3,550 matches
-
500 de pagini erau traduse în trei luni iar Soljenițîn e silit a intenta la rându-i procese. Abia mai târziu află că în povestea incredibilă a unei astfel de traduceri a August-ului care nu circula în samizdat, își vârâse coada chiar KGB-ul pentru a-l putea acuza de publicări antipatriotice. Ce nu știa KGB-ul era că însuși autorul se ocupa de publicarea lucrărilor sale prin „bunăvoința” unor intelectuali care transportau cartea spre edituri. Intermediarii însă nu sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
divină și nedorită în programul cotidian al scriitorului, alteori dea dreptul diavolească. Scriitorul își închipuie că prin ele Dumnezeu reușise să schimbe configurația creierului, a nervilor, a psihicului care s-au deschis într-o receptivitate nicicând vindecată. Degetul lui Dumnezeu vârât în rețeaua neuronală a cuiva schimbă circuitele, tocmai prin scurtcircuitare, produce șocuri care sunt echivalente ale unei mutații. „Ședeam acolo pe bancă gândindu-mă la toate astea și eram tot mai pornit împotriva lui Dumnezeu din cauza necazurilor necontenite pe care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
asta putea să fie sigur. Oare Tatăl meu ceresc nu a avut grijă și de mine ca de păsările cerului? Nu mi-a împărtășit harul de a întinde mâna sa divină și spre mine, spre smeritul său rob? Dumnezeu a vârât un deget în rețeaua nervilor mei și discret, doar în treacăt, a încurcat puțin firele. Apoi și-a retras degetul și iată că pe acesta rămăseseră fibre și rădăcini fine, smulse din nervii mei. Pe locul unde pusese degetul, care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
intuiesc că există posibilitatea de a se mai întâlni prin scrisori în care mama descrie adevăruri crude, ucigașe, pe care le suportă: salata de vinete este sărăcia teribilă din piețe care se revarsă și pe masă, sticlele cu apă fierbinte vârâte sub pătură pentru a alunga frigul din casă, Mimi, casa ML, care la început e silită a suporta imixtiunea și a altor persoane pentru ca doi ani mai târziu, în 49, să fie pustiită de toate lucrurile din ea, inclusiv de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un acolit de-al său hotărăsc să le inițieze pe aceste două tinere inocente, Clara și Lisbeth, în arta amorului. În timpul dansului, povestește Clara Malraux, Maurice s-a aplecat spre Lisbeth, i-a depărtat buzele și dinții pentru a-și vârî limba în acel loc care crezuse că-i aparține numai ei. Acest semi-viol a umplut-o de scârbă. L-a îmbrâncit cât colo pe frate-meu, a scuipat, și-a frecat gura cu batista. Apoi a venit la mine să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în timp ce îl conduce spre sufragerie să-i arate chipurile un tablou de Pissaro, se năpustește asupra lui și îl sărută sălbatic. "N-am apucat însă nici să-i întrezăresc chipul, atât de brusc și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scos deja din fire", cuprins de o "patimă animală", Stingo cere cu un gest grăbit nota și cheamă un taxi. Înainte chiar ca mașina să apuce să demareze, o cuprinde strâns în brațe pe tânără. Din nou, nesățioasa făptură își vâră "limba iscoditoare" în gura tânărului "ca un pește care se zbate pe viață și pe moarte, înotând împotriva curentului". La rândul lui, Stingo o sărută cu toată gura, ceea ce "e clar că-i place, fiindcă răspunde cu gemete mici și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ce multe lumânări la citeala cărților topesc, ochii trupului la vedere se tâmpesc, iar acelora ce niciodată pe slove au căutat, măcar cu vederea ochilor mai ascuțită s-a păzit, însă neștiința în întunerecul și în tartarul necunoștinței i-a vârât.” Dimitrie Cantemir 10. „Nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbava, decât cetitul cărților.” Miron Costin 11. „Cetind, trebuie să citești și al doilea și al treilea rând și așa vei înțelege dulceața
