3,613 matches
-
Pavel către efeseni la 2,1-3 condamnă deschis pe Ziditorul esenilor cel care i-a dat și lui Evanghelia păcii: ,, Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, du-pă Domnul puterii văzduhului, a Duhului care lucrează acum în fiii neascultăto- ri. Între ei eram și noi toți odinioară, cînd trăiam în poftele firii noastre pămîntești, cînd făceam voile firii pămîntești și ale gîndurilor noastre și eram din fire copiii ai mîniei ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sabie iudeo-creștinism. Pentru că erau unicii iubitori ai Talpei Iadului, l-au pus pe acest ,,veșnic învingător” al lor, numindu-l ,,Dumnezeul nostru”, să-i cotonogească pînă vor fi fugăriți din ceruri, de pe pământ și din mințile oamenilor pe ,,Domnul puterii văzduhului’’ și ,,Dumnezeul veacului acestuia’’, adică Sîntu sau Gog, Ziditorul religiei geților. Încă odată scrierile din Noul Legămînt, ne arată fără putință de tăgadă că în Pa-lestina a existat un conflict veșnic între hoțomanii ivriți care au pus mîna prin violență
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
așa și pe Pământ...” A face voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic, în a asculta de legile vieții, așa cum sunt ele înscrise în ființa și în suftetul nostru. Rugăciunile, care se înalță către Cer precum se ridică dimineața aburul pământului în văzduh, se deosebesc unele de altele, la fel cum se deosebesc între ele persoanele celor care se roagă. Ele constau însă în variațiuni pe două teme, care sunt mereu aceleași - necazul și dragostea. Este pe deplin legitim să implorăm ajutorul lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sunt nevoiți să pribegească lăsând totul. Dar au luat cu ei numai Biserica. Au pus-o pe roți, au înjugat boii, oamenii au proptit-o cu umerii lor și astfel Biserica mergea alături de credincioșii ei, cu turla ei semeață despicând văzduhul. Aceasta este o reprezentare sugestivă a prezenței Bisericii în viața poporului român. Cu mulți ani în urmă, stăteam de vorbă pe aceeași temă, cu un distins istoric, Alex Gonța, care îmi spunea printre altele: „Nu ne dăm seama ce comoară
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe cea din ceruri. Sf. Grigorie de Nyssa se întreabă, ca și psalmistul David: „cine-mi va da aripile cu care să mă avânt până la înălțimea acelor cuvinte cu care să pot, părăsind pământul, să străbat de-a curmezișul întreg văzduhul, să mă pătrund de splendoarea spațiilor eterice, să zbor mai departe, să ajung dincolo de tot ce se mișcă și se transformă, să intru într-o stare de invariabilitate, să capăt forța de nebiruit, capabilă să se înalțe prin sine, să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
un sunet. Zilele vieții noastre sunt șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari optzeci de ani și cea mai mândră din ele nu-i decât osteneală și durere. Așa trece viața noastră, iute și zburăm cum zboară pasărea-n văzduh. Cine știe puterea mâniei Tale și cine socoate urgia Ta după teama datorită Ție? învață-ne dară așa să socotim zilele noastre, ca să dobândim inimă înțeleaptă. întoarce-Te, Doamne! Până când? Milostivește-Te spre robii Tăi! Umple-ne dimineața de mila
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ce sta să se desfacă din piept: „Îmi simțeam pieptul desfăcându-se ca al unei oi tăiate. O durere imposibil de suportat mă smulse din mine însumi cu vene cu tot și cu sânge cu tot. Mă ducea undeva în văzduh și eu nu mă puteam împotrivi. Tremuram ca un zmeu de hârtie legat de o ață slabă de pieptu-mi desfăcut. «E sufletul - am gândit - există!» Se înălța încet. Simțeam că nu mai am putere să-l mai țin, că încă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
roșiori și se referă la "femeile tinere, domnișoare, doamne - soții, vreau să spun - văduve, divorțate..." care participă la ritual. Vama poștei este locul de trecere - vama este, prin definiție, un loc de trecere - după prima întoarcere de la țigănci. Sintagma "vămile văzduhului" sau "vămile cerești" despre care vorbesc textele patristice, hagiografice și liturgice reprezintă popasuri prin care trece sufletul mortului în călătoria spre cer și unde este cercetat pentru viața avută; fiecare vamă are în vedere un anumit tip de păcate, de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
