8,307 matches
-
Institutului Balcanic avea să aprecieze această realitate în urma unei vizite la Muzeul Satului: "E un lucru pe care îl văd pentru întîia oară, cu toate că am călătorit mult. Opera d-voastră, admirabilă prin ideea ei fundamentală, produce o impresie adîncă asupra vizitatorului și deșteaptă în el aspirații mari și nobile"58. Din nefericire proiectul gustian a fost parțial abandonat. În anul 1938, Lucian Blaga, referindu-se la situația muzeelor din România, reproșa acestora că "oferă cultură sub formă de conserve"59, iar
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
salonul-restaurant a adus în anul 1999 un venit de 400.000 FF (aproximativ 60.000 EURO). 47. SELBACH GÉRARD, Les musées d'art américains: une industrie culturelle, p.37. 48. Ibidem, p. 98-104. 49. Ibidem, p. 24. 50. In articolul Vizitatori virtuali și muzee virtuale, autori BOWEN JONATHAN, BENNETT JIM, JOHNSON JAMES, în Publics et Musées, No. 13, secțiunea Public, Nouvelles Technologies, Musées, Presses Universitaires de Lyon, pp. 109-122. 51. BAUDRILLARD JEAN, La société de consommation, Denoël, Paris, 1999. 52. MOULIN
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
absolutul din adâncuri și din zări), indigoul însoțind / acoperind ezotericul nopții (al înălțimilor ascunse de nori și al întunericului) și violetul, în care beția senzorială se manifestă, paradoxal, prin fragilitate, prin teamă, în ciuda faptului că, până la contactul cu toamna (singurul vizitator care se încumetă să treacă pragul fricii), eul a depășit deja experiența ireversibilă a întâlnirii tuturor culorilor, care l-au cutreierat: Toate culorile mi-au trecut prin trup, / mi-au respirat clipele oarbe. Partea a doua a volumului, și alte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru cel care, introspectându-se, descoperă că e atâta ninsoare prin inima mea / că se-aude cum cade-n balans peste lume. Și, dacă-n sonetul lui Vasile Voiculescu, ne bate primăvara-n inimi, în poezia lui Florentin Popescu, toamna e vizitatorul aproape ritualic: ne bate iar toamna în ferestre, iubito și, din nou, tăcerile vin ca zăpezile, încât aproape orice duce gândul înapoi la satul natal, ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care diaconul Paul de Alep scria: “Toată lumea este de acord în a spune că nici în Moldova, nici la cazaci, nu se află vreo biserică să o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentație, nici prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mică, legăturile se stabilesc mai ușor. Situat la o distanță ceva mai mare față de Munții Pirinei, dar numai la vreo zece kilometri de frumoasa Vale Dordogne, situl Rocamadour e un spațiu deopotrivă pitoresc și sacru. Anual, vin aici milioane de vizitatori, francezi și străini. Ei admiră spectacolul naturii împlinit prin participarea omului creator. Turiști și pelerini își înnobilează ființa în fața unor vestigii ce dovedesc perenitatea existenței creative a omului pe pământ. Iar Rocamadour este o veritabilă lecție de geografie, de istorie
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pradă. Șoimii și bufnițele, de exemplu. Toate aceste păsări trăiesc într-un fel de semicaptivitate, dar în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite spectacole cu șoimi și vulturi. Cum se știe, aceste păsări se lasă mai ușor domesticite. Și asta din foarte depărtate timpuri. în Evul Mediu, practica vânătorii era, pentru nobili mai cu seamă, un fel de foarte la modă umplere
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
fidelă redare a apariției și evoluției viețuitoarelor care au populat cândva zona. Se pot „citi” astfel interesante pagini din istoria apariției vieții pe planeta noastră, mai întâi în mediul acvatic, apoi pe uscat și în aer. Fac deliciul și uimirea vizitatorilor dinozaurii, diferite specii de reptile, primele păsări, uriașele mamifere preistorice, unele mari cât niște clădiri din zilele noastre. De asemenea, este reprodusă evoluția omului, de la apariție și până în anul 3500 înainte de Hristos. Este condensată în acest parc întreaga preistorie
