3,414 matches
-
băiat treci în fața fetei pentru a o feri de privirile indiscrete ale celorlalți și pentru a te interesa de o masă liberă. Atunci când ești la un restaurant te comporți cu bun simț, fără să vorbești foarte tare sau să râzi zgomotos. Chemi chelmerul într-un mod discret, făcându-i semn sau aștepți cu răbdare să vină el la masa ta. Îi tragi scaunul fetei cu care ești, permițândui să se așeze prima, după care ceri meniul. Bărbatul sau băiatul face comanda
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
în relația cu vecinii: Salută-i când îi vezi! Oferă-ți ajutorul: "Să vă ajut?". Nu face zgomot, în special dacă este prea devreme, prea târziu sau in timpul odihnei de după amiaza. Nu sta la vorbă prea mult și prea zgomotos cu prietenii din cartier, blocând intrarea in scara blocului. Într-un bloc de locuințe este o mare lipsă de bun simț să lași să se trântească ușa de la intrare. Să râdem cu Mia! Ionel sună la ușa vecinei de la parter
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
colegi. 6. Dacă a trebuit să ies, mi-am cerut scuze de la Dacă ai încercuit mai mult de cinci din cele șapte afirmații, înseamnă că ești un copil politicos și cunoști regulile de comportare la spectacol. Atenție! Întârzierile, vorbitul, mâncatul zgomotos în timpul spectacolului sunt interzise. Nu se cuvine să ne ridicăm și să ieșim din sală înainte de finalul spectacolului. 126 V.5. LA MEDIC Mia e puțin neliniștită. Are și de ce. Mama ei tocmai a anunțat-o că vor merge împreună
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
i-a amintit Miei că nu trebuie să depășească termenul de două săptămâni și că trebuie să aibă grijă de cărți. 6. Mia a aflat că în bibliotecă trebuie să vorbească cât mai încet, să nu țipe sau să râdă zgomotos, pentru a nu-i deranja pe ceilalți. Reține! Este recomandat ca atunci când o carte este ruptă, să o lipești, să nu subliniezi pasajele care țiau plăcut și să folosești semne de carte. VI. COPIII ȘI STRADA Cine regulile va respecta
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
civilizații pastorale: față brăzdată de vânturile alpine, ochi pătrunzător și neclintit de vultur, ținută rigidă, muțenie. Țăranca română își acoperă gura cu basmaua, ca pe un organ nefolositor. Frugalitatea e aceea a popoarelor agrare statornice. Dimpotrivă, imigrații sunt gălăgioși, gesticulanți, zgomotoși, carnivori, ofensivi, cu o mare aptitudine la o "civilizație" ce nu e decât o ignorare totală a geologicului. Tabăra de corturi se preface în oraș. Satele ungurilor sunt niște minuscule orașe, orașele românilor sunt niște mari sate. Alături de celții moderni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înainte de orice comparație, trebuie să se releve că Hermiona Asachi tradusese în 1839 René-Paul și Paul-René de Emile Deschamps și că în același an în Almanachul literar cineva dădea din același autor Francesca de Palerma. Deși nuvela lui Negruzzi e zgomotos romantică, conține totuși aptitudini realiste și în această privință citarea lui Prosper Merimée e legitimă. Dacă în aparență eroii sunt niște satanici, în fond ei aparțin speței clasice a recilor ademenitori de femei, analiști imperturbabili ai situațiilor. Cu o memorabilă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
clase ca să fi putut deveni imn național: Haideți frați într-o unire, Țara noastră e-n pieire: Aste ziduri și palate Unde zac mii de păcate, Haideți a le dărâma. Byronizant, el stă "pe stînci" și cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu ești ca o femeie/ Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg necunoscută prin tine-am dobîndit"), zădărnicia ("Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata vînătorului" și când aude că Zoe se va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase. Fulger se înfățișează în fața iubitei trădătoare și cu o zâmbire "infernală" răcnește: "Femeie, fii blestemată. Geniu răzbunător, care zbori pe aripa vijeliilor noptoase, auzi-mă". Apoi piere în noapte și se duce să moară pentru Grecia. Misterele românilor, roman neterminat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
catapeteasmă spartă prin care curge nimicul, poetul stă sub "arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele" și întoarce marinărește "uriașa roat-a vremii". Eminescu tinde în opera mai târzie spre un lirism interior bizuit pe sentimentul de ieșire din cursul zgomotos al timpului. El se îneacă în grosimea tăcerii absolute: În odaie prin unghere În această dulce pace S-a țesut painjiniș Îmi ridic privirea-n pod Și prin cărțile în vravuri Și ascult cum învălișul Umblă șoarecii furiș De la cărți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și deci inevitabil "cocu". Nae Ipingescu, epistatul, e un devotat redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate. Trahanache e o variantă bonomă a lui Dumitrache. Farfuridi, Brînzovenescu, Cetățeanul turmentat sunt mai mult niște intrări grase în scenă, Cațavencu e zgomotos, schelă-lăitor, escroc, galant, sentimental, patriot, adică un Mitică, Pristanda un Polonius pentru această lume bombastică, funcționând ca un ecou docil. Femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare. Îndeobște comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului, constituind "caragialismul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viața lui Petru Rareș, în loc să-și aleagă un moment caracteristic. Marele patriotism al lui Petru Rareș, urletele continui de vitejie ale credincioșilor săi purtați pe felurite câmpuri de bătaie nu izbutesc să risipească impresia de învălmășeală inconcludentă și de monotonie zgomotoasă. Afectarea, dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural și vechi, individul român se simte stingher în târgul cel mai mizerabil, unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dinăuntru. Piesa se