4,194 matches
-
De fapt mișcarea, schimbarea, evoluția crează suflet. Fapt demonstrat pe alocuri de experiment - n’aveți decât să cereți detalii - dar exhaustiv de tradiție - milenii de experiență umană adică -, care atribuie suflet tuturor elementelor de mediu ce ne Înconjoară: numite spirite, zâne, zei ale apei, muntelui, pământului, aerului... minereului din pântecele muntelui; copacului, dar și animalului, precum lupul de care se Îngrijește - În tradiția românească - Însuși sfântul Petru. Același care, În aceeași tradiție, poartă de grijă vitelor, adică victimelor lupului. Curată ecologie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
devreme până seara târziu, dar care știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pleoape grele și cu bărbile albind, Însă lunga socotire niciodată isprăvind... Dar averea cea mai mare,fala și nădejdea sa, Cea cu care craiul încă cel mai tare se mândrea, Îi erau, fără-ndoială, chiar cei zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți frumoși, cei trei flăcăi... Și-n această dulce tihnă, viața lui curgea ușor, Ca o undă cristalină dintr-un limpede izvor Însă, dup-al tinereții falnic și înaltul său zenit, Înserarea bătrâneții peste el a coborât
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
De dimineață s-o sculat, Fața albă și-o spălat, Cu haine noi s-o-mbrăcat, Și-apoi călare pe un cal Ca un Ducipal A ieșit la drumul mare Și-a dat de urmă de căprioară. Zise că-i urmă de zână Ce nu i-ar sta rău de cunună. Dar noi ziserăm c-ar fi urmă de căprioară, Ce i-ar fi împăratului frumoasă soțioară. Iar împăratul în scări se ridica Și-n toată zarea privea Și aci în curtea dumneavoastră
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Era crăiasa acelei păduri și-i păzea pe oamenii locului, precum și turmele lor de oi. Într-o zi, la marginea pădurii au poposit hunii. Un tânăr hun călare, ce căuta un izvor cu apă rece, a fost zărit de frumoasa zână, care, cu o singură săgeată slobozită din arcul ei, l-a ucis. Tatăl tânărului, fiind vrăjitor, a prefăcut-o pe Sitna într-o pasăre aurie cu ochii verzi. Mama fetei, înțelegând că și-a pierdut pentru veșnicie fiica, a împietrit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i-a fost predestinată, când a lui era toată lumea și când taina codrilor de-aramă îi dădea fiori, iar instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine o fi ascunzând pădurea care-și bate frunza lin97? Cum o fi arătând zâna cea bună despre care se spune că ar apărea noaptea pe lună plină, în luminiș de lângă baltă, unde saltă trestia înaltă 98? La început, se bănuiește că raidurile înspre lac și pădure le făcea însoțit de Ilie, fratele mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai mult singur și după bunul său plac, iubind libertatea mai mult decât orice pe lume, simțindu-se în largul său, căutând mai degrabă compania moșnegilor care îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal 128. Nimic nu se compară cu starea de libertate a copilului. Poate că e singura dată când copilul vorba lui Kant e propriul lui stăpân. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fata dragă (Ah! În curând pasul spre tine grăbește 185), într-o viziune mai târzie, iubita va lua un vag contur de Crist feminin, apărându-i cu părul neîmpletit și prins într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iubita va lua un vag contur de Crist feminin, apărându-i cu părul neîmpletit și prins într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care merg,/ Iar undele-i uimite, profunde și bălae/ Reflectă-n ele țărmii 173. În viziunea poetului, lacul este un resort de natură melancolică, declanșator atât al unor imagini-poveste: La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci/ Părea că vede zâne cu păr de aur roș -, cât și al unora quasirealiste: În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce,/ [...] trestia cea naltă vuind de vânt mai tare/ [...] Când rețele din codru pe creții apei clare,/ Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eforturi, ci în mod spontan și natural: o voluptate sufletească îl cuprinse mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au presimțiri