3,333 matches
-
fac o distincție între cei doi termeni: în vreme ce ‘alm denotă atotștiința lui All"h, šahd s-ar referi numai la cele văzute, iar ƒabr, la cele nevăzute 118. În ultimele două contexte însă, sensul este în mod vădit juridic - de martor la judecata. Semnificații de bază: cunoscător a toate (spre a judeca). 2.1.8.10. ′afð: SOI „păzește”; ASM „Păzitor”; GG „veghează”/„Păzitor”, Marr „observator”; RB „gardien”; DM „le Gardien vigilant”; Arb „Guardian”. Contexte: fă-’în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.), ca expresie alcătuită din două participii prezente ale unor verbe antonime, nu are corespondent ca atare în Biblie; l-am semnalat doar pe ’Pl misetatter pentru al-B"”in312. Totuși și în Biblie Dumnezeu este arătat că posedând o existență vădita, în vreme ce ființă lui este de nepătruns pentru oameni. Epistola către români vorbește de vinovăția păgânilor, care ar fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
întocmirea primelor rapoarte cu date statistice a fost sarcina administratorilor militari locali: strângerea de date despre băile publice, despre stațiile meteorologice și spațiile pentru piețe. Evident că și strângerea de date despre clădiri cu specific românesc, adică despre cele cu vădite caracteristici bizantine, ca și a datelor privind atrocitățile comise de armata română, respectiv chestionarele concepute pentru populația maghiară trăitoare în diaspora, serveau toate unui țel politic sau unor anume interese de politică externă, dar și de politică națională. Pe lângă reinstalarea
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este alăturat absurdul existențial. Incursiunea în apele specioase ale noțiunii are o "lacună". Absurdul nu se corelează exclusiv cu "o vădită criză a lumii și a culturii occidentale". O discuție despre Criza culturii și Criza omului a fost inițiată în presa autohtonă, în toamna anului 1946, de poetul Ion Caraion. Existent în cultura și literatura europeană din Antichitate, absurdul a cunoscut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au fost adesea raportate la Călătoriile lui Gulliver, ignorându-se textele caragialiene Cronica fantastică și Cronica sentimentală, în care satira lua forma alegoriei pentru a implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" sau "tâmpenia" contemporanilor. Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia descifrării satirei la Arghezi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al patrulea se pierd în nesfârșite polemici sterile pe tema dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia perceptibil sub pojghița străvezie a admirației proprie veșnicului aspirant, grupul intelectualilor din celebra schiță caragialiană își păstrează peste decenii notele definitorii: desconsiderarea oricărei ocupații de utilitate imediată, încrederea nezdruncinată în prețiosul rol social, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de autenticitate și angoasa omului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niciodată, fiindcă în orice caz tot o jumătate din ei ar trebui să păgubească ar fi absurd ca și când ar conspira tatăl împotriva fiului, ori sf. Duh împotriva tatălui. Când au poftă de joc, unul ia la carambolaj pe vreun agiamiu vădit, și cât ține partida, cel care nu joacă stă împrejurul biliardului, făcând toate chipurile să demoralizeze pe adversarul jumătății sale"51. Spre deosebire de Cotadi și Dragomir, a căror relație se bazează pe egalitate și solidaritate, ceea ce explică lipsa de violență între
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele ale outsider-ilor acestora. Astfel, ghidat de naratorul-reporter, cititorul observă cum, în completarea tabloului dizgrațioasei și insalubrei "zaanale" de pe traseul spre Căldărușani, peisajul uman nu face notă discordantă, ci se complace ambiantului perceput ca normal, i se integrează cu vădită desfătare: "Aci, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a șoselii fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc, cu familia și copiii; mănâncă fleici, frigărui, mai ales cârnați și pastramă, și beau must
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi cabernet sau pinot). • Vitis vinifera orientalis, originară din valea Iordanului, a avut și ea urmași în Europa, și anume soiurile chasselas și gutedel. Rolul preeminent al Asiei 10 în cultura viței de vie pare a fi în egală măsură vădit și de originea cuvântului "vin". Termenul însuși de vin provine, potrivit unor istorici, dintr-o veche limbă vorbită în zona Caucazului și a Mării Negre unde cuvântul voino era utilizat pentru a denumi o băutură amețitoare preparată din struguri. Alți cercetători
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
mi-a răspuns pe șleau că nu vrea. LEAR: Nu vrea? CAVALERUL: Măria-ta, nu stiu care-i pricina, dar, după părerea mea, Înălțimea voastră nu este tratată cu dragostea respectuoasa cu care ați fost obișnuit; este o mare scădere a cuviinței, vădita atît la slujitorii casei, cît și la ducele însuși și la fiica voastră. LEAR: Ha! Așa spui? CAVALERUL: Vă rog să mă iertați, stăpîne, daca greșesc, dar datoria mea nu poate să tacă atunci cînd cred că Înălțimea voastră este
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Și eu, ca soț, l-al tău anunț m-opun. De vrei un soț, iubește-mă pe mine, Doamna mea-i logodita. GONERIL: O, comedie! ALBANY: Gloucester, esti înarmat; să sune goarna; Și dacă nime-apare spre-a-ți proba Hîde, vădite, multele-ți trădări, Iată-al meu gaj. (Îi aruncă mănușă) Voi dovedi cu viața-ți, Pîn' să gust pîine, că nu ești mai puțin Decît strigai aici. REGAN: Mi-e rău! O, rău! GONERIL (Aparte): De nu, nici c-aș