strada S în Shambala. Personajele feminine din viața dr. Zerlendi, preocupat de biografia dr. Honigberger se numesc Sofia și Smaranda. Strada pe care se află casa din alte timpuri, este marcată prin același grafem simbol, S: "Era, parcă, un alt văzduh aici. O lume care se stinsese cu încetul în celelalte cartiere mândre ale capitalei și care se păstrase aici cuviincioasă, fără agonia decrepitudinii și a mizeriei. Era o casă boierească de pe vremuri, dar bine păstrată". Marcată de spiritus loci stăpâna
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Pe vatra corăbiei/ inima mi-o-ngrop subt spuză/ să-și țină jăratecul. Paserea focului/ nu-mi mai fâlfâie peste pereți./ Dăinuie veșnic potopul". Pajiștea cerului și pasărea focului nu își conturează prezența; dar tocmai absența le decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt decât umbrele iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste pereți nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înseși. Lumina aceasta nu învăluie natura, nu vine din lume - "privire-nchisă" - și nici măcar din lumea poemului. Ceea ce se vede prin ferestrele sparte ale trupului nu mai e reflectare ci văz iluminat, viziune: "Și-n urmă, prăbușește-mi lumina din văzduh,/ îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh" (Rugă simplă)6. Îngroparea în lumină - precum mistuirea în azur7 - răstoarnă întreaga perspectivă; acum ceea ce luminează vine din ochiul pe care-l deschide, din vederea unui ascuns răsfrânt, iradiant. Tot ce era nevăzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vine din lume - "privire-nchisă" - și nici măcar din lumea poemului. Ceea ce se vede prin ferestrele sparte ale trupului nu mai e reflectare ci văz iluminat, viziune: "Și-n urmă, prăbușește-mi lumina din văzduh,/ îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh" (Rugă simplă)6. Îngroparea în lumină - precum mistuirea în azur7 - răstoarnă întreaga perspectivă; acum ceea ce luminează vine din ochiul pe care-l deschide, din vederea unui ascuns răsfrânt, iradiant. Tot ce era nevăzut se vede, iese cu lumina - ca lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu limpezimea mediului în care apare, figură informă, ce pare și apare, fără a putea fi recunoscută drept ceva existent în cuprinsul naturii: "Căci zborul lui puternic îl purta/ Pe mare și cu aripe tivite/ De soare roș, venea vâslind văzduhul./ "Un nor" am spus "e doar un nor". Dar sigur/ Nu sunt nici azi, căci vântul era mort". Nerecunoașterea nu e rodul privirii carente; în privire se arată ne(mai)văzutul cu care ea nu e obișnuită, pe care nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lor nașteri în adevărul existenței, pure ființări ce rătăcesc în spațiul transparent dintre pământ și cer. La rândul lui, "cu tot sufletu-n vis", omul își trăiește dureros condiția duală, rătăcind "nebun" printre sferele de argint ale armoniei cosmice, "în văzduhul bătut de himere", zbătându-se totodată "ferecat pe pământ". Dorul de esențe e mistuitor, iar dacă înălțarea până la ele pare imposibilă pentru tot ce se manifestă în lumea generațiilor, acest invizibil inexprimabil dă totuși ceva de văzut, propune imaginile-model ale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ritmul indicibil al necuprinsului în care toate se cuprind: "Numim lumini nespuse și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua Cuvântului ce-nvie dăruiește", dă numele și "înfățișarea cuvintelor": "izvor/ înmiresmată de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață, căci ele respiră acum în lumina în care semnifică, rostesc viața care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
proiecția deschisă de drumul unui unde. Dar smulgerea din trecutul cunoașterii nu pulverizează doar prezentul ci și viitorul: "Un singur gând ca o mireasmă tare:/ Să te desprinzi din tine și să zbori/ Asemeni continentelor de nori/ Pe valuri de văzduhuri viitoare". Gândul zborului - asemenea trecerii norilor - se înalță în văzduhuri viitoare; gând fără cuvânt, căci el nu are viitor, nu poate rosti decât prin analogie, imaginând zborul asemeni văzutului și cunoscutului. Spațiu închis, refuzat de viziune, în care se pare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cunoașterii nu pulverizează doar prezentul ci și viitorul: "Un singur gând ca o mireasmă tare:/ Să te desprinzi din tine și să zbori/ Asemeni continentelor de nori/ Pe valuri de văzduhuri viitoare". Gândul zborului - asemenea trecerii norilor - se înalță în văzduhuri viitoare; gând fără cuvânt, căci el nu are viitor, nu poate rosti decât prin analogie, imaginând zborul asemeni văzutului și cunoscutului. Spațiu închis, refuzat de viziune, în care se pare că nimic nu prevestește o nouă arătare. Și totuși spațiu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
