4,773 matches
-
anul 580 î.e.n. în refugiu la ,,dușmanii lor de moarte” în Egipt, unde și-au clădit pe insula Elefantina un templu închinat lui Yaho, una dintre divinitățile la care se închinau ei, fiind în fapt denumirea din limba egipteană a zeiței Isis, principala divinitate de cult în timpul arătat în această țară alături de Osiris. Dar cum erau căpățînoși față de egipteni și cu mare iubire pentru Iaho cel întunecat, templul a fost dat pradă focului în anul 417 î.e.n. pentru că ivriții făceau sacrificii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvîntul Domnului. Se întoarce la Efes dar aici a avut parte de o păruială dată de greci care s-au simțit lezați de spusele lui Pavel împotriva zeița Diana. Pentru siguranța lui a șters-o iarăși în Macedonia. De aici a plecat în Grecia unde a stat trei luni. A vrut să se întoarcă în Siria dar a aflat că iudeii i-au pregătit o cursă să-i
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sărbătorite în peșteri care, find apoi adaptate de către romani în peșteri artificile sau în clădiri ca lăcașe distincte de cult. Herodot vorbind despre marea religie naturistă a magilor, spune că Mitra este denumirea pe care aceștia i-o dau marii Zeițe Mame din care s-a născut tot ce este viu pe pământ. În sanscrită cuvîntul mâmâ înseamnă chiar mama. Kibela era denumirea peșterilor unde se celebra cultul Zeiței Mame, de unde vine și numele ei, Cy-bele care a ajuns și pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
spune că Mitra este denumirea pe care aceștia i-o dau marii Zeițe Mame din care s-a născut tot ce este viu pe pământ. În sanscrită cuvîntul mâmâ înseamnă chiar mama. Kibela era denumirea peșterilor unde se celebra cultul Zeiței Mame, de unde vine și numele ei, Cy-bele care a ajuns și pe malurile Tibrului în secolul lll î.e.n. să le țină și romanilor de urît și of. Cybele, se spune că locuia pe cele mai înalte creste ale muntelui Ida
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
of. Cybele, se spune că locuia pe cele mai înalte creste ale muntelui Ida iar pinul veșnic verde(pomul vieții) rămînea totdeauna consacrat lui Attis. Tot în Fri-gia mai era cunoscută și venerată sub numele de Ma - Marea Mamă - fiind zeița munților și a peșterilor, cuvînt ce are același sens în limba română. Cybele era per-cepută în cult și ca o divinitate a fecundității din care s-au născut toate sălbăticiu- nile pădurilor și cîmpiilor iar alături de ea era zeul Attis
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în limba română. Cybele era per-cepută în cult și ca o divinitate a fecundității din care s-au născut toate sălbăticiu- nile pădurilor și cîmpiilor iar alături de ea era zeul Attis sau Papas, ca soț dar primul rol îl avea zeița. La fel era și la strămoșii noștri cu Mama Pămîntească cum dovedesc scrierile esenilor, pe care nimeni nu vrea să le pună în cîntarul adevărului. Cultul Cybelei a ajuns cult oficial al împăratului Claudiu pe la anul 41 care a stabilit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Isus la 25 martie dar toți o sărbătoresc la 25 de-cembrie pentru că nu puteau scoate din mințile oamenilor tradițiile religiei geților. Cultul Mamei zeilor -Cybele, pătrunsese la greci chiar înainte de a ajunge la Ro-ma. La Autum în peninsula italică, carul zeiței tras de boi mai era încă plimbat în secolul lV pe cîmpii pentru a asigura fertilitatea. În era noastră Attis mai purta nu-mele de Menotiranus adică stăpînul lumii. Cuvîntul tiran înseamnă stăpîn iar Men era o străveche divinitate adorată în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
totuși, Înlesnirea dotării cu toate instalațiile de confort și igienă - Încălzire, apă, canal, gunoi, care, În cazul locuințelor individuale, ar fi fost mult mai scumpe. Legile igienei și ale confortului sunt cele care primează În perioada interbelică. „Depune la picioarele zeiței Hygeia, tributul său de aparate și procedee industriale [stilul modern]... și belșug de aer, lumină și apă, voind să asigure Înlesnirea dotărilor de confort și igienă parcă bună stare fizică și deci bună dispoziție sufletească a omenirei din toate clasele
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame. 30. Burnaia Irina (n. 1909, Ciurari, Teleorman - d. 1997, Geneva) Aviatoare. Pe numele adevărat Irina Cioc
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
