4,110 matches
-
Sparta, s-o răpească pe Elena de la soțul ei regele Menelau. Acest rege era prietenul Afroditei. Departe spre poalele Olimpului apăruse o insulă de luminițe. Desigur era o așezare a grecilor din acea zonă iluminată public pe care furată de vraja serii și a mitologiei antice grecești am asociat-o cu un festin al Zeilor din Olimp. Ce-ai rămas tăcută și zâmbitoare, mamă, m-a trezit din contemplare fiică-mea. Când ești pe lângă Olimp, Sparta, Troia, Tesalia, pe pământul unor
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
străzii care le făcea și mai distincte. Ce mai? Era o adevărată feerie pe care n-ai fi voit să se mai termine pentru a-ți prelungi starea de beatitudine. Când a luat-o pe strada dinspre mare, am pierdut vraja luminilor; în schimb am cunoscut vraja mării întunecate pe care plutea un vapor de cursă lungă și el iluminat puternic. Trenulețul nostru șerpuia printre două insule de lumini: una mare a orașului, alta mignionă a vaporului. Ce frumos arată orașul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
distincte. Ce mai? Era o adevărată feerie pe care n-ai fi voit să se mai termine pentru a-ți prelungi starea de beatitudine. Când a luat-o pe strada dinspre mare, am pierdut vraja luminilor; în schimb am cunoscut vraja mării întunecate pe care plutea un vapor de cursă lungă și el iluminat puternic. Trenulețul nostru șerpuia printre două insule de lumini: una mare a orașului, alta mignionă a vaporului. Ce frumos arată orașul noaptea!a exclamat janeta. Toate orașele
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
elegant primeau mai multă băutură. Bărbații erau mai mult criticați. Se făceau glume pe sama lor și cei care nu prinseseră ritmul dansului erau stropiți cu jet de băutură pe față, pe păr, în râsul celor din jur. Prinși de vraja legendelor, de farmecul dansurilor și melodiilor grecești, de minunata priveliște a mării, nici nu ne-am dat seama când am ajuns la insula Skiathos. Deși mersesem pe mare mai mult de două ore. Am debarcat în portul din orașul cu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
noi. După această priveliște sinistră, dar foarte înduioșătoare, am aruncat o ultimă privire spre interior și am ieșit în mica grădină a mănăstirii. Ne-am așezat pe o bancă din puținele care se aflau ca să ne bucurăm în liniște de vraja acelui loc monahal. Și ne-am bucurat din plin. Trandafirii atât de frumoși și proaspeți, nu ca cei care îi văzusem până acum în stațiunea noastră sau prin Platamonas, ne încântau cu parfumul lor și cu culorile vii.Același farmec
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fi uitați de lume. Întemeietorii lui au făcut anume parcă să nu-i găsești prea lesne. Întocmai ca-n poveste, cel care-i caută este supus unor adevărate încercări ca să-i poată descoperi. Dar odată descoperiți, temerarul le cade sub vrajă. Satul are farmecul lui în orice anotimp, iar primăvara și toamna devine de-a dreptul mirific. La numai opt kilometri de Botoșani, deși dau impresia că de sus, din Dealul Crucii, se dezvăluie cu totul, Ipoteștii păstrează ceva tainic înlăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
suprema înflorire în sufletul copilului 40. Satul ipoteștean sat structural romantic, uitat odinioară de lume, la marginea țării a devenit sacru prin copilăria fabuloasă a poetului și prin recrearea lui în universul imagistic eminescian. Îndrăgim Ipoteștii, în bună măsură, sub vraja/sugestia poeziilor eminesciene de care suntem involuntar marcați. Rezonanța de șopot din numele lor ne trimite la misterul labirintului paradisiac din amintirile poetului. Nașterea și copilăria lui Eminescu au intrat în mit și sunt indesctructibil legate de Ipoteștii mitici. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cei obișnuiți ai toamnei, vei avea privilegiul să-i vezi și pe cei de argint. Însă acolo se întâmplă un lucru cu totul misterios: Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă./ Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint/ Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind 127, așa încât, ecourile terestre se sublimează într-un peisaj transmundan. Poate că rangul cel mai înalt pe care l-a acordat vreodată cineva codrului a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