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
îndelungate cercetări și studii, specialiștii au reușit să le reconstituie înfățișarea. Această operă a fost facilitată și de descoperirea unor resturi sau chiar schelete întregi, în zona respectivă sau prin alte locuri. în baza celor citite și cu puțină imaginație, vizitatorul de azi își poate închipui, fie și cu aproximație, cam cum se desfășura viața omului și a tuturor viețuitoarelor în acele depărtate timpuri. Poți avea astfel o uimitoare revelație a istoriei omenirii. Spectacolul grotelor Departamentul Lot, ca multe altele de pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
multe etaje. Cinci la număr. Pe o lungime de 900 de metri. La cel de al doilea etaj se află un fel de bulevard - Le Grand Abri - lung de 400 de metri, devenit de mai mulți ani promenadă pentru numeroșii vizitatori. După îndelungate cercetări și studii, specialiștii au reușit să reconstituie, între altele, chiar și o bucătărie a omului cavernelor. în imediata apropiere, dar înafara spațiilor de locuit, au fost descoperite perimetre în care se desfășurau diverse procesiuni pre religioase. De
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
cercetași, pe la ora 11, cu barca. Nici o rezistență. Înaintăm. În fața noastră satele Cotu Morii și Obileni. O pocnitură de armă și un caporal, Vâjâială, cade la pământ. Începe să se tragă. Probabil miliția și organizațiile paramilitare sătești. Începem să primim vizitatori de dincolo de Prut care ne arată cum e situația. Sânt opriți la noi spre cercetare. În una din zile am trecut Prutul cu pierderi foarte mari. Grupa noastră a rămas pe jumătate. La Cuza Vodă fiind un singur batalion față
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se transformă aici, fără excepție, în pelerini. Apropiindu-se de Propilee, sunt pregătiți să admire ceea ce vor vedea. Mai mult: sunt convinși că e normal să fie entuziasmați când vor zări Parthenonul. Entuziasmul lor e, cumva, dinainte stabilit. Teama de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că "domnul Johnson" s-a decis să construiască un veritabil castel în deșert, cu două camere pentru muzică, dotate cu o acustică specială, plus biblioteca, plus sala de arme și odăi pentru oaspeți. Asta se întîmpla prin 1920. Mii de vizitatori au început să vină, în anii următori, să vadă "minunea", și toți plecau intrigați de "domnul Johnson", care se recomanda "eu sunt bancherul lui Scotty", dar și încîntați de farmecul celui ce inventase sau găsise o mină de aur. Scotty
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu rămână în Europa, unde i-ar fi fost locul. În America, două din cele trei întrebări au un răspuns mai ușor de dat. "De unde venim?" De pe un vapor cu imigranți. "Încotro ne îndreptăm?" Probabil, spre "visul american". Uitîndu-mă la vizitatorii care trec prin fața tabloului, trebuie să admit că tot ce știu (sau cred că știu) despre America nu depășește valoarea câlților pe care papa Alexandru Borgia îi aprindea uneori ca să-i vadă arzând. Pot să spun, convins că nu greșesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu și locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde și locuința și locatarii își dezvoltă reciproc toate defectele posesiei. Agitația lui Mini nu sp
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prin aceste vizite, bănuim cu toții. N-am fi fost împotriva acestor vizite la „fratele și prietenul cel mare de la Răsărit”, pentru că unele vizite sunt necesare, dar de ce pe tăcute, pe neștiute? De ce atâta secret care normal duce la acuze grave? Vizitatorul - incognito - nu era o persoană particulară, ci una oficială de primă mărime și normal ar fi trebuit să urmeze anumite căi diplomatice... Cunosc prea bine că dl. Geoană a fost lung timp ambasadorul României în Statele Unite cu remarcabile calități diplomatice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