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o carte proastă. Autorii mediocri o citesc cu satisfacția superiorității.” Eugen Frunză 700. „Omul fără prieteni e ca o bibliotecă fără cărți.” Eugen Frunză 701. „Ca să pătrunzi ironia sufocantă a prozei lui Kafka e recomandabil să o citești cu gâtul vârât într-un guler habsburgic.” Eugen Frunză 702. „O bibliotecă cu cărți bune te răcorește vara și te încălzește iarna.” Eugen Frunză 703. „Din timp în timp apare câte un poet a cărui operă dă atât de mult de gândit încât
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Și adresându-se tinerei femei: "Marcheaz-o." Femeia, mereu grăbită și servilă, scoate din buzunar niște foarfeci pe care le clinchetește prin aer ca frizerii, îi ridică brusc fusta, îi trage chilotul și taie din el o bucată pe care o vâră iute în buzunar. Din nou poziția de drepți și salutul à la George W: " Am marcat-o, șefu'!" " Inițiata are acum cuvântul, spune tânărul. Ce sentimente vă încearcă în clipa aceasta? Vă simțiți mai puternică, mai perceptivă?" "Scuzați-mă, trebuie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în ultimele picături de ceară topită. Imaginea se estompează. Pierde orice reper de timp și spațiu. Ce țară e asta, fără ferestre? Prăpăd de ninsoare. Ferestrele sunt astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în mână, o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei arzând roșie ca o cometă în noapte. Ajunsă la marginea plajei, se opri să-și scuture de nisip picioarele înainte de a le vârî în sandale. O porni pe cărarea pe care trebuia s-o apuce și el ca să se întoarcă și dispăru repede, înghițită de noapte. Se ridică. O femeie! Tocmai văzuse ieșind din mare o femeie, o femeie admirabil sculptată de lună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
intensivă", îi explică o infirmieră. "Și cât e ceasul?" "Unu, mamă." "După-masă? M-au dus la blocul operator la ora 10..." "Ieri, mamă... Azi e vineri." Este al naibii de pusă la aparate. La cea mai mică mișcare, țârâie ceva. Și are vârâte peste tot sonde. Cea mai supărătoare e cea din nas, care o împiedică să elimine mucozitățile. A doua zi reușește să le scuipe atât de bine, că sonda se desprinde. Medicul e chemat urgent: Dacă nu are grețuri, lăsați-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de singurătatea lungilor seri de iarnă ce vor veni. Ieșirile cu camarazii, sfârșind cel mai des cu chefuri monstre, nu ar fi, în niciun caz, suficiente să i le umple, mai ales dacă o femeie frumoasă nu vine să-și vâre nasul ici-colo. Dar învățătorul spunea lucruri interesante, era plăcut să-l asculți, îl lăsă să-și continue dizertația, sperând că va ajunge de la sine să trateze subiecte mai actuale, de neocolit între doi bărbați tineri. După o clipă de reflecție
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
picior de război. Te mai gândești la nebuniile noastre?) și se duse să pună scrisoarea la poștă fără să mai zăbovească. Găsi câteva de la ea, care îl așteptau de o vreme la post-restant unde își primea, din prudență, corespondența. Le vârî cu grijă în buzunarul interior al vestonului ca să le citească acasă. Vremea era închisă. O primă picătură îi ateriză pe nas, urmată de altele, care își concentrară voioase tirul pe acest relief ce depășea suprafața obrazului, mai mult sau mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ascuțit și vântul îți sufla zăpada, tare ca grindina, în față. Își ridică gulerul îmblănit al mantalei și grăbi pasul. În spatele lui, marea mugea. Făcu un ocol pe la poștă, de unde ridică mai multe scrisori de la Isidora, pe care și le vârî distrat în buzunarul interior. Îi răspundea rar la scrisori, dar ea nu descuraja. La gară, Grigore era singur. Toată lumea se dusese la concertul de la sanatoriu, afară de Caterina și Lillișu, ocupate cu ultimele pregătiri pentru masa dată în cinstea violonistului, care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
