157,129 matches
-
Autoarea citește greșit poezia lui Nichita Stănescu. O descifrează, ca pe un text filosofic dens (ratând ocazia de a se bucura de frumusețea ei literară): "De aici începe însă uluitoarea aventură cognitivă a lui Nichita Stănescu, care percepe, o dată cu aceste zise, tot ceea ce se poate măsura ca infinitudine a Ťspațiului catabasicť. ŤSpațiul catabasicť e un spațiu de concentrație energetică maximă, un spațiu colaptic care se măsoară prin densitatea colapsului gravitaționar din interiorul său, colaps ce poate să tindă, într-adevăr, spre
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
a luminii, și vezi, în sfîrșit, secretul, bun de aruncat ești, între cîini, între hiene și chiar secretul din tine e o simplă îndoială a luminii, și-așa, toate se întocmesc Trupuri și voci, trupurile se văd, vocile șușotesc, ai zice, un cimitir, și chiar așa, vezi și și auzi cu greutate, iubiții vii și iubitele moarte ori iubiții morți și iubitele vii, altceva nu se simte, dincolo de viața si moartea dragostei, ritmul acesta în care ne jucăm tot timpul de-
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
Nu-l citisem. Și, fiindcă nu-mi plăcea să merg la Biblioteca Academiei, unde, la Fondul Special trebuia să aștepți mult până ți se dădea o carte, o rog pe Sanda Movilă să ne împrumute o carte de Blecher. Ea zice "da", o aduce la cantină, înfășurată în multe ziare. Stăm la masă, ne întoarcem prin Cișmigiu (eram vecini). Intrăm în curtea urâtă din Cobălcescu. Ne oprim să vorbim cu un vecin. Când mă uit înspre poartă o văd venind, alergând
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
o dezordine ațîțătoare în mișcări, au ceva de mîl și ceva de iesle și-ți cresc copite de satir galopînd prin grajduri. Marina, tu care ai fost dată exemplu de elevă silitoare în "Scînteia pionerului", tu care iubești ( să nu zici nu) coniacul și faci atît de plăcut filozofia chibritului, tu care ești (vorba lui }epeneag) suprafemeie, ai milă de mine, protejează-mi absența din bucătăria voastră și din literatura onirică. Și-ți făgăduiesc ascultarea, supunerea oarbă (însă nu mută!). Voi
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
cînd în cînd o să trimit și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că așa e. Era necesară fița mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem. Poemul odăilor nu m-a convins. Mai sincer, m-a dezamăgit. Aici simt că trebuie să dau lovitura
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
peste noi printre așa nevoi aplauze s-ar cuveni la un așa răspuns de soi eram încă de partea asta unde atîtea se spun doar doar nu s-o mai auzi ce nu poate fi spus partea dreaptă i-ar zice destui dar eu mă tem că e numai partea leului mă grăbeam spre capătul străzii, nici săgeata nu știe încotro e trimisă (dar strada nici gînd să oprească, sporea, într-un tîrziu asta dă de gîndit oricui) trebuia să trec
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
desfăcut volumul în redacție, pentru că îi schimba continuu conținutul, ba adăugînd, ba scoțînd din el cîte ceva. A schimbat, de pildă, un titlu: povestirea La capătul liniei 14, apărută ca atare în Apostrof, a devenit La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e vulgar, doar există expresia "ți se rupe-n paișpe". Nu avea încredere în el însuși ca scriitor, era un Kafka întrupat într-un român și nimerit, prin hazardul istoriei, în Parisul exilului literar românesc... Și, cum nu
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
punea toate comentariile la cărțile lui pe același plan, iar cea mai mică obiecție critică a oricărui începător îl dezechilibra cu totul. În plus, nu înțelegea nicidecum că un comentariu scurt, dar apărut în Adevărul sau în România liberă, să zicem, e mai important decît un lung text stufos din te miri ce revistă obscură... Degeaba îi spuneam că e ca și cum s-ar fi scris despre el în Le Monde: lui îi plăceau textele lungi... Într-o primăvară friguroasă, cînd eram
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
