5,438 matches
-
luat-o pe o stradă care înconjura grupul de case din fața imobilului lui Grand. Nu mult după aceea, mai curând puteai ghici decât vedea un fel de agitație la ușile acestor case. Apoi lumea a așteptat. Câinele nu mai mișca, zăcea acum mort într-o baltă întunecată. Deodată, de la ferestrele caselor ocupate de agenți, s-a dezlănțuit un tir de pușcă automată. În timpul tirului, oblonul care era țintit s-a desfăcut literalmente și a lăsat descoperită o suprafață neagră în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de două ori cu toată puterea pumnilor, fără grabă, cu un fel de pricepere. ― E Cottard, bolborosi Grand. A înnebunit. Cottard se prăbușise. A mai fost văzut agentul trimițând cu toată puterea încă o lovitură de picior în cel care zăcea pe jos. Apoi un grup învălmășit s-a agitat și a pornit în direcția doctorului și a bătrânului său prieten. ― Circulați, spunea agentul. Rieux și-a ferit privirea când grupul a trecut prin fața lui. Grand și doctorul au pornit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimeni nu se sinchisea să vină până aici când erau atâtea de cules sus. Era departe de ei și în siguranță aici. Salam împinse o ușă, care se deschise ușor. Prin întuneric, văzu câteva cutii de acte răsturnate, conținutul lor zăcând acum pe podea. Cine făcuse asta avusese dreptate să nu zăbovească: era doar un birou. Observă câteva fire tăiate atârnând precum rădăcinile unui copac prăbușit: cineva furase telefoanele și faxul și lăsase restul. Poate că le-a scăpat ceva, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
față. —A, dragă. Pot să-ți explic. Pur și simplu trebuia să scăpăm de ele. Ocupau prea mult spațiu; stricau tot apartamentul. Așa c-am făcut-o. Au dispărut. —Despre ce Dumnezeu vorbești? Cutiile alea pe care le-ai lăsat să zacă în birou de aproape un an. Ai spus că o să le desfaci, dar n-ai făcut-o niciodată. Așa că domnul ăsta drăguț le-a încărcat în camion și acum se îndreaptă spre gunoi. Maggie îi aruncă o privire bărbatului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
podea, unde zări o formă ce părea a fi un corp. Maggie se lăsă pe vine ca să vadă mai bine - dar nu exista nici un dubiu. Acolo, rece și lipsit de viață, cu mâna încleștată în jurul unei sticluțe goale de pastile, zăcea cadavrul lui Rachel Guttman. Capitolul 15 Bagdad, aprilie 2003 Singurul lucru de la care putea pleca era un zvon. Cumnatul lui pomenise despre asta ieri, la garaj, însă nu ar îndrăzni să-i pună întrebări în această privință acum. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stătuse niciodată atât de aproape de unul așa de... proaspăt. Căldura pe care o degaja corpul femeii în timp ce Maggie îi atingea spatele o înspăimânta și o nedumerea. Începu să tremure, apucându-i instinctiv brațul, încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm îi paraliză mușchii gâtului, împiedicând cuvintele să iasă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în bucătărie. El fu cel care hotărî să intre din nou. — Vreau să o mai văd o dată, spuse. Intrase probabil de cinci minute, când Maggie auzi un urlet de durere aproape animalic. Alergă în bucătărie, unde corpul lui Rachel Guttman zăcea încă prăbușit pe podea. Fiul stătea aplecat asupra ei, doar că, dacă înainte fusese palid, acum, chipul îi era de un roșu-aprins. —Ce e? Întinse mâna. Ținea în ea o bucată de hârtie. Ea se apropie să o ia. Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mama s-a sinucis. N-ar fi făcut în vecii vecilor așa ceva. Niciodată. Maggie își dorea să se afle din nou în camera cealaltă și să stea jos. Cine știe ce-ar putea să facă aici, cu mama lui moartă zăcând la picioare? Încă nu îndrăznise să-l întrebe cum îl cheamă. Și-a sacrificat întreaga viață ca să aibă grijă de noi. Și de sâmbătă era disperată să facă ceva, să treacă la fapte. Ai văzut și tu lucrul ăsta. Amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
