34,172 matches
-
Artileria navei era compusă din 3 categorii de tunuri: Artileria principală Artileria secundară Artileria antiaeriană Cuirasatul german era echipat cu 12 boilere care trimiteau abur la 450-475*C către 3 turbine Blohm&Voss, fiecare dintre ele putând genera 51.666 cai putere. Fiecare turbină era conectată la un ax cu lungimea de 50-55m, care puneau în mișcare elicele navei. Fiecare elice avea diametrul de 4.7m și la putere maximă, se putea roti de 270 ori/minut. Viteza maximă a navei
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
La Iovici”. "Fierăritul" este o ocupație străveche, practicată mai ales de către țigani în „făoriștile” sau „covăcile” propri. Astfel „țiganii” reparau în mod curent unelte agricole, pe unele chiar le confecționau, „legau” (ferecau) care și căruțe, „încălțau” roți, potcoveau vite și cai, etc. Cei mai vechi fierari cunoscuți în sat au fost „Radul faorul” și „Bunea faorul” încă din anul 1700. Pe timpul graniței militare fierarii satului erau la mare cinste, conducerea Companiei a VII-a având obligația să le asigure acestora locuințe
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
au trimis călăreți în localitățile din jur, iar Revere și Dawes au continuat pe drumul spre Concord însoțiți de Samuel Prescott. În Lincoln, s-au întâlnit cu patrula britanică a maiorului Mitchell. Revere a căzut prizonier, Dawes a căzut de pe cal, și doar Prescott a scăpat și a ajuns la Concord. Alți călăreți au fost trimiși și din Concord. Călătoria lui Revere, Dawes și Prescott a declanșat un sistem flexibil de „alarmă și adunare” dezvoltat cu grijă cu câteva luni în
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Maiorul Pitcairn a trimis companiile de infanterie ușoară pe deal să îndepărteze orice miliție ar încerca să tragă în ei. Infanteria ușoară a eliberat încă două dealuri—„The Bluff” și „Fiske Hill”— suferind pierderi în urma ambuscadelor. Pitcairn a căzut de pe cal, care a fost rănit de coloniștii care trăgeau de pe Fiske Hill. Acum, ambii lideri ai expediției erau răniți și fără cal, și oamenii lor erau obosiți și însetați. Câțiva s-au predat; majoritatea rupseseră rândurile și alergau grămadă. Retragerea lor
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ușoară a eliberat încă două dealuri—„The Bluff” și „Fiske Hill”— suferind pierderi în urma ambuscadelor. Pitcairn a căzut de pe cal, care a fost rănit de coloniștii care trăgeau de pe Fiske Hill. Acum, ambii lideri ai expediției erau răniți și fără cal, și oamenii lor erau obosiți și însetați. Câțiva s-au predat; majoritatea rupseseră rândurile și alergau grămadă. Retragerea lor organizată se transformase într-o fugă. Câțiva ofițeri care nu fuseseră răniți s-au întors și și-au amenințat oamenii cu
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
putut alătura companiilor lor pentru că erau trecuți bine de 60 de ani. Aceștia au ieșit la o ambuscadă și au cerut predarea căruțelor, dar trupele regulate i-au ignorat și au mers mai departe. Bătrânii au deschis focul, au împușcat caii din față, au ucis doi sergenți și au rănit un ofițer. Supraviețuitorii au fugit, și șase din ei și-au aruncat armele într-un iaz înainte de a se preda. Percy a preluat controlul forțelor combinate de circa 1.700 de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
distanță cu scopul de a produce pierderi maxime cu risc minim pentru fiecare voluntar. Câțiva voluntari călare pe drum descălecau, trăgeau cu muschetele în soldați, după care încălecau la loc și galopau în față pentru a repeta tactica. Milițiile fără cai trăgeau adesea de la distanțe mari, în speranța de a nimeri pe cineva din coloana principală de soldați de pe drum, întrucât atât britanicii cât și coloniștii au folosit muschete cu o rază de acțiune efectivă de circa . Unitățile de infanterie puneau
