6,013 matches
-
iar acum, cînd mai am numai cîteva zile de stat aici, simt crescînd În mine o dorință irepresibilă de a reintra În noianul de amănunte al existenței mele normale. CÎntecul sirenelor Începe să-și schimbe direcția furișîndu-se prin iarbă dinspre uscat. Presimt că mă voi Întoarce cu fața spre munți pentru a ispăși păcatul de a-i fi trădat temporar. Dar știu, În același timp, că marea mi-a vorbit Într-un fel nou despre sentimente de care am nevoie. Îmi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece un cal În galop... Ulise și-a Încheiat aventura, acum prevalează zgomotele uscatului. Mă Încearcă dorința de a mă culca În ierburi ca pe nisip. Căci grecii antici sînt simple pseudonime. În fond, de fiecare dată am vrut să zic „eu Însumi”. Drumul CÎnd Îți aduci aminte aceleași lucruri Înseamnă că, Într-un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spațiul cosmic având mai multe puncte de reper, stelele: Soare-Sirius și planetele Pământ Jupiter. Autorul acestui articol definește ființă umană în modul următor: „ omul este un sistem biochimicofizic înzestrat cu inteligență, care a evoluat dintr-un mediu acvatic, trăiește pe uscat și visează să zboare”. Cel mai mare mister al vieții este creierul uman (materia cenușie) și sufletul omului care poate fi considerat un „câmp” înzestrat cu inteligență, materia în Univers găsindu-se în două forme fundamentale: substanță și câmp, iar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
plec cu clasa III-a. Un vagon ticsit; trec pitorescul: un călător care se lăuda cu arta lui de a scuipa precis „chiar în poală la dumneaei“, „la un centimetru“; un altul care avea obielele ude și le pusese la uscat pe bara de alamă de la fereastră etc. De la Titu, am luat cl. II-a. Am ajuns seara la 9.36 (era un personal); în gară Dan, în mașină Mișu cu Fifi; Moțu era acasă, cu o puternică nevralgie facială, bandajată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nici oștire, nici Învățământ, nici În funcțiile de stat sau avocatură”. „De unde s-a tras decenii la rând - se Întreabă scriitorul evreo-român - Învinuirea că «jidanii au acaparat comerțul», asemănătoare Într-un fel cu acuzația că, de vreme ce nu puteau trăi pe uscat, «peștii au acaparat bălțile»” <endnote id="(510, p. 13)"/>. „Nu se poate afacere bună fără jidan” La rândul ei, mentalitatea folclorică a ținut În viață acest stereotip. Evreii sunt invidiați de țăranii din Maramureș - susține Gail Kligman - „pentru priceperea de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mașinii. Mărturisesc că mi-a fost teamă. Viteza cu care ne deplasam era destul de mare pentru o cutie de fier. Fumul ne crea unele probleme de vizibilitate, încolo, a fost ok! Am răsuflat ușurat când am ajuns din nou pe uscat. Am crezut că ce era mai greu a trecut și că, în sfârșit, vom călători pe drumuri mai sigure, mai bune, dar ... m-am înșelat amarnic. Drumurile erau la fel de proaste și acum trebuia să facem față unei noi provocări: urma
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am stat acolo. Nu pot înțelege cu ce se hrănesc oamenii acolo. Nu au zarzavaturi, nu au fructe, doar câte un vânat cine știe când, și dacă reușesc să-l prindă. Vânatul îl taie fâșii, îl pun pe sârmă la uscat pentru câteva zile, după care îl mănâncă. Am văzut acolo oameni murind de foame. Ajungând la ei, am luat contact cu viața și cultura lor, cu poveștile lor atât de frumoase și cu modul lor de viață. Ne-am expus
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în colibă și așeză ciotul de secere în așa fel încât să nu se cunoască că a umblat mână de om cu el. Apoi se retrase și ea spre râpa Gârcineanca, unde se dezbrăcă de haine și le puse la uscat. Neavând parte să se înfrupte din harbuzoaică și fiindcă se făcuse amiază, a simțit cum foamea îi dă târcoale. Scoase din traistă merindele ce i le pusese maică-sa și-și potoli foamea, gândinduse că era zi de sărbătoare, Schimbarea la Față