amic al poporului, care încasează stoic loviturile pe care i le aplică acest bun popor, pradă delirului bahic"), și, prin el, pe patronii restaurantului gării ("ea e o cretană, căreia îi e dor de țara ei și cântă de-ți vâră Minotaurul în cap"). Și apoi, întâlnirea cu șeful de gară, pe care considerațiile lui Schopenhauer despre muzică îl lăsaseră cu gura căscată, și cum se dusese la el acasă, la o petrecere improvizată ("așa cum îți dai seama, soția lui nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
direct sau indirect locotenentului, vameșul avertiză pe un ton lugubru că iarna nu se sfârșise încă. "Bineînțeles, dacă ceea ce s-a întâmplat o să le fie de învățătură. Se lasă ademeniți de agitatori, domnule locotenent!" Bine, Emilian, dacă nu ne mai vâri la pușcărie, ne ducem să mâncăm, spuse șeful de gară. Pe tine te lăsăm cu îndatoririle tale copleșitoare. Dar comisarul nu fu de acord: "Stai, stai, pot să vin cu voi. Datoriile nu-mi interzic o clipă de destindere, chiar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că te-am lăsat cu Grig să faci socotelile și o să vii după. Așa, evităm efectul surprizei. Îi dăm timp să se pregătească. Și pe urmă, vii tu, Nel și Hector te întâmpină cu surle și tobe, să nu te vâri până-n gât în întrebări, ca, de exemplu, să afli dacă Lillișu e într-o dispoziție mai bună sau mai știu eu ce! Nu, te porți de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Și pe urmă, îți torn un păhărel, iar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că generalul, om al ordinii, nu avea să lase țara pe mâna acestor descreierați ce semănau harababura. Dorința i se împlini puțin după, când Garda de fier, care se răsculase împotriva șefului statului, a fost zdrobită de armată. Unii fură vârâți să zacă în pușcării, alții, mai ales șefii, luară drumul Germaniei unde Führerul îi închise în lagăre cu regim blând. Trebuiau să rămână în viață pentru a constitui un mijloc de șantaj și o rezervă în cazul că generalul ar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după umeri, o îndrumă spre ușă: "Mulțumesc, la revedere!" Iubea poporul, dar nu prea de aproape. Fata ieși aruncând, cu capul întors, o ultimă privire în cameră. Conversația
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că-și făcea iluzii acest cavaler al tristei figuri. "Dante!", se enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe rivalul lui vârât până-n gât, la celălalt capăt al Europei, în tovărășia unui jalnic Ulisse modern pe care îl aștepta nerăbdătoare Penelopa sa, când Arcadi țâșni inopinat pe țărmul Adriaticii: "Trieste!", irlandezul era cetățean al Triestelui! Ah, șmecherul ăsta, încă un pas și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
felie de pâine prăjită unsă cu unt: cranț. Nimic mai bun pentru a savura cafeaua matinală decât pâinea prăjită unsă cu unt. Cu condiția să ai unt. Și cafea. Soția lui e deja în hol, pe picior de plecare. Își vâră capul prin ușa întredeschisă: "Te întorci la prânz?" El izbucnește în râs: "Ce mai e și ciuperca aia?" "O beretă." "Roșie?" "Da, roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
admirația pentru marele boier scrântit întru Hristos, nu?" "Nu! Cât timp o să mai târâm după noi tincheaua cu studiile făcute în Uniunea Sovietică? Suntem români, să facem și noi ca toți românii." Râde pe sub mustață: noi, care noi? Soacră-sa vâră un cap plin de bigudiuri prin ușa întredeschisă: Tot timpul vă găsiți să vă certați când să mă odihnesc și eu!" Dar nu ne certăm, discutăm!" "Urlând?" Se lasă pe un scaun: Când mă gândesc că am preferat prostituatei această
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trimis să culegi fasolea și să plivești roșiile. În loc să te preocupe soarta mea, pregătește-te, vine curând sezonul recoltei!" Nu-și dă seama că a pălmuit-o decât atunci când fata scoate un urlet, iar soacră-sa, tot încercând să-și vâre mâna pe mâneca rochiei de casă, lansează pe un ton ascuțit: Ce mai casă de nebuni!" Manuscrisul se oprește aici. După câte își aduce aminte, telefonul avea să se lase așteptat mult și bine. De unde, agitația lui Bejan. Cine a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]