3,591 matches
-
Ca român poți fi mulțumit de ceea ce a obținut dl. Brătianu de la noi. De altfel, am observat că citești cu vocea plină de mândrie granițele României noi.” Nu îmi dădusem seama de acest lucru, dar, fără voia mea, tonul meu vibra când se evoca înaintea noastră imaginea României ce era menită să iasă din jertfele către care ne îndreptam. Pe urmă, cu același protocol, am purces și la citirea convențiunii militare. Când cetirile au fost terminate, a venit rândul iscălirii. Eram
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
La fel se întâmplă celor care n-au citit nici o poezie în afara sistemului educațional. Ei sunt cei care pierd, sufletul și sensibilitatea lor. Scriu pentru cei care iubesc literatura, pentru cei care au capacitatea de a se emoționa, de a vibra la lectura unei poezii de bună calitate. Scriu pentru cei care au talent de cititor. Și poetul, înainte de a ajunge poet, trebuie să aibă un mare talent de cititor. La fel cel care ne citește. Cititorul poeziei mele, în varianta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cititor. La fel cel care ne citește. Cititorul poeziei mele, în varianta că există, bănui că face parte dintre acei pe care îi bântuie ades melancolia, sunt vizitați de nostalgii, îi preocupă metafizica, au un suflet deschis și sensibil, încă vibrează emoțional și, ca să glumim, sunt mai inteligenți decât cititorii... nu spun cui! Prima reevaluare, în ceea ce privește literatura ultimelor cinci decenii, ar fi a celor care o reevaluează... De ce nu te-ai mutat de la Iași la București? Se știe că Bucureștiul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne mai filmează un domn ca la sfârșitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu sentimente Între vis și realitate, Între Cer și pământ vibrăm de emoții. Parcă Îl avem pe Dumnezeu În noi. Așa este. Da, mergeți să vedeți că nu mint! Poate veți simți acea transformare, acea ușurare pe care și eu am simțit-o și trăit-o. Și sunt sigură că veți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Nu de acolo, plecase? Și altă corespondență : Publicată în revista „Neamul Românesc” (1918), apoi în volumul „Poeme cu îngeri” (1927), poezia „Durerea”, apreciată de principesele Nadeja Știrbey și Elisa Știrbey ca un triumf patriotic, admirată chiar și de Octavian Goga, vibra sufletele: În toamna anului 1942 - cam la doi ani după decesul soției - împlinind 7 decenii de viață, G. Tutoveanu intervine pe lângă Voiculescu, în această epocă referent literar cu gradul de director clasa I la Direcția programelor Radiodifuziunii pentru a înlesni
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
succint, ce urmărește viața lui Mihai Eminescu, punctându-se doar momentele semnificative ale evoluției acesteia. Urmează apoi un Portret-sinteză, ce-l încadrează pe poet în mediul existențialității sale și mai ales în circuitul amplu al mișcărilor ideatice universale, la care vibrează. "Eminescu ține să precizeze, oarecum concluziv, Mihai Cimpoi nu este propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic, ci este un poet care reformulează dintr-o perspectivă proprie miturile romantismului în pragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
minute sau cât o fi nevoie. Necondiționat. Indiferent de situație. Fără nervi și fără admonestări dacă lucrurile nu vor merge exact cum ne-am dori. Știința are nevoie nu de 2000 de suporteri, ci de 2000 de inimi care să vibreze la unison și care să lase la o parte timp de o oră și ceva orice alte răfuieli sau patimi. Nu e loc de așa ceva. Nu acum. Să umplem sala și să le arătăm portughezilor ce înseamnă INFERNUL pentru ca, apoi