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și tata, grijuliu să nu întârzii prezentarea la școală, mă-ntreabă când plec la Bârlad. Îi spun liniștit că voi pleca dimineață și voi fi prezent la clasă. Noaptea care a urmat m am zvârcolit în pat ca peștele pe uscat și tocmai spre ziuă m-a prins un somn și astfel am scăpat, momentan, de gânduri... Ai mei s-au trezit cu mult înaintea mea, tata dă să mă scoale să nu pierd trenul de la ora șase dimineața. Abia atunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ofertei chiliene", propunând deplasarea unor experți pentru a aprofunda discuțiile. Până la plecarea mea definitivă aceștia n-au apărut, iar după evenimentele din decembrie 1989 flota noastră a dispărut în "Triunghiul Bermudelor", zonă binecunoscută de căpitani, lupi de mare și de uscat, unde, datorită "paranormalului", s-a volatilizat pe veci, rămânând pentru urmași doar "Dosarul flota", închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Toate edificiile și hotelurile de pe Avenida Atlantica, marea arteră de lux din fața Copacabanei, se transformaseră în loje de spectacol și toate ferestrele și vitrinele erau feeric laminate. Când la difuzoare s-a auzit ceasul bătând miezul nopții, au țâșnit de pe uscat și ocean mii de artificii în toate formele și culorile, în aplauzele celor prezenți și pocnetele sticlelor de șampanie. A doua zi, ziarele scriau că primăria orașului și patronii hotelurilor de pe Avenida Atlantica ar fi "pus la bătaie" peste 60
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de minuni din pietre semiprețioase, argint, alamă, lemn, piele, textile, ușurându-ne buzunarele pentru obiecte pe care le păstrăm cu drag în "colecțiile" noastre. Drumul de 400 de kilometri dintre Rio și Sao Paulo poate fi parcurs prin Campinas, "pe uscat", sau prin Angra dos Reis, tot "pe uscat", dar pe malul oceanului. Așa că la întoarcere am preferat să mergem pe malul oceanului, o zonă superbă cu mici localități, sate pescărești, dealuri și munți, vegetație luxuriantă și peisaje de vis. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
piele, textile, ușurându-ne buzunarele pentru obiecte pe care le păstrăm cu drag în "colecțiile" noastre. Drumul de 400 de kilometri dintre Rio și Sao Paulo poate fi parcurs prin Campinas, "pe uscat", sau prin Angra dos Reis, tot "pe uscat", dar pe malul oceanului. Așa că la întoarcere am preferat să mergem pe malul oceanului, o zonă superbă cu mici localități, sate pescărești, dealuri și munți, vegetație luxuriantă și peisaje de vis. Înainte de Angra dos Reis, vestită stațiune de vacanțe, refugiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
are nimic de a face cu trunchiul!) Un alt "obiectiv" al nostru pentru momentele libere era Corcovado ("cocoșatul"), stânca înaltă de 710 metri pe care se înalță faimoasa statuie "Cristo Redentor". Statuia, care se observă practic în Rio de peste tot, uscat sau ocean, era "vecină cu noi", urcușul pe Corcovado începand chiar din fața Consulatului și de pe terasa noastră putând oricând să-i aruncăm Sfântului o privire de mulțumire pentru brațele sale protectoare. Sus se ajungea fie cu mașina, fie cu "bondinho
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de apă verde Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