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lui Gh. Brăescu Vine doamna și domnul gheneral, dar trasat în tonuri mult mai tari, grotești, márqueziene parcă, poate fi citit și ca o parabolă a așteptării Zilei de Apoi. Dar tema escatologică și soteriologică e, în chipul cel mai vădit, invocată aici prin recursul mai mult decât aluziv - la fel ca în romanele lui Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu - la mitul cristic. Există un personaj potențial mesianic, un pandant sau o nouă întrupare a Mântuitorului. El moare, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
negative veridice cum sunt cele din Dulăii de Z. Stancu, din Desfășurarea de M. Preda, sau din romanul La cea mai înaltă tensiune de Nagy Istvan (...). Una din laturile cele mai semnificative ale prozei noastre apărute în 1952 este înălțarea vădită a nivelului artistic, a forței de expresie, a frumuseții, a expresivității și preciziunii limbii literare întrebuințate (...). În această privință, Nicoară Potcoavă, unul din vârfurile operei lui Mihail Sadoveanu, este un exemplu pentru noi toți în lupta pentru o tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sufletești fără nume, neliniștitoare, întunecoase, la eroii unora din povestiri. Dar nu acelea erau elementele de viitor, germenii dezvoltării de mai târziu a scriitorului. Nu din Colina sau Calul, s-a dezvoltat autorul Desfășurării. În primele lui nuvele, alături de o vădită și puternică tendință spre naturalism, de un interes exagerat spre analiza psihologică a stărilor sufletești întunecate și bolnăvicioase, există, bine desenată, fizionomia unui puternic scriitor realist. Chiar în schițele și nuvelele naturaliste există un element sănătos, așa cum există un element
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
începea să-și facă loc printre poeți de a evita problemele vieții personale, sau de a vorbi despre ele abstract și impersonal, în tipare gata-făcute. De altfel, caracterul de manifest și de frondă al versurilor cu pricina e într-atâta vădit, încât una din poete (ghiciți-o!) nici nu se poate reține să nu exclame la mijloc de poezie de dragoste: Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste, care-i? Există o sinceritate târâtoare, lipsită de perspectivă și elan, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și 1885 o amploare extraordinară. O prezentare mai detaliată a acestor mișcări o face în „Adevărul”, de astă dată în antiteză șarjată cu comportamentul tineretului intelectual român, inclusiv cel socialist, totul culminând într-o expunere vibrantă a crezului propriu. Prioritatea vădită a obiectivului privitor la intelectualitate îl determină să treacă imediat la propovăduirea lui, pentru care găsise și o tribună adecvată, la nou-apărutul „Evenimentul literar”, unde e secondat de câțiva tovarăși de idei, între care foarte activ se arată G. Ibrăileanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
consecința că lirica lui A. este un permanent dialog al propriului limbaj cu limbajul aflat în proprietate comună. Limbajul neutru este chemat la expresivitate, tot astfel cum elementele cotidianului se convertesc în imagini elocvente, iar intelectualismul apare într-o postură vădit afectuoasă. Simbolurile aparțin teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul (melcul, oul, pasărea, peștele, scoica, șarpele), vegetalul (arborele, frunza, iarba, sămânța), mineralul (nisipul, piatra) și culturalul (labirintul, ușa). Îndeosebi labirintul, în diversele lui ipostaze (inclusiv cele textuale), marchează un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul, de subtile unduiri, al dicțiunii. De un pedantism cochet în aria informației, autorul cultivă formularea de efect, cu o slăbiciune pentru mânuirea paradoxurilor. Dramaturgul și poetul intră, în Hamlet sau Ispita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
a lungul carierei; țelul său este conceperea unei cărți mântuitoare, Caloianul. Dorindu-și înfrigurat identificarea cu eroul mitic din titlu, simbol al fertilității, nu reușește decât să caligrafieze, pe zeci de file, titlul operei pe care o plănuiește. Subiectul (evocarea vădit documentară a anilor ’50, precum și meditația asupra problemelor politice ale perioadei) este incongruent ca tehnică narativă. După cum mărturisește L. într-o petiție adresată lui Nicolae Ceaușescu, publicarea cărții a fost tergiversată; evident, funcționau antipatiile pe care scriitorul și le atrăsese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
cele mai sensibile la factorii psihotraumatizanți, manifestînd uneori agresia și fără ofensă. În unele perioade ale vieții, aceștea sunt foarte cilălitori, furioși, excitabili. În acest timp tensiunea afectivă poate apare și la ei crește În intensitate fără vre-o cauză vădită. (autohton). Și Într-un caz și În altul această tensiune atingînd apogeul se descarcă printr-o arupție puternică În vremea căreia se comit actele agresive. Spre deosebire de alte tipuri de personalități patologice la aceștea actele agresive poartă un caracter mai violent
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
cu el, chiar și atunci când pot apărea forme ale unei lumi exterioare, amenințătoare și haotice, ca Hadesxe "Hades" și Poseidonxe "Poseidon". Hades este stăpânul infernurilor, „cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a eventualelor crize de ordin socio-politic. Odată cu democrațiile, mitul devine instrumentul pentru exorcizarea spectrului tiraniei, născută dintr-un dezechilibru economic ce atinsese familiile aristocratice În cursul epocii arhaice, și pentru Îndepărtarea tocmai a modelelor eroice propuse de aceasta, Într-o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC "2. EPOCA POLISULUI" 1. Critica mitului și nașterea logosuluitc "1. Critica mitului și nașterea logosului" În legătură cu afirmarea cetăților și cu criza aristocrațiilor, civilizația greacă inaugurează un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]