le poartă-n a lui herb129. Toate vietățile trăiesc în armonii de Eden. De ce, atunci, nu s-ar tocmi și îndrăgostiții tovarăși pădurii, căci reacțiile lor sunt asemănătoare cu ale tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se în vraja-i învăluitor-odihnitoare: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi130. În vraja amintită se adună împrejur Ale Curții mândre neamuri,/ [...] Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându-și ramurile-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
căci reacțiile lor sunt asemănătoare cu ale tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se în vraja-i învăluitor-odihnitoare: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi130. În vraja amintită se adună împrejur Ale Curții mândre neamuri,/ [...] Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându-și ramurile-n laturi:// "O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi!/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi!131". Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al umbrei întuneric numai codrul îl face pe copilul-poet să se dăruiască într-atât încât să i se pară anii ca clipe/ Clipe dulci se par ca veacuri 133. Numai că ecuația codru-copil, plămădită intim, după ani își rupe inevitabil vraja. Ruptura e profundă, iar faptul că timpul acela devine ireversibil este plătit scump de conștiința omului matur: Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot ?134 Regretul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
părea presărat cu flori 196. În deplină concordanță cu originea reală a lacului care este izvorul, în planul strict al realului, lacul-"minune" din vârful dealului împădurit al Ipoteștilor este "hrănit" de patru izvoare, care-i întrețin și viața și vraja. Cuvântul izvor subîntinde semantica plenară a originii, inclusiv în plan ontologic: Astfel părinții din părinți/ Un suflet îmi meniră/ Un viu isvor de suferinți/ Ce nu mai conteniră 197. Sau: Viața mea curge uitând izvorul 198. Dinamismul vital al izvorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi149. Chiar atunci când este vorba de maestrul maeștrilor, Shakespeare, există un alt maestru, care viu mă ține/ [...] Și de cât tine mult mai mult mă-nvață150. Iubirea este vraja lumii vii și mai presus de orice altă învățătură a lumii, căci Fără de ea nu e de a trăi,/ Fără ea omul ca stins se duce151. Contopit cu sunetul harfei, motivul îl va urmări pe Eminescu până la sfârșit, convertindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunetele pianului. Poesis, la rândul ei, va avea aceeași soartă, cu deosebirea că aceasta din urmă își va acompania moartea cu propria-i cântare. O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe apă și aur în aer176. În tinerețea ipoteșteană înclinația poetului spre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe apă și aur în aer176. În tinerețea ipoteșteană înclinația poetului spre o imaginară criptă, după moartea prematură a iubitei, este grăitoare: Alege-ți o cruce, alege-un mormânt/ Și zi: Aici doarme amorul meu sânt;// Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o, nu! Nu vreau să vin la curtea voastră, Deodată cerbul a vorbit. Tu m-ai rănit la vânătoare, Ei rănile mi le-au legat; În fericirea curții tale Eu m-aș simți încătușat. La curtea ta... aș fi o vrajă, O jucărie pentru proști; În viața lor sunt o podoabă Pe care tu, n-ai s-o cunoști. Stătu pe gânduri voievodul Și se gândi că nu-i de-ajuns Să fii mereu măreț și veșnic De măreția ta cuprins
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ai? - D-aia, tăticuțule, vreau să fii suplu și frumos mereu. - D-aia te lași cu bucile astea mari pe burta mea, ca să mă subțiezi și să mă strivești? - D-aia, tăticuțule, d-aia. Da’ la noapte o să ieșim la Vraja Mării și-o să mâncăm mici și fripturi. În fiecare noapte o să ieșim de-acum Încolo. Gata, tăticuțule, nu mai strâng bani. Nu-mi mai pasă. Am scăpat de paguba de Laur, am rămas numai cu tăticuțu’ meu. O să mâncăm bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