viziuni. Fusese poate, mă gân deam, dintr-un vis... Câțiva ani după aceea n-am mai avut senzația de déjà vu. Nu mă plâng însă: am avut altele, care de care mai fantastice. În acea perioadă am început să am „vizitatori“. Deschideam ochii în miez de noapte și îi vedeam: un bărbat sau o femeie stând pe pat, lângă mine, și privindu-mă cum dorm. Aș putea să-i desenez pe fiecare dintre ei, atât de clar mi-i aduc aminte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
într-un vas acoperit deasupra cuptorului, când era în clasa a cincea, pentru un concurs pe teme științifice, după care uitase de ea. —O să-ți pregătim o baie ca lumea, cu spumă, când ajungi acasă. Îi povesti despre șuvoiul de vizitatori de la patul vecinului său de salon aflat în comă: femei în rochii cu șorț; bărbați în cămăși albe și pantaloni negri, ca mormonii misionari din anii 1960. El îi primea toate poveștile împietrit, cu toți mușchii feței încremeniți până la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de o mână nesigură, grăbită. Blestemul vieții orașelor mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit. Se așeză și îi citi ore întregi. Îi citi cu voce tare până când vizitatorii de dincolo de perdeaua culisantă începură s-o înjure în barbă. Cititul îl liniștea, mai ales noaptea, când aluneca înapoi, la accident. Când îi citea, fața lui se războia cu misterul locurilor uitate. Uneori, la jumătatea unei fraze, dădea peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
forța mușchilor aproape în întregime. Se îmbracă și se spală singur, se înțelege cu lumea, în general se poartă rațional. Comparativ cu acum câteva săptămâni, e ca și normal. În afară de ideile despre mine. Îndreptă mașina spre locurile de parcare ale vizitatorilor, de lângă aleea din față. — Aici am adus-o pe mama când s-a îmbolnăvit. S-a stins după cinci săptămâni și jumătate. Mi-am spus că mai bine mor eu decât să-l duc pe Mark aici. Dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se dizolvă. Se ridică, zâmbind. Infirmiera îi răspunse la zâmbet. —Probleme, prietene? — Eu n-am nici o problemă! Tipul ăsta are toate problemele. Îngrijitoarea se întoarse spre Weber. Îl cercetă, cu o mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil. —Un nou vizitator? — Tipul e tot numai o problemă, țipă Mark. Uită-te la așa-zisele lui teste, dacă ai chef să te țicnești. Femeia se apropie de el și-i întinse mâna. Weber îi dădu prostește bateria de teste, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rar să se simtă așa, ca și cum o dăduse-n bară la un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu vrea să calce pe terenul minat, dacă nu-i nevoie. Cu cât canalul știe mai puține despre poveste în ansamblu, cu atât mai bine. Îi oferă pachetul de bază: accident, urme de cauciucuri, spital, secție de terapie intensivă interzisă vizitatorilor și biletul de pe noptieră, așteptându-l când avea să-și vină în fire, peste câteva săptămâni. Ea e toată numai urechi. Filmează peste tot, în casă și în curte: Mark singur, cu privirea pierdută departe, peste câmpuri. Mark cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în farurile apar în oglinda ei retrovizoare, cel mai rațional lucru din lume este să deschidă ușa și să pășească spre ele. Acum intră din nou în spital. Cu un an în urmă, o opriseră la intrarea în secția interzisă vizitatorilor. Sunteți sora lui? O încuviințare inconștientă din cap fusese de-ajuns ca să poată intra. De data asta, n-o mai oprește nimeni. Absolut oricine e liber să-l vadă. Chiar și persoana din cauza căreia ajunsese aici de la bun început. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a primit pe toți în Slava cea cerească, întru bucuria cea negrăită care nu se va lua de la ei. Dacă în prima parte a lucrării ne vom hrăni inimile cu bucuriile sfinte ce încălzesc privirile și sufletele tuturor pelerinilor și vizitatorilor, în partea a doua a lucrării am adunat mărturii ale celor ce au trecut prin mănăstirea noastră, lăsând aici smerite glasuri; ca o carte de aducere aminte în care anii așezați cuminți vor șopti 8 duios celor ce se vor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]