6,856 matches
-
cutie, pe masa de sub fereastră. (Ar trebui să adaug câteva amănunte despre cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pantoful în cap. „Există totuși o compensație“, spuneam, „dar ea se află în vestiare, acolo unde dăm nume noi acelorași străvechi și jalnice erori“, și așa mai departe. Astfel vorbeam cu Maria și mă simțeam bine, golul acela cu demarcații vagi se umplea cu efluvii călduțe, mă ascultam ca pe un străin, nu totdeauna mulțumit de mine, îmi găseam justificări : „Nu vreau să-i las ei timp să se desfășoare, m-ar plictisi prea mult, prefer să aud pe unde se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
directe : imaginați-vă un far la țărmul mării, noaptea, pe vreme de furtună; pe când nebuna Paznică a farului trimite semne către toate navele, corabia ignorată a fiecăruia se zbate singură în beznă. Secunda de lumină nu mai arată stâncile... O vagă legătură cauzală mă făcea totuși să cred în efectele benefice ale unui anumit comportament asupra căruia n-am să insist ca să las fiecăruia plăcerea de a-l regăsi, între asceză și destrăbălare. (Zenobia numește asta : a fi cuminte.) 9. Stăteam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară a domului. Numai preoții au avut dreptul să-i privească trupul, și numai în timpul inițierii, o singură dată în viața fiecăruia. Amintirile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat. Atunci când aproximarea de similitudine se preciza la douăzeci de zecimale cele două obiecte intrau în conliguitate, iar cel mai mare străbătea spațiul. Gosseyn se similariză dincolo de grilaj și porni în fugă spre pădure. Sesiză prezența energiei magnetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se declanșase. Mai erau doi meseni în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
văzu un lucru straniu. Ea părea că se ridică, se duce până la ușă. O vedea așezată la o masă la care se găseau deja Gosseyn și căpitanul Free. Figura sa se clătina. O revăzu, mai departe, acum. Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rasă atât de legată de soarele și planetele proprii. Prin agenți, prin acțiuni fără semnificație aparentă, prin infiltrarea și, în final, printr-un atac irezistibil dirijat de nicăieri. Referirile făcute în diverse ocazii la o Ligă galactică potrivnică atacului păreau vagi și fără substanță, în comparație cu realitatea prezenței lui Thorson și a etapelor deja parcurse: asasinatul, trădarea și acapararea puterii pe Terra. ― Și tocmai eu m-am găsit să mă opun la toate! ― exclamă Gosseyn cu voce tare. Nu-și putu stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a cărei ferocitate era atenuată de vagi amintiri ale dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat pentru el, dar probabil foamea era veșnic prezentă, deoarece s-a constatat, după capturarea lui la vârsta de 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o mare deosebire: chiar din punctul de plecare, dumneata ești o ființă umană. Gosseyn tăcea, Pentru întâia dată, problema celui de al doilea creier era abordată în singurul mod rațional posibil: prin analiză și comparare. Până atunci, ideile lui fuseseră vagi și fără vreun temei real, neliniștitoare prin simplul fapt că noul său creier nu-și manifestase încă nici activitatea, nici reacțiile. Totuși, prin ecranul încețoșat al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Deci asta-i situația, nu-i așa? Ce planuri ai? Întrebarea îl surprinse pe Gosseyn. El ora cel care venise să ceară sfaturi și chiar ― deși îi era rușine să recunoască ― instrucțiuni. Propriile lui idei cu privire la viitor erau atât de vagi, încât nu puteau fi considerate drept proiecte. ― Am fost luat pe nepregătite ― mărturisi el. După ce am fost înconjurat de toate pericolele, mi-a fost teamă că voi muri și am trăit un sentiment de urgentă extremă. Dintr-o dată m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase călușul. Încerca o vagă nemulțumire, un inexplicabil sentiment de frustare. 22 "QUISNAM IGITUR SANUS?" (Deci cine-i cu mintea sănătoasă?) Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
diferențieze omul ce ținea o pușcă de cel ce ține un simplu aparat fotografic. "În fiecare din aceste cazuri, a fost subânțeleasă o similitudine care nu există. Istoria vremurilor de întuneric ale spiritului uman corespunde perioadei în care, în mod vag, omul începea să realizeze că nu mai este un animal, dar al cărui fundal îl constituiau tot reacțiile analitice, decurgând tot dintr-un ansamblu de identificări limitate și animalice. Istoria non-aristotelianismului, dimpotrivă, este istoria luptei omului pentru a-și antrena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