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Cornea. Taci din gură, îl întrerupse Pogor, observațiile se fac la sfârșit! Dar de ce înainta lectura, de ce tăcerea era mai adâncă și atențiunea mai mare. În starea sufletească în care eram cu toții atunci, atinsesem se vede coarda care singură putea vibra în noi în acea sară, coarda sentimentală ce acum ne pare așa de copilărească. După ce isprăvi lectura, Maiorescu zise: Eh bien...! Messieurs, voilà une nouvelle!109 Mihai Cornea, care era ușor de entuziasmat, mi-a promis o epistolă în versuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de-a lungul trupului și mă hotăram să nu-mi mai pierd vremea scriind. Dar iarăși altă dată un lucru de nimic, un te miri ce, un colț de cer albastru, o rază de soare strecurată prin geamuri făcea să vibreze biată inima mea vecinic agitată, vecinic bătută de valuri între speranțe și decepțiune, așa că uitând hotărârea luată, cădeam fără voie în păcatul bețivului care nu-și poate stăpâni patima, și începeam din nou să înnegresc hârtie. Un lucru însă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
farmecul cântecului parcă i se ștersese de pe față zbârciturile anilor, parcă întinerise cu o jumătate de veac. Era frumos de văzut cum îi sticleau ochii acestui moșneag, urmaș al unei generații trecute, cum ședea încă drept ca lumânarea, cum îi vibra corpul împreună cu strunele cobzei; era mai ales frumos de văzut cadrul încunjurător de verdeață prin spărturile căruia se întrezăreau dealurile păduratice ale Iașului, împodobite cu monastiri vechi, istorice, foste cetăți de apărare, rămășiți și aceste din timpuri apuse și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce a sunat o dată, continuă încă multă vreme să vibreze pănă se stinge ultima ondulațiune. Apoi, după ce m-am sculat de la masă și m-am cotit cu vro două, trei englezoaice care, negreșit, m-au luat și ele drept un maur sălbatec, m-am dus binișor să mă culc. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care devine valoarea dominantă și care le subordonează pe toate celelalte. Spre deosebire de Dilthey, care considera că sufletul tinde să realizeze o singură valoare, respingîndu-le pe toate celelalte cu care nu se armonizează, Spranger aprecia că structura sufletească este capabilă să vibreze în contact cu mai multe valori, subordonate însă uneia centrale, dominante (4, pp. 54-56). Această valoare centrală devine hotărîtoare pentru viața individului respectiv; ea dă sens vieții, determină tipul de personalitate. Eduard Spranger clasifică tipurile de personalitate după valoarea dominantă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este condus educatorul o constituie simpatia, devotamentul față de societate în general, față de copil în special. Totodată, educatorul poartă în sufletul său iubirea pentru toate valorile obiective cu care vrea să pună în contact spiritele tinere, pentru a le face să vibreze și pentru a le stimula să creeze (3, p. 380). Concepția pedagogică a lui Eduard Spranger, deși se opunea altora mai vechi, pe care se întemeia practica școlii tradiționale, păstrează însă ceva din spiritul acestora, și anume, caracterul filosofic. Într-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Aveam formații cu jucătorii de fotbal, golgeterii. Liste întocmite profesionist, cu ținută grafică. Optimi, sferturi, semifinale. Și făceam scenarii în paralel cu meciurile de fotbal cu nasturi. Conferințe de presă și tot restul. Ce discută jucătorii după un gol, cum vibrează tribunele, reproșuri după o ratare monumentală, dialoguri care încercau să pară cât mai verosimile. Cum freamătă tribunele. Așa zicea Țopescu, pe care n-am înțeles niciodată de ce unii îl consideră un mare comentator, când el nu e decât un tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
responsabili nu puteau urca. A stat producția din cauza mea. N-a putut merge fiecare pe unde avea treabă. Pe acel pensionar îl auzeam. Pereții liftului nu permiteau sunetelor să se răspândească, le adunau acolo, le strângeau. Corpurile oricum răspândesc sunete. Vibrează. Și culoarea spune ceva despre ele. Asta afli neauzind. Sunt altfel de semnale, pe care doar un surd le poate percepe. Mai există și alte forme de limbaj. Nu doar vorbele. De fapt, astea sunt cele mai puțin importante. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
devenirii noastre morale și profesionale. Un om, un părinte absolut minunat, o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