refuzat de viziune, în care se pare că nimic nu prevestește o nouă arătare. Și totuși spațiu poetic al unei imagini neașteptate: "Și-ntr-un tărâm de inedit azur,/ În care nicio amintire nu vibrează,/ S-ajungi în calea ta văzduhul pur:/ Miraculoasă, veșnică amiază...". Ceea ce se arată acum nu mai sunt norii care trec prin prezentul deja trecut al unui imposibil viitor. E chiar spațiul posibilului care se deschide ca tărâm inedit, fără nicio determinare temporală (nicio amintire nu vibrează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deja trecut al unui imposibil viitor. E chiar spațiul posibilului care se deschide ca tărâm inedit, fără nicio determinare temporală (nicio amintire nu vibrează), în absența oricărui drum și a plecării spre un unde5. Nu să ajungi pe calea spre văzduhul pur, ci: S-ajungi în calea ta văzduhul pur, în miracolul neplecării, în lumina care e calea însăși, văzduhul și cerul laolaltă, în aceeași imagine a purității. Aici gândul gândește în imagini, iar imaginea apare într-adevăr înaintea gândirii și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spațiul posibilului care se deschide ca tărâm inedit, fără nicio determinare temporală (nicio amintire nu vibrează), în absența oricărui drum și a plecării spre un unde5. Nu să ajungi pe calea spre văzduhul pur, ci: S-ajungi în calea ta văzduhul pur, în miracolul neplecării, în lumina care e calea însăși, văzduhul și cerul laolaltă, în aceeași imagine a purității. Aici gândul gândește în imagini, iar imaginea apare într-adevăr înaintea gândirii și deasupra limbajului semnificant. Căci gândul acesta "anarhic", "pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
temporală (nicio amintire nu vibrează), în absența oricărui drum și a plecării spre un unde5. Nu să ajungi pe calea spre văzduhul pur, ci: S-ajungi în calea ta văzduhul pur, în miracolul neplecării, în lumina care e calea însăși, văzduhul și cerul laolaltă, în aceeași imagine a purității. Aici gândul gândește în imagini, iar imaginea apare într-adevăr înaintea gândirii și deasupra limbajului semnificant. Căci gândul acesta "anarhic", "pe care vorbele nu-l pot cuprinde", dislocă logica ierarhizantă a gândirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reprezintă. Dacă lucrul însuși este umbră, el dispare în propria imagine, se dizolvă într-o formă lipsită de conținut, identic cu aparența sa. În lumea începutului nu există lucruri, ci doar aparențe, figuri nereprezentative, imprezentabile, ale inaparentului: "Umbra/ vibra-n văzduh cu sine, fără umbră,/ și, nensoțită, dovedea mai lesne/ decât acum când îmi îngână mâna". Ce dovedește atunci această umbră neînsoțită de lucrul neluminat, mai mult decât acum, când dă contur și dublează ceea ce este? O umbră desprinsă de povara
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțelege, în această primă înfățișare a lor în imaginația cititorului, nu e mai mult decât ecoul difuz al unei infra-realități, căci prin limbajul care le rostește răzbate nespusul, orizontul mut dintre cuvinte: "planări tăcute/ potriviri de stele/ o vână de văzduh de toamnă/ se tulbură curgând înfiptă-n cer/ cum ai văzut puternicul și leneș fluviu/ răspândindu-se în mare/ pe vergele de aur au început/ să alunece către sud/ neclintitele păsări". Ce ni se dă spre imaginare se așază tăcut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se pune în potriviri semnificante ale imaginalului, așa cum ceva încă nealcătuit se adună spre centru, cristalizează în jurul unui sens nevăzut. Prefacere în mișcare, a tot ce curge în sensul creației, strânge dispersia într-un suprem focar de iradiere. Dacă vâna văzduhului se înfige în cer iar fluviul se răspândește în mare, aceasta nu în virtutea unei de-la-sine puteri, a unui îndemn care le face să-și schimbe natura; imaginile arată concentrarea, inevidentă la prima vedere, contopirea potențelor în lucrarea suverană a principiului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu în virtutea unei de-la-sine puteri, a unui îndemn care le face să-și schimbe natura; imaginile arată concentrarea, inevidentă la prima vedere, contopirea potențelor în lucrarea suverană a principiului care le pune în starea putinței de a fi. "Vâna de văzduh" sau "vergelele de aur" sunt figurile în care imaginea, deși imaginată, e doar posibilul unei zămisliri, inimaginabilul care ne pune în situația imaginării. Căci ce ne tulbură mai mult existența așezată în limitele explicabilului dacă nu tocmai neașezarea de neimaginat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]