kilometru, nu-i păreau decât ca niște puncte negre care se târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică se cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare. Probabil că afară era noapte de-a binelea. Nava de asemenea dimensiuni se putea deplasa numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva numele acesta, dar conexiunea era mult prea vagă. Thorson continuă: ― Cineva a descoperit secretul nemuririi. O imortalitate căreia nu-i pasă de accidente. Mă rog, (se întrerupse cu dispreț) cu excepția acelor accidente care pot afecta corpul pe Pământ, unde străinii înarmați se plimbă ca la ei acasă. Thorson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mult prea multe instalații de protecție. Trebuie atras într-un loc unde să fie mai expus. Gosseyn încuviință cu un gest obosit. În fond, această propunere prezenta același grad de periculozitate ca și acțiunile lui de până atunci. Și la fel de vagă. Trebuia să colaboreze cu un tip bărbos. Își ridică privirea. ― Asta-i tot ce-a spus Crang? Să colaborez? ― Da, atât a spus. "Ce-și închipuie ei..." se gândi Gosseyn cu amărăciune. Din nou i se cerea să urmeze orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aproape o jumătate de ceas pentru a fixa un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu oprit de unul dintre oamenii care asistaseră în ajun la conferința lui. - Ce naiba faci aici? - În curând n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
transa hipnotică. Era un fenomen obișnuit în hipnotism. Acum, oamenii aceia erau supuși altor stimuli, probabil pentru a-i face să acționeze sub impulsul unor porniri îndelung înfrânate. Niște oameni care, în mod normal, nutriseră unii față de alții doar o vagă antipatie, o vedeau transformată brusc într-o ură sângeroasă. Ceea ce era îngrozitor, era faptul că nici nu-și dădeau seama de această schimbare. Căci echilibrul mintal al oamenilor putea fi rupt fără știrea lor, fie prin transplantarea într-un mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stabilească un contact util, în cele cinci ore ce-i mai rămâneau. Începuse să se îndoiască de înțelepciunea hotărârii sale. Când încerca să-și ridice mâna spre panoul de control a encefalostatului, nu obținea, aparent, nici un rezultat. Doar câteva senzații vagi, printre care aceea a mirosului caracteristic al cauciucului ars. Pentru a treia oară, ochii i se umeziră, dar imaginea, foarte clară, pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
imaginea, foarte clară, pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul uneia dintre acele clădiri înalte și înguste, un interior vag luminat de reflexele razelor de soare ce pătrundeau prin ușile deschise. Nu existau ferestre, iar în loc de pardoseală erau niște podețe, pe care ședeau câteva din ființele acelea cu aspect de pasăre. Pereții aveau numeroase uși, care indicau prezența unor dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vremuri, simțurile îi fuseseră foarte ascuțite, dar de când începuse să- și piardă puterea nu mai capta semnale decât de la o distanță de câțiva ani-lumină. Așa și acum, abia dacă desluși primele semnale ce-i indicau prezența navei. Energie, materie... Impresii vagi se învălmășeau în creierul lui amorțit. Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în vechea și deznădăjduita lume a beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă, mesajul își croi încă o dată drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele patru brațe i se întinseră, iar cele patru picioare îi zvâcniră, mânate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întâmpla ceva, spuse Smith. A ghicit adevărul, de vreme ce a părăsit nava. Iar faptul acesta pare să-ți infirme teoria, Korita! Spuneai că, având o mentalitate rurală, nici nu și-ar fi putut imagina că vom ieși din navă. Un zâmbet vag lumina fața palidă a arheologului. - Domnule Smith, rosti acesta politicos, nu încape nici o îndoiala că și-a închipuit ce vom face. Probabil că era pe treapta cea mai de sus a "ruralității". - Bine-ar fi să avem și noi unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]