apocaliptice: Din codri singurateci un corn părea că sună./ Sălbatecele turme la țărmuri se adună./ Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii/ Și din poteci de codru vin ciutele și cerbii,/ Iar caii albi ai mării și zimbrii zânei Dochii/ Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii 189. Buciumul, în polifonismul său, deține și el o magie întreagă. E ca și cum, în Trecut-au anii..., un poem atât de sfâșietor de trist, poetul smulge un sunet din trecutul vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu-i mai plăcut ca într-un ceas să gândești la viața toată, atunci când n-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; Să stai visând la foc, de somn să picuri și să visezi la basmul vechi al zânei Dochii 253. Atunci, În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri254. Iubita este motivul principal al visării: Răsai din umbra vremilor încoace,/ Ca să te văd venind ca-n vis, așa vii!255 Atunci când poetul se imaginează într-o atmosferă bucolică împreună cu iubita, fericirea-vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
căutarea acestui locus amoenus pe care-l găsește cu greu, după ce trece diferite probe. E vorba, desigur, de un loc insolit în care trăiesc numai ființe veșnic tinere, situat la limita dintre cele două lumi. Tânărul ia de soție o zână, care e un fel de zeiță, când ajunge în locul atât de râvnit, și totuși, după ce gustă pentru un timp noua sa formă de existență, își dă seama că nu poate suporta condiția nemuririi. Sfârșește prin a se întoarce, grijuliu, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
morți. Acel locus amoenus e de neatins, deoarece, în chip firesc, nu e la îndemâna muritorilor, ci aparține unei alte lumi. Ne perfecționăm continuu cunoașterea individuală, dar nu știm că o facem în virtutea asumării propriei noastre morți. Cu siguranță că spațiul zânelor trebuie să fie un loc pustiu, dat fiind că nimeni nu reușește să ajungă acolo: un loc în care, chiar neputând să mori prin condiția dată, poți „muri” de plictiseală. Nu e ușor să „trăiești” în veșnicia goală, unde totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
jale; Cu poale lăsate, A jale de moarte. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș mai fi crescut. Când m-au doborât, Pe min’ m-au mințit, C-au zis că m-or pune Zână la fântână Călători să-mi vină; Ș-au zis că m-or pune Tălpoaie de casă, Să mă șindilească Cu șindilă trasă. Dar ei că m-au pus În mijloc de câmp, La cap de voinic, Câinii să-i aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
11, județul Arad. 365. Zimmermann Maria, născută la 13 septembrie 1956 în localitatea Vorniceni, județul Botoșani, România, fiica lui Axine Costache și Adela, cu domiciliul actual în Germania, 76703 Kraichtal, Dornroschenstr. 3, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Timișoara, Intrarea Zânelor nr. 1, județul Timiș. 366. Weber Viorica Elenă, născută la 31 octombrie 1957 în localitatea Blaj, județul Albă, România, fiica lui Dehelean Ioan și Elenă, cu domiciliul actual în Germania, 74206 Bad Wimpfen, Corneliastr. 20, cu ultimul domiciliu din România
HOTĂRÂRE nr. 774 din 23 septembrie 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125488_a_126817]
-
județului........................./municipiului București SITUAȚIA CENTRALIZATOARE privind producătorii de băuturi alcoolice naturale distilate și cazanele sau alte instalații, existente la data de ................ ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Nr. Denumirea Codul Adresa Numărul Capaci- Capaci- crt. producătorilor fiscal ────────────────────── de că- tatea tatea de al localitatea str. nr. zâne sau zil- producție plăti- alte nica lunară torilor instala- (li- (litri de ții tri alcool accize alco- pur) ol pur ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 0 1 2 3 4 5 6 7 8 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── TOTAL GENERAL: ───────────────────────────────────────��────────────────────────────────────── Director general, .............................. Anexă 17 Direcția generală a finanțelor publice
ORDONANŢA nr. 27 din 30 ianuarie 2000 - (*actualizată*) privind regimul produselor supuse accizelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126874_a_128203]