spital, alții care tot vin și vin înspre celebrul Spital Militar din București. Ai fi tentat să crezi, că la Spitalul Militar de-aici s-ar trata chipurile numai cazonii. Nu-i așa. Civilii au luat cu asalt reduta așa-zis militară a sănătății naționale. Civilii nu au gamele și nici molitiere, au venit săracii din toate colțurile țării că au auzit ei că pe-aici sunt niște medici aflați într-o continuă campanie de strângere a răniților de pe câmpul de
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
greutate cam de 120 kilograme - azi imobilizat în patul de fier. Cu piciorul stâng amputat mai sus puțin de gleznă, cu piciorul drept însă retezat la jumătatea coapsei. (Evident, după atâtea scurtături greutatea corpului s-a diminuat considerabil.) - Vorbește, tu - zice el și pasează telemobilul soției. Dumneaei dă asigurări că totul va fi și bine, că... și izbucnește-n plâns. Bănuiam că a fost întrebată despre starea sănătății soțului. își revine cu greu. între timp soțul a transpirat abundent. E șters
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
se uită speriată la soțul ei și nu-i vine să creadă că s-a ajuns aici. Să revenim însă la cei doi. E vorba iarăși de M.G. și doamna acestuia. Fără să vreau, aud: - Eu văd problema cam așa - zice el. O casă la țară. Acolo să existe o curte. Un copac. Din casă până la copac potecă cimentuită. Cât o să ne coste ca să cimentuim potecuța? - Eh, o potecuță... e ușor de cimentuit, admite doamna concesiv... - Ca s-o pot folosi
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
dreptate. Te-ai gândit bine... După un alt timp: - Ai plătit întreținerea? întreabă el. - Nu mi-au mai ajuns banii. Am amânat-o pe luna viitoare. După alt timp: - Știi ce mă frământă cel mai mult și cel mai mult? zice ea. Noi locuim totuși la etajul "4" și n-avem lift. El n-o aude. Se pare că iar a ațipit. Doamna se întoarce cu privirea spre fereastră și se pregătește poate de-un alt piculeț de plâns. Fiecare cu
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
mai autentic capitalism: "Tatăl și Fiii!" Firma asta "Tatăl și Fiii" am văzut-o cândva la Balș, scrisă cu litere mari pe-un spate de zid, dar în celălalt capitalism. Cel de dinainte de 1945. Dar și-acest "capitalism" să-i zicem unul de natură "medicală"... de după 1989, tot capitalism se va numi cândva, încă nu se știe și când. E un fel de-a spune: "Tatăl și Fii", doar totul e foarte clar: și Tatăl și Fiul lucrează la Spitalul Militar
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
eforturi să se elibereze, dar e mereu constrînsă să se întoarcă la sînul matern. De ce pe sărac îl interesează ce mănîncă bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează ce mănîncă săracul? De ce nu-l interesează pe editorul din Frankfurt, să zicem, cum miroase parfumul din cartea Norei Iuga. Editorul din Frankfurt vrea un raport exhaustiv despre dictatura din România pe paragrafe: cozile, frigul, întunericul, informatorii, cenzura, cultul personalității, carcera națională, noaptea, harta cu punctele de trecere ale Dunării pe malul iugoslav
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Vest nu e roasă de pofte politice, ba mai mult, nu manifestă apetituri pentru nici un fel de conținut, preferă să se joace. Există ceva în aer, un miros de lehamite, un gust de sastisit. Nu prin ceea ce impun dezideratele așa-zis socio-morale, strategiile politice, imperativele economice sau Dumnezeu știe ce alte rațiuni, se va crea acel spațiu paradisiac în care ne-am putea întîlni și mirosi și gusta. Numai cînd jena lui "Eu sînt celălalt" va deveni mîndria lui "Eu sînt
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
pe rând, la cele trei întrebări. Cea de-a treia, evident, ne interesează: "Trei: în chestiunea devierii: cunoști pericolele unei devieri. Lenin a fost împotriva lor, îmi spuse Stalin cu modestie, ca și când el ar fi fost ceva mai indulgent. Lichidați, zise, printr-o discuție în Comitetul Central și apoi în adunări de partid lărgite acest grup de deviaționiști. Ești mulțumit, Gheorghe?" În memoriile sale, Sorin Toma, fost redactor-șef al "Scânteii", una dintre cele mai triste figuri ale momentului, are altă
