât de criminale pe atât de smintite. Deosebirea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]