terenul simbolisticii această "potrivire voluntară sau involuntară de nume": "M de la mântuire? Să fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de tehnica narativă), iar în Șanțurile, Moșu exprimă stratul legendei, al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Călinescu 17, interpretează cele două fețe ale sărbătorii ca suprapuse, dar distincte: pe de o parte, cea creștină care marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (derivarea etimologică nesigură din latină, Sanctus Johannis) și cea păgână care o are în vedere pe zeița Diana (etimologie considerată incertă, dar sugestivă: Sânziana=Sancta Diana). De asemenea, referindu-se la Noaptea de Sânziene, vedea ca pe un exemplu clar de coincidentia oppositorum, simbolismul (împins până la alegorie) al celor două atracții simultane ale lui Ștefan Viziru, după cum
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
relaționează cu sărbătoarea folclorică a Sânzienelor, în derivare etimologică Sancta Diana 10. Numele este recurent în proza scriitorului, iar etimologia lui l-a interesat, se pare, pe savant, de vreme o analizează în volumul al treilea din Istoria sa: numele zeiței Diana a devenit în românește zâna, prin varianta intermediară, dziana; un derivat este zânatec, cu sensul de zăpăcit, nebun, luat de Diana (de zâne). Ipoteza etimologică a lui Eliade se bazează pe importanța cultului Dianei: "Sânzienele, zâne mai degrabă binevoitoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din Sanctae Dianae există și la Alexandru Ciorănescu 21, însă pusă sub semnul probabilității, ca și contaminarea cu Sanctus Iohannes. În aceeași variantă de interpretare, Mihai Vinereanu 22 consideră cuvântul Sânziană o formă compusă din sân- (*saln-, *seln-) și *diena (zeiță, zână), care a trecut prin formele mai vechi *Saldiena și * Sandiena, "zeița soarelui". Autorul stabilește legătura între etimologia cuvântului și celebrarea sărbătorii în perioada solstițiului de vară, când soarele se află în deplinătatea forței lui. Punctul de plecare în elaborarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnul probabilității, ca și contaminarea cu Sanctus Iohannes. În aceeași variantă de interpretare, Mihai Vinereanu 22 consideră cuvântul Sânziană o formă compusă din sân- (*saln-, *seln-) și *diena (zeiță, zână), care a trecut prin formele mai vechi *Saldiena și * Sandiena, "zeița soarelui". Autorul stabilește legătura între etimologia cuvântului și celebrarea sărbătorii în perioada solstițiului de vară, când soarele se află în deplinătatea forței lui. Punctul de plecare în elaborarea teoriei îl reprezintă lucrarea Anei Radu Chelariu, Metafora metaforei (studiu de mitologie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
foarte fermă între zână htonică (Ileana Cosânzeana) și zeitatea lunară (Iana Sânziana)32, având în vedere că Diana este zeitate cinegetică și lunară deopotrivă. De altfel, interpretarea lui Kernbach nu se susține etimologic, deoarece Cosânzeana își are etimologia în sânziana (zeița Soarelui)33 și nu în cosângeana, etimologie pe care și autorul o consideră incertă 34. În acest sens, Ivan Evseev are în vedere o interpretare lingvistică și mitologică, drum care duce la solstițiul de vară și la mitologia florii de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că "drumul cărnii" duce la moarte, că "uitarea" sa era în fond uitarea adevăratei naturi nemuritoare și că "farmecele din Kadali" reprezintă mirajele vieții profane. Goraknăth îi arată că "uitarea" care era să-l coste nemurirea a fost provocată de zeița Durgă. Această vrăjitorie a ei simbolizează eternul blestem al ignoranței, azvârlit de "Natură" (i.e.Durgă) asupra omului"281. În căldura înăbușitoare a Bucureștilor, în timp ce așteaptă tramvaiul, Gavrilescu simte, asemeni colonelului Lawrence, că arșița îl lovește "în creștet", "ca o sabie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
redau dificultatea personajului de a exista în cele două universuri: "cum să reintegreze lumea aceasta, după ce a devenit spirit pur, atman-brahman și, deci, implicit, după ce a cunoscut accidentul tragic al lui Adonis?"353. Un alt mitonim, Zeița-Mamă, Magna Mater, "marea zeiță, spuneți-i Afrodita dacă vreți, deși numele ei sunt fără număr"354 se referă la cea pe care locotenentul trebuie să o identifice printre cele unsprezece sau douăsprezece femei. Echivalențe semantice cu femeile implicate în ceremonial, "femei tinere, domnișoare, doamne