schimbe banda. Gândurile lui Maggie goneau nebunește. Cineva era cu un pas înaintea tuturor mișcărilor pe care le făceau. Ea și Uri descifraseră numele lui Afif Aweida la apartamentul lui Kishon; după câteva ore, un om pe nume Afif Aweida zăcea într-o baltă de sânge într-o piață din Ierusalim. Fuseseră singurii care intraseră în casa lui Kishon și văzuseră că acesta primise ultimul telefon dat de Guttman. Iar acum și el fusese eliminat. Asta nu putea să însemne decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i salveze viața: ea trebuia să iasă din mașină și să fugă, iar el să o acopere. Urmăritorii aveau să-și ațintească armele asupra lui, în timp ce ea se furișa, salvându-și propria piele. Își imagină trupul lui, nemișcat și însângerat, zăcând pe drumul prunduit și se cutremură din cap până-n picioare la acest gând. Știa că nu trebuie să facă zgomot, dar nu se putea stăpâni: acum plângea în hohote zgomotoase pentru bărbatul pe care îl strânsese în brațe și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ehud Ramon. Agață-te de gândul ăsta, își spuse; agață-te. Repetă numele pentru sine, chiar în timp ce-și simțea trupul tremurând de durere. Ehud Ramon, Ehud Ramon, Ehud, Ehud, Ehud... Apoi o amintire ieși la suprafață, una care zăcuse îngropată zeci de ani, amintirea poveștii dinainte de culcare ce îi plăcea pe când era copil, aceea pe care îl ruga pe tatăl său să i-o citească de nenumărate ori, despre un băiețel foarte năzdrăvan. O clipă, întrerupând roșul și albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-ți picioarele la spinare, Jones, și evaporează-te“. M-am gândit că poate aici la Night of Joy v-ar place s-ajutați p-unu’ ca mine să intre-n rându’ oamenilor, s-ajutați p-un biet negru să nu zacă la pârnaie. Eu n-am s-o las moale cu paza ș-o să se vadă că la Night of Joy știe patronii ce-i aia drepturi civile. Nu mai mânca rahat. — Hei! Ăău! — Ai vreo experiență ca portar? — Adică? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre întunericul din garaj. Acolo, ochii lui se opreau asupra unui șir lung de crenvurști de proastă calitate, expuși călare pe anvelope de bicicletă. Nu puteai spune că e o colecție impresionantă. Mulți dintre crenvurști erau zbârciți. Iar unul turtit zăcea căzut pe o parte, cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți pe lângă Paradisul Vânzătorilor, pășea în mers legănat o siluetă formidabilă. Era Ignatius. Oprindu-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai fi fost ceva, vreun semn particular sau vreun genunchi scrântit. Nu pot să-mi aduc aminte. După ce mi-a pus pistolul la tâmplă, am leșinat și de frică și din cauza sângelui care nu-mi mai circula în creier. În timp ce zăceam grămadă pe trotuar mi-a jefuit căruciorul. Câți bani ți-a luat? — Bani? Nu mi-a furat nici un ban. De altfel nici nu avea ce bani să-mi ia, deoarece nu vândusem nici una dintre bunătățile astea. A furat crenvurștii. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
slujbă unde să porți uniforma aia albă. La urmă mi-a spus: „N-ai nimerit deloc. M-am angajat ca vânzător de crenvurști.“ Mi-a venit să leșin, Santa, să cad jos, acolo, pe dușumeaua bucătăriei. Asta mai trebuia, să zac cu capu’ spart acolo jos, pe linoleum. — Nici nu i-ar păsa, ăstuia nu-i pasă. — Nici un pic! — Nici într-un milion de ani! Nu-i pasă de biata lui mamă, spuse doamna Reilly. Cu educația lui, gândește-te! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
idioată. Rostește-ți monologul acolo afară, dacă dorești. Dar în liniște. Trebuie să mă concentrez asupra noilor jigniri pe care le-a conceput M. Minkoff în scrisoarea aceasta. — Nu mai pot îndura, Ignatius. Ai să mă găsești într-o zi zăcând pe podeaua din bucătărie-n urma unui atac. Ai grijă, băiete. Ai să rămâi singur pe lume. Ș-atunci ai să cazi în genunchi ș-ai să te rogi de Dumnezeu să te ierte pentru cum te-ai purtat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adevărat, aceasta mă lasă rece, deoarece de ani de zile am fost în contradicție cu tatăl meu din punct de vedere ideologic. Să privim lucrurile în față, Ignatius. De când te-am văzut ultima oară, n-ai făcut altceva decât să zaci putrezind la tine în cameră. Ostilitatea ta față de conferința pe care o voi ține este manifestarea sentimentelor tale de ratare, eșec și impotență mintală (?). — Această fufă liberală ar trebui să fie trasă în țeapă pe membrul unui armăsar deosebit de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aici, puști depravat ce ești. — Apucă de capătu’ ăsta și eu apuc de dincolo. Tramvaiul dăngăni înspre ei. — Fie și așa, acceptă în cele din urmă Ignatius. În ce mă privește, aș fi bucuros să las responsabilitatea asta ridicolă să zacă aici pe o parte. George apucă de un capăt și-l sfătui: Închide mai bine ușița aia pân’ nu cad și alți cârnați. Ca să se închidă, Ignatius îi dădu un picior de profesionist hotărât să câștige într-un meci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mulțimea de oameni din jur. Papagalul roz se așezase din nou pe brațul ei, cu cercelul atârnându-i în cioc, ca un vierme de aur. Ce mai premieră! Ce-o să ne facem, Lana? — Nimic, răspunse Lana supărată. Îl lăsăm să zacă acolo pân’ vin măturătorii să măture strada. Și acu’ vreau să pun mâna pe Jones. — Ăău! Hei! Mârtanu’ ăsta a intra’ cu de-a sila. Ne-am bătut și ne-am împins, da’ codoșu’ nu s-a lăsat. Voia morțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai dea pe acolo. Nu te poți aștepta de la un animal ca Reilly să-ți înapoieze uniformele. Domnul Clyde telefonă de mai multe ori la numărul de pe Constantinopole Street, dar nu răspunse nimeni. Poate că îl internaseră undeva. Mama maimuțoiului zăcea desigur beată criță jos pe podea. Dumnezeu știe ce mutră mai avea și dânsa! O familie deșănțată. * Doctorul Talc avusese o săptămână mizerabilă. Nu știa cum de puseseră studenții mâna pe una dintre amenințările cu care absolventul acela psihopat îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și mutra aia grasă târșindu-și picioarele, p-ormă trei fufe de z’ceai că-s scăpate din balamuc. Mama lor! S-au luat la bătaie și dă-i cu zgârieturi, dă-i cu țipete și țicnitu’ ăla mare și gras zăcea-n rigolă de z’ceai că-i mort, și toț’ se băteau și se ciorovăiau și se-nvârteau în juru’ mârtanului leșinat în stradă. Z’ceai că-i o bătaie într-un bar dintr-un film, sau o mardeală-ntre gangsteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din spital, sau unde l-or fi dus. — Îl cunoașteți bine pe domnul Reilly? — De când era copil. Mama lui era foarte mândră de el. Toate maicile de la școală îl iubeau, era așa de scump! Și uite cum a sfârșit-o: zăcând într-un șanț... Ar fi mai bine să-nceapă să se gândească să se mute de aici. Nu mai pot îndura! Se ceartă tot timpu’. Dă-mi voie să te mai întreb ceva. Îl cunoști bine pe domnul Reilly! Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu desăvârșire singuri În această Încleștare, fiindcă străzile, cu numele lor antediluviene, gravate pe plăcuțe de tablă, iau și ele parte la ea, la fel și pietrele funerare ale atâtor sfinți Împrăștiate În toate direcțiile, și mormanele de gunoaie care zac În așteptare la aproape fiecare colț de stradă, și gropile imense și hidoase de pe șantierele de construcții cărora le vor lua curând locul clădiri moderne, țipătoare, și pescărușii...Cu toții ne ieșim din fire când cerurile se deschid și scuipă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spui? a Întrebat Banu. Zeliha și-a luat o față curajoasă. — Allah mi-a trimis un mesaj, a zis pe un ton neutru, știind că nu era bine să spună așa ceva unei familii ca a ei, Însă spunând-o oricum. Zac acolo anesteziată cu doctorul de o parte și asistenta de cealaltă. În câteva minute o să Înceapă operația, iar copilul o să dispară. Pentru totdeauna! Însă chiar În clipa În care sunt pe cale să-mi pierd cunoștința pe masa de operație, aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sale cu alcoolul se agravaseră. Începuse să se trezească În locuri dubioase, În care nu fusese niciodată Înainte. Însă chestia care a pus capac la toate a fost faptul că Într-o dimineață s-a trezit În curtea unei moschei, zăcând pe lespedea pe care erau așezați morții pentru a fi spălați, după ce se pare că-și pierduse cunoștința acolo În timp ce Încerca să-și plănuiască propria Înmormântare. În zori, când a reușit să deschidă ochii, un tânăr imam, care se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]