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
oamenii, așa cum sunt ei, nu prea îi seamănă. Reveria consonanței umane străbate această nuvelă antologică..." Și: În epoca literară respectivă, pe care o întrecea de la distanță, Desfășurarea se citea de noi, tinerii, cu sentimentul unei mari surprize. Iată, ne-am zis, se poate scrie și așa!" Frazele inaugurale ale Desfășurării se schimbă mereu. Marin Preda știe că "fraza inaugurală" e decisivă pentru ritmurile și semnificațiile adânci ale operei. Trebuie ca personajul lui să se trezească într-un anumit context - un context
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
la o imagine din Adolescentul: Puține pagini sunt mai explicite, în acest sens, decât aceea care încheie ediția întâi a Risipitorilor. La mirarea doctorului Sîrbu că învățătoarea este încântată de Adolescentul lui Dostoievski (alte cărți ale lui Dostoievski, mai bune, zice medicul, nu i-au plăcut ) Constanța răspunde: "- Poate mi se pare mai interesantă, zise ea. Versilov, dacă îți amintești, are o viziune, treaz fiind, când se uită la un tablou cu Acis și Galateea, care exprimă ceva din visul de
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
aceea care încheie ediția întâi a Risipitorilor. La mirarea doctorului Sîrbu că învățătoarea este încântată de Adolescentul lui Dostoievski (alte cărți ale lui Dostoievski, mai bune, zice medicul, nu i-au plăcut ) Constanța răspunde: "- Poate mi se pare mai interesantă, zise ea. Versilov, dacă îți amintești, are o viziune, treaz fiind, când se uită la un tablou cu Acis și Galateea, care exprimă ceva din visul de aur al omenirii. Cum o să arate omenirea după ce toți zeii și divinitățile au fost
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
al omenirii. Cum o să arate omenirea după ce toți zeii și divinitățile au fost detronați? Ce o să facă omul fără ele? Oamenii se vor apropia unii de alții simțindu-se orfelini și or să se iubească toți într-o mare frățietate, zice acest Versilov, și după aceste amănunte înțelegi că e vorba chiar de epoca noastră, când se va termina și se va construi tot ce ne propunem noi să construim, și că în perioadă de muncă încordată nu o să se prea
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
chiar de epoca noastră, când se va termina și se va construi tot ce ne propunem noi să construim, și că în perioadă de muncă încordată nu o să se prea observe lipsa divinității și a stăpânilor detronați, dar pe urmă, zice acest erou, deodată oamenii vor descoperi singurătatea lumii și va crește în ei fraternitatea asta de orfani. Tu te simți orfelin? " (s.n.) Aceasta este, la zece ani de la apariția Anei Roșculeț și la opt de la apariția Desfășurării întrebarea. Doctorul Sîrbu
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
India și se-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei. Așa se face, deci, că de la Avaramu-o-o-o-o la Narghita, plus severul profesor de balet, l-am inventat pe Maharajah, "unchiul" meu, zis Solomon, clăpăug, miop, vag corpolent, dar în nici un caz gras. Fusese necesar să îl creez și fiindcă de acasă la școală și înapoi aveam mult timp liber, iar prietenele mele balerine, anume Grațiela și Adriana, nu puteau să-mi umple
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
zidul vechi al orașului, cam pustiu la ceasul la care aveam eu cale pe acolo. Dar aveam nevoie de Maharajah și pentru când îmi ajungea rândul la diagonala de piruete: cu echilibrul meu de invidiat și cu ritmul așijderea, îmi ziceam totuși că nu mi-ar strica ajutorul Maharajahului Solomon, de care îmi închipuiam că mă sprijin astfel încât piruetele mele să iasă magistrale. Și așa și ieșeau: picioarele îmi mergeau strună și tăiau aerul ca briciul, dar, sărmana de mine, eram
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi în păsări?ť Eu crezusem că râde de mine și m-am îmbufnat: De ce Mamă mi-e dor de tata? Eu mă
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]