pierde în episoade de fantezie, cum e mascarada cu pretenții adânci din grădina lui Epicur. Declamația e facilă, tremolată, pompoasă, multicoloră, poleită cu felurite calități minore, nu fără obișnuitele însușiri, basmul în total formând un excelent spectacol, zgomotos și feeric. În Prometeu, V. Eftimiu a voit să înfăptuiască sobrietatea și echilibrul teatrului clasic,rămînînd totuși în limitele dramei ideologice. Prometeu e un umanitarist care se sacrifică pentru o omenire ingrată în care totuși crede. Către sfârșitul tragediei el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu mare talent, pe Horațiu, în Lui Taliarh, cu o recepție sensorială inexistentă în model: Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vremea; ca mâine, peste inimi, va izbuti tăcerea, și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș, Ca mâine, toamna iară se va mări prin grâne și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâine. poate s-or duce doi cu ochi de râu în știri, să tragă cu urechea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei cetăți, fulgerele și grozăvia trăsnetelor; din faptele omenești
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît chiar libertatea!...” neliniște repede convertită Într-o plăcere fără margini. Angoasa nu-i făcută pentru Bolintineanu. Tristețea cea mai adîncă (aceea a lui Conrad) devine hrana unei zgomotoase bucurii lirice. O bucurie ce ia ușor drumul desfătării. Există mai multe trepte ale voluptății În poezia lui Bolintineanu și pe treapta de sus stă răsfățul: o desfătare risipitoare, o voluptate dalbă, dulce, matinală, voluptatea, aș zice, a simțurilor tinere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot scîntei. În sensibilitatea veselului Alecsandri apare un sentiment obscur: sentimentul măreției În dezordinea naturii (tema vîrtejului, a dizlocării, a haosului zgomotos). Sublimul Își trage acum izvoarele din spectacolul unui relief abia ieșit din fierberea geologică. Manifestă Alecsandri un atașament special pentru asemenea peisaje? Sfîrșitul tabloului citat arată că sublimul În sălbăticie nu ține mult. „Sublim, sublim spectacol!”, dar ochiul caută reliefuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poemul scris de Conachi la moartea tatălui ar putea fi apropiat de formula planh-ului. Versurile scrise după moartea Zulniei au ceva din lamentațiile unui Bertrand de Born și, În genere, arată oarecare afinitate cu baladele funebre din Evul Mediu: exprimarea zgomotoasă a durerii, elogiul celui decedat, intervenția pe lingă Dumnezeu În favoarea dispărutului... Conachi ține planh-ul său la primele două nivele. Misticismul e redus, credința că poate Îndrepta ceva dincolo de mormînt e aproape nulă. Dăm și de urmele contestației (sirventes) În cutare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
restructurat, de cultivare a talentelor: cenaclul. Adevărată pepinieră de poeți, cenaclul exista peste tot: În orașe: pe lângă fabrici și În unitățile de Învățământ, la sate: pe lângă căminele culturale. Presa din vreme dă numeroase detalii În acest sens, Încurajând și popularizând zgomotos această formă de pătrundere și Însămânțare a artisticului „În masse”. Din nota Studenții și literatura 33 aflăm bunăoară că „sâmbătă 7 februarie a avut loc la Facultatea de Filologie din București, deschiderea cenaclului literar. Biroul cenaclului este format din Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fiecare zi a lui But, a lui Nistor, Trăilă, sau a oricăruia dintre ei se compune dintr-o serie de gesturi respingătoare, În care dorința de a porunci, de a ține lumea la cheremul lor, de a arăta În mod zgomotos puterea banului, alterează fundamental conținutul celor mai omenești sentimente. (Ă). Remarcabil este felul În care autorul arată cum pentru Râduia, Jura și pentru membrii organizației de partid, lupta Împotriva bandei de chiaburi pune În față, În mod direct, necesitatea adâncirii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fusese sănătoasă, au fost invadate de o seamă de elemente care până atunci se ținuseră la o parte, de „apolitici” atrași de ceea ce Înainte de Marea Revoluție se numea „independența” proletcultismului. Scriitorii, artiștii, muzicienii burghezi, care afișaseră Înainte de octombrie În mod zgomotos acea libertate absolută pe care Lenin a demascat-o, au invadat proletcultele, au pus mâna pe conducerea lor și au Început, cu același zgomot, să trâmbițeze „libertatea”, „independența” artei și culturii. (Ă). Tendința proletcultului spre „independență” Însemna altceva” Însemna dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mutilării moștenirii literare. Ea va culmina, În 1948, cu procesele de presă intentate purtătorilor de steag ai modernității literare: T.Arghezi, L.Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, G.Călinescu ș.a. Ruptura tipic proletcultistă cu tradiția s-a Încheiat prin eliminarea zgomotoasă sau tacită din sfera percepției și influenței literare a tuturor scriitorilor interbelici trăitori În vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic și revoluționar, dublat de dimensiunea demascatoare a războiului și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Henry Wadsworth Longfellow, Octave Mirbeau, Maxim Gorki, François Coppée, Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
fior ce-i face să tremure ca o gelatină pînă și măduva oaselor. Și totuși obișnuința - ciudat lucru, obișnuința! - de cîte nu-i de în stare?... Nici deasupra mesei voastre de mahon nu veți auzi glume mai vesele, rîsete mai zgomotoase și replici mai spirituale decît acelea care răsună deasupra bordului subțire, din lemn alb, de cedru, al unei ambarcațiuni, în clipa cînd vîslașii ei sînt prinși în lațurile călăului. Aidoma celor șase burghezi din Calais aduși în fața regelui Edward, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]