-
banii pentru acțiunile plănuite În industrie, finanțe, agricultură, sistemul fermelor aducând o anumită rentabilitate. În nopțile târzii, argintate de lumina selenară și poleiala licuricilor cerului, fiecare depănam amintiri despre „locurile” dragi ale copilăriei, când totul părea un basm continuu cu zâne, zmei și Feți-Frumoși, apoi făceam haz de unele fotografii mai vechi cu zâmbete convenționale care acum ni se păreau caraghioase. Cu Înfrigurarea pelerinului În deșert, Însetat de cunoașterea binefăcătoare, ca pe o poartă fermecată care ne oferea o altă „lume
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cedeze presiunilor ca Într-un cazan forfotind cu aburi. Dis-de-dimineață, avionul aterizează cu bine pe aeroportul din Brisbane (Australia). Am ajuns la un alt capăt al lumii. Departe, departe, hăt departe!!! ca-n povestea de pe vremea bunicilor, cu feți-frumoși și zâne, zmeii Înaripați ce treceau peste nouă mări și nouă țări! Dimineața devreme, În jurul orei 5, ajungem la Brisbane, și de aici Încep peripețiile...Avalanșa de pasageri este deosebit de mare, Aeroportul Internațional din Brisbane fiind un loc important al Întretăierii curselor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ne umplem retina ochilor și sufletul cu priveliști extraordinare. La orizont Întrezărim fantastica Great Barrier Reef (Marea Barieră de Corali) și Green Island (Insula Verde), lacurile vrăjite cu sclipiri argintate. „Plutim” deasupra pădurii tropicale virgine, ca sub bagheta miraculoasă a zânei 186 pădurilor, prin ținutul aborigenilor, la 175 m Înălțime, circa opt kilometri, de vis. La umbra uriașilor și bătrânilor arbori ne copleșește diversitatea formelor de viață, vegetația suculentă, puternic ierarhizată În lupta pentru un strop de lumină care să le
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bate miezul nopții, și o liniște firească se așternu peste Întreaga suflare adormită. Pleoapele devin tot mai grele și somnul mă cuprinde Încet, Încet. Adorm visând falnicii munți Înzăpeziți, ghețari și lacuri de cleștar pe care plutește fermecătoarea gondolă a Zânei Zăpezilor, hoituri sfârtecate cu precizie de bisturiu de lacomii plutitori ai văzduhului cenușiu, gheizere și vulcani sforăitori de gaze letale și vărsători de jăratec demonic, pământ pârjolit și păduri În flăcări decor de coșmar În care noi deveneam Eroii salvatori
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu vom mai Întâlni În viață. Tot ceea ce putem face este să ne rugăm la toți zeii cunoscuți și necunoscuți din mitologie ca cerul să se mai limpezească pentru a filma aceste minunății naturale. Și ca Într-o frumoasă poveste, zâna cea bună s-a Îndurat de noi și ploaia s-a mai potolit, iar treptat volbura 492 Ibidem. 323 cenușie a norilor s-a destrămat. Ne aflam În preajma celor mai senzaționale puncte ale călătoriei noastre: zona cascadelor și a Muntelui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
păstrează cultul anemist, cu elemente centrale privind cultul strămoșilor și pe ritualul vânătorii de capete. Populația batak era recunoscută datorită caracterului său războinic, afișând o cruzimea dură față de adversari, prin antropofagie. Deși islamizați, populația lampong mai păstrează cultul strămoșilor, al zânelor, al spiritelor bune și rele. În tradiția Papadon, la vârsta căsătoriei, 581 Enciclopedia descoperirilor geografice, p. 243. 385 tinerii sunt supuși unui ritual conform căruia sunt plimbați cu un vehicul procesional, după care Își iau nume de adult 582. Cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cel încîntător sau bărbătesc și plin de putere care să ne întinereze inimile și să ne pornească lacrămile sau să ne deștepte și să ne puie pe cugetarea cea cuviincioasă; niciodată nu va fi pătruns de glasul cel adevărat al zînelor celor frumoase, al literaturilor zic celor nouă; niciodată nu va simți puterea cea energică a elocvenții lui Demosten și Cicero, farmecul și însuflarea lui Omer și Virgilie, strămutările și rănirile lui Pindar și David, fără electricitatea cea dătătoare de viață
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]