loc de fereastră; alta, mai mare, de ușă; câteva icoane închipuie un iconostas; un sfeșnic cu trei brațe; o vatră în care un foc mocnit de găteje țiuie ascuțit; alături, o lăicioară așternută cu o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung pe trupul lui Iisus răstignit pe o cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună, să putem duce războiul până la capăt... Iar noi, din partea noastră, jurăm că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu -, noi i-am tăiat mâna dreaptă... Deci, fiți gata fără întârziere!" Din scrisoarea lui Ștefan Vodă către regii, craii și principii Europei. Dată în Cetatea Sucevei ianuarie 25, anul Domnului 6983 (1475) două săptămâni după izbânda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi, Paștele mă-sii! Că s-au scremut Măriții regi și crai, da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada sa fermecată, și, una-două, l-o bărbierit pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu tot! Ștefan râde cu poftă: Iată-mă și bărbier la "Poarta Fericirii"... Și eu strig faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voastre, spune Maria. M-au gâdilat cu vorbe. Mă fericeau și mai mult de poleiau înălțătoarele cuvinte cu niscai aur din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a fost adunat. "Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta singuri pentru întreaga "Creștinătate"... "Acta non verba"... Întocmai! Fapte! Pe Sanctitatea sa Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama lui și am izbucnit în hohote de plâns. Urlam, mă tăvăleam prin frunzele ce foșneau uscat... Aș fi vrut să mor acolo, odată cu el. Atunci, mi s-a arătat taica, l-am văzut cu ochii minții. Ochii lui albaștri-albaștri mă priveau triști, mirați... Mi-am șters lacrimile, am ridicat ochii spre cer, și-am strigat de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ploconeli și temenele. Ești de neîngenuncheat, Ștefane, spune Stanciu cu admirație. Ștefan surâde amar: Când oi pune grumazul pe buturugă, n-o să am încotro... Scrie! "Sculatu-s-au oștile Aliotmanului cu însuși Mahomed în frunte! Și vin! Vin! Pe apă și pe uscat! Vin să prăpădească Țara Moldovei!" dictează el răsuflând greu. "Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți! Veniți cu oștile voastre! Ziua și noaptea! Veniți!" continuă și vocea lui crește, se aprinde, vorbește repede, cu patimă, strigă fără să țină seama de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună să putem duce războiul până la capăt... Iar noi, din partea noastră, jurăm că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu -, noi i-am tăiat mâna dreaptă... Deci, fiți gata fără întârziere!" Din scrisoarea lui Ștefan Vodă către regii, craii și principii Europei. Dată în Cetatea Sucevei ianuarie 25, anul domnului 6983 (1475) două săptămâni după izbânda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
primăvară, pe una din aleile cimitirului Bellu, pe care noi, participanții la mișcătoarea și frumoasa solemnitate ne risipiserăm o dată aceasta încheiată, trec, spre ghinionul meu, pe lângă o procesiune minimă însoțind un mort oribil, cum n-am mai văzut, cred, niciodată: uscat, mic, incredibil de cenușiu. Un adevărat cadavru, înspăimântător, intolerabil, care trebuie cât mai repede ascuns, de care trebuie cât mai repede scăpat. „La groapă cu el!”, urlă în mine o voce profund revoltată și cinismul acestei prompte reacții, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Toți care ajung acolo săruta locul și-I dau slavă Domnului Iisus. Părintele David ne citește Sfântă Evanghelie potrivită cu înmulțirea pâinilor și a peștelui. Privesc apă cu ochii sufletului și-L văd pe Domnul umblând pe apă că pe uscat. Văd pe Domnul cum ceartă valurile și oprește furtună. Oprește valurile furtunoase ale vieții noastre ca să putem înainta spre El. E greu, viața e mereu o luptă, trebuie să trecem marea vieții cu toate obstacolele ei. Să avem curajul s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a făcut. Cand au ajuns la Marea Roșie, Dumnezeu a făcut minune. I-a zis lui Moise să dea cu toiagul în Marea Roșie și când a lovit-o, ea s-a despărțit în două și au trecut prin ea că pe uscat. Când au văzut egiptenii au fugit după ei cu cai și arme de luptă. Dar imediat după ce au trecut evreii, Domnul a dat drumul valurilor și au înecat pe toți egiptenii. Mare ești Tu, Doamne, si minunate sunt lucrurile mâinilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]