printre tarabele bazarului din stațiune după ceva gros de Îmbrăcăminte. Cât de curând avea să se răcorească vremea, dar puloverele alea erau prea scumpe pentru mine și Neli, iar ea nu-și uitase promisiunea. Plimbările noastre se terminau Îndeobște la Vraja Mării, unde ne Îndopam cu mici și bere ca pentru o săptămână. Cel mai adesea Însă, ieșeam fără Neli. Pe ea o ținea turcul ei la vânzare până la nouă seara, iar eu trebuia să-mi fac rost de pahare pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văpăi într-o ploaie de scântei dănțuitoare. Toți tac... și, tac apăsați de tristețe și îngrijorare... Știrile de pe frontul de la Iași îi îngrijorează mult. Se uită adânc în inima focului... O vreme n-au scos o vorbă, sperau ca printro vrajă... un miracol, să comunice cu cei de acasă... Pe chipul lor joacă limbile de flăcări ca niște șerpi... Ca neam... la origine de păstori și crescători de vite, focul este un tovarăș căruia îi încredințează gândurile cele mai intime. Pentru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Unde-ți era soția regală și istmul ce separă cele două mări? Tot eu, eu care acum am devenit pentru tine o barbară, eu care acum pentru tine sunt săracă și mă consideri vinovată pentru că exist, eu am adormit cu vrăji ochii săi de flăcări și ți-am deschis calea către lâna de aur ca să o sustragi fără riscuri. L-am trădat pe tatăl meu, am abandonat lașă regatul și patria, am acceptat să te urmez fugară în exil, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
balaurii și taurii înfuriați și asupra unuia singur, soțul meu, n-am avut nici o putere. Eu, ce cu filtrele mele magice am stins incendii implacabile, nu sunt capabilă să mă sustrag propriilor mele flăcări. Acum, aceleași descântece, ierburile secrete, arta vrăjilor pe care doar eu o posed, sunt cu totul neputicioase: nici zeița și nici sacrificiile către Hecate cea puternică nu mai au eficacitate. Nu mă mai bucură lumina zilei, iar nopțile sunt pentru mine veghi amare și dulcele somn se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
De când locuiesc la Tomis, am parte de vise miraculoase. În somn călătoresc prin toate lumile posibile și contemplu metamorfoze mirifice ce se desfășoară sub ochii mei fascinați. Aia mi-a povestit basmul cu un fiu de împărat care, printr-o vrajă, fusese transformat în porc. În vis, am retrăit aceeași transformare: mâinile mele au devenit picioare de animal, pielea mi s-a acoperit cu peri aspri și am început să grohăi. Dimineața mi-am cercetat atent corpul. Catharsis Uneori, noaptea, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
getă, cu siguranță că niciodată n-aș fi aflat de doctrina lui Zalmoxis și astăzi nu m-aș afla aici. Originile voiajului meu inițiatic sunt datorate acelei împrejurări fericite. Îi repet acest lucru Aiei și ea se miră că recunosc. Vrajă În ziua următoare, întorcându-mă din port, unde mersesem să-mi ridic corespondența, am întâlnit un tânăr frumos care semăna leit cu cel sacrificat. Poate că era chiar el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri? Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca să mă conving de prezența ei. Mi-e teamă să nu mi-o răpească un zeu invidios. Dar dacă e o ființă demonică la fel ca Medeea? Sunt mai mult fascinat de ea decât înfricoșat. Sigur că toate actele și vrăjile comise de Medeea ca să-l întinerească pe tatăl lui Iason, pe care l-a jupuit, l-a tăiat în bucăți și l-a fiert, m-au înspăimântat. Dar cred că Aia mă iubește și, de aceea, sunt de acord cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acela de culpă care i-a devenit o obsesie. Ca să se justifice pentru că a săvârșit un gest atât de grav, ce a adus-o în stare să-și nesocotească propriul ei sânge, Medeea se întreabă dacă n-a fost victima vrăjilor lui Iason și a cântării lui Orfeu. Astfel, ea încearcă să transfere îngrozitoarea crimă asupra seducătorului ei. Dar oare Orfeu este chiar nevinovat? El a făcut parte dintre ciracii lui Iason, girând astfel o aventură antieroică. Nu se înțelege cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]