corda rea mea s-a topit deodată și am simțit dulceața oboselii, sfâr șeala ceea care te-ar face să nchizi cu bucurie ochii pentru vecinicii. Dragul meu, noutatea e elementul care mă face să trăiesc cu atâta intensitate, să vibrez de toate emoțiile de parcă aș fi vizitată de un duh sfânt sau stăpânită de un diavol... Dragul meu Beldișor, trebuie să-nchid scrisoarea asta fară să-ți spun mai nimic din câte aveam să-ți spun... Dragul meu Beldișor, nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vieții, Casa de Editură Cronica, 1996); 3 iunie, 2012 Cu recunoștință, dl. Cornel Galben Înv. I. Iordache (Ioana Iordache Baltag - Întoarcere În timp, Editura Grafit, 2011). 8 iulie 2012 Adaug noi autografe: D-lui Cornel Galben din partea unui suflet ce vibrează de emoție și bucurie cu prilejul Întâlnirii aici, acasă la dumneavoastră, la Bacău. 26 mai 2001 (Gabriel Dragnea, Aici nu sunt cuvinte, Editura Amurg sentimental, 2001); Istoricului literar Cornel Galben, cu prietenie și cu prețuire. Viorel Savin, la Buhuși, În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Enescu mărturisea că „se odihnește de muncă prin muncă” și astfel mereu neobosit, mânuia cu genialitate arcușul, bagheta și pana. Acele uneltele materiale prin care trecea tot zbuciumul său sufletesc păreau parcă vrăjite, ajungând la inimile contemporanilor. Omagiile creației sale vibrează astăzi în milioane de inimi care vor urmări concertele. Oferta din agenda manifestărilor este densă, atrăgătoare, bogată în noutăți și reprezintă un prim succes al organizatorilor coordonați de Mihai Constantinescu și colaboratorii săi experimentați de la an la an, care ridică
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sigur Vasile B. l-ar fi deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de cît de utilă e contribuția ta pentru societatea care te sacrifică.“ I-am văzut dinții și zîmbetul Îndrăzneț cu care prevestea istoria, i-am simțit strîngerea de mînă și, cu un murmur Îndepărtat, l-am auzit luîndu-și rămas-bun. Noaptea, vibrînd la contactul cu vorbele lui, m-a luat din nou prin surprindere, Înfășurîndu-mă și pe mine În ea. Dar În ciuda cuvintelor lui, acum știam... Știam că atunci cînd marele spirit care ne ghidează viața va despica omenirea În două jumătăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și nouă, celorlalți trei frați ce ne aflam în seminar. Într-o scrisoare din 28.11.1942, pe când era la Luizi-Călugăra îmi scria printre altele: „Dacă alăturăm două piane și batem de exemplu nota La la un pian, auzim că vibrează nota La și la celălalt pian... Inima noastră e o coardă din pianul întregii omeniri. Inima prea dulce a lui Isus din sf. Taină este coarda care vibrează. Apropiindu-ne de sf. Tabernacol, inima noastră va începe să vibreze la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
piane și batem de exemplu nota La la un pian, auzim că vibrează nota La și la celălalt pian... Inima noastră e o coardă din pianul întregii omeniri. Inima prea dulce a lui Isus din sf. Taină este coarda care vibrează. Apropiindu-ne de sf. Tabernacol, inima noastră va începe să vibreze la fel cu Inima Micului Pruncușor. Inima noastră va începe să fie stăpânită de aceleași sentimente: de dragoste către aproapele, de iubire pentru virtute, în sfârșit de dragostea pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că vibrează nota La și la celălalt pian... Inima noastră e o coardă din pianul întregii omeniri. Inima prea dulce a lui Isus din sf. Taină este coarda care vibrează. Apropiindu-ne de sf. Tabernacol, inima noastră va începe să vibreze la fel cu Inima Micului Pruncușor. Inima noastră va începe să fie stăpânită de aceleași sentimente: de dragoste către aproapele, de iubire pentru virtute, în sfârșit de dragostea pentru desăvârșire... Asculta-l cu atenție mai ales atunci când te retragi singur
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bine reliefate, funcționa ca un motor în patru timpi fără să simtă greutatea sarcinii. De câtă vreme nu mai folosise tata uneltele agricole? Furca juca în mâinile lui puternice și pricepute precum racheta în posesia unui tenisman consacrat. Corpul său vibra ca un instrument bine acordat, emițând cele mai limpezi și armonioase sunete în deplină concordanță cu măreția infinită și copleșitoare a naturii. Dintr-o grămadă de crengăraie din curte, aflată sub vișinul bătrân de la extremitatea grajdului, și-a făcut niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]