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și a celui de vară ascuns în sărbătoarea Sânzienelor. În povestirea lui Gologan, nașterea mistică se leagă de vița-de-vie. Cel mai adesea, simbolurile se constituie in ansambluri triadice. Un ansamblu simbolic este perdea/prag (locul de trecere spre sacru) - Marea Zeiță, Magna Mater (izvorul vieții lumii profane), via - podul. Vița-de-vie înglobează o serie de semnificații 359: ea este "iarba vieții" "expresia nemuririi", iar vinul este simbolul tinereții și al vieții veșnice; în mandeism, vinul este întruparea luminii, a înțelepciunii și a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
apă, frunzișul este format din "spiritele luminii", iar nodurile ei sunt boabe de lumină. Mântuitorul este identificat cu Vița Vieții, iar vița-de-vie este concepută ca un Arbore Cosmic, deoarece învăluie cerurile, iar boabele de strugure sunt stelele. Despre ansambluri ca Zeița - Arbore, Zeița - Viță-de-vie înconjurată de embleme cosmologice și animale heraldice, Eliade afirma că marchează un loc, "centru al lumii"; unde se află izvorul Vieții, al tinereții și nemuririi. "Arborii reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este format din "spiritele luminii", iar nodurile ei sunt boabe de lumină. Mântuitorul este identificat cu Vița Vieții, iar vița-de-vie este concepută ca un Arbore Cosmic, deoarece învăluie cerurile, iar boabele de strugure sunt stelele. Despre ansambluri ca Zeița - Arbore, Zeița - Viță-de-vie înconjurată de embleme cosmologice și animale heraldice, Eliade afirma că marchează un loc, "centru al lumii"; unde se află izvorul Vieții, al tinereții și nemuririi. "Arborii reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
afirma că marchează un loc, "centru al lumii"; unde se află izvorul Vieții, al tinereții și nemuririi. "Arborii reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice sau al Cunoștinței. Marea Zeiță este personificarea izvorului nesecat de creație al acestui fundament ultim al realității, este expresia mitică a intuiției primordiale că sacralitatea, viața și nemurirea se află într-un "centru"360. "Dumnezeu, pentru păcatele noastre, a lăsat vița-de-vie", spune Gologan, completând cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Anca Vogel (reprezentantă a mitologiei contemporane în care exegeza -în ciuda termenului de "arhetip" folosit pentru acest personaj de către Eliade și a etichetei lui, "totul este mitologizat"- a identificat-o pe Ana Pauker, prin descriere fizică și obiceiuri 425), respectiv zeița și replica ei desacralizată, descrise în cele două portrete. Portretul Oanei se conturează din două secvențe: la treisprezece ani, Oana este "voinică, spătoasă și frumoasă ca o statuie. Avea ochii negri, părul lung, bălai, lăsat pe spate, umbla cu picioarele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frumoasă ca o statuie. Avea ochii negri, părul lung, bălai, lăsat pe spate, umbla cu picioarele goale și sărea de-a dreptul pe cai, fără șa ca o cazacă"426, și la optsprezece ani: "Era frumoasă ca o statuie de zeiță. Era ca Venus. Avea părul bălai - roșcat, revărsat pe umeri (...), avea un piept crescut și pietros, de nu puteai să-ți iei ochii de pe el, și fața îi era blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frumoasă ca o statuie de zeiță. Era ca Venus. Avea părul bălai - roșcat, revărsat pe umeri (...), avea un piept crescut și pietros, de nu puteai să-ți iei ochii de pe el, și fața îi era blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau să tremuri"427. Jidovii sau uriașii de unde își revendică descendența, sunt primii oameni creați de Dumnezeu și căror seminție a pierit la potop, anormalitatea Oanei fiind "semnul unei biologii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fost asimilat, în culturile arhaice, uraganului și tunetului, "atât unul cât și celălalt erau o epifanie a forței fecundante"; la toate popoarele apare ca simbol al puterii și al fecundității. Adeseori zeul reprezentat ca taur apare însoțit de o Mare Zeiță, de care depinde fecunditatea universală. În acest caz, zeii meteorologici (trăsnetul, furtuna, ploaia) și genezici (taurul) își pierd suveranitatea absolută, nu mai sunt creatori cosmogonici, ci "fecundatori și procreatori în ordinea biologică", iar "hierogamia devine funcția lor esențială"431. Substratul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]