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
, (29 martie 1917, fermă Nursery Stud din Lexington, Kentucky - 1 noiembrie 1947, fermă Faraway) a fost un cal de curse pursânge, considerat a fi unul dintre cei mai buni căi de curse pursânge ai tuturor timpurilor, în special prin prisma carierei sale care s-a desfășurat în perioada de după Primul Război Mondial și în care a câștigat 20
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
vârsta de 65 de ani și a servit în Franța pe timpul Primului Război Mondial. În timp ce era detașat în Franța, soția sa a denumit noul mânz al fermei " Mân o' War" în onoarea soțului său. Totuși, familia Belmont decide să lichideze afacerea cu cai de curse. La târgul de animale tinere din Saratoga din 1918, Mân o' War a fost vândut la licitație pentru suma de 5.000 de dolari lui Samuel D. Riddle care l-a adus la ferma Glen Riddle din apropiere
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
lui Samuel D. Riddle care l-a adus la ferma Glen Riddle din apropiere de Berlin, Maryland. Antrenat de Louis Feustel și avându-l jocheu pe Johnny Loftus, Mân o' War și-a făcut un debut impresionant în cursele de cai la Belmont Park la data de 6 iunie 1919, câștigând cursa la o diferență de șase lungimi de cal față de adversarii săi. Trei săptămâni mai tarziu avea să câștige și cursa Keene Memorial. La începutul anilor 1900 nu existau porți
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
Louis Feustel și avându-l jocheu pe Johnny Loftus, Mân o' War și-a făcut un debut impresionant în cursele de cai la Belmont Park la data de 6 iunie 1919, câștigând cursa la o diferență de șase lungimi de cal față de adversarii săi. Trei săptămâni mai tarziu avea să câștige și cursa Keene Memorial. La începutul anilor 1900 nu existau porți de start. Jocheii făceau cercuri de încălzire înapoiă zonei de start apoi se adunau în linie în spatele unei chingi
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
Loftus s-a retras și a devenit antrenor. În luna mai, Mân o' War nu a fost înscris la Kentucky Derby pentru că proprietarului nu îi plăcea să concureze în Kentucky și pentru că a considerat că fiind prea devreme pentru tânărul cal să alerge pe distanță celor doi kilometri ai competiției. Calul Șir Barton câștiga în 1919, pentru prima dată în istorie, Triplă Coroană a Curselor de Cai Pursânge din Statele Unite ("Triple Crown of Thoroughbred Racing") prin victoria de la Kentuky Derby, cursa
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
mai, Mân o' War nu a fost înscris la Kentucky Derby pentru că proprietarului nu îi plăcea să concureze în Kentucky și pentru că a considerat că fiind prea devreme pentru tânărul cal să alerge pe distanță celor doi kilometri ai competiției. Calul Șir Barton câștiga în 1919, pentru prima dată în istorie, Triplă Coroană a Curselor de Cai Pursânge din Statele Unite ("Triple Crown of Thoroughbred Racing") prin victoria de la Kentuky Derby, cursa la care Mân o' War a lipsit. Prestigiul și importanța
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
să concureze în Kentucky și pentru că a considerat că fiind prea devreme pentru tânărul cal să alerge pe distanță celor doi kilometri ai competiției. Calul Șir Barton câștiga în 1919, pentru prima dată în istorie, Triplă Coroană a Curselor de Cai Pursânge din Statele Unite ("Triple Crown of Thoroughbred Racing") prin victoria de la Kentuky Derby, cursa la care Mân o' War a lipsit. Prestigiul și importanța reușitei aveau să fie recunoscute însă 10 ani mai tarziu, atunci când Gallant Fox reușea aceeași performanță
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
Stakes", câștigată ușor, Mân o' War a stabilit un nou record al hipodromului Pimlico cu timpul de 1:38-3/5 pe distanță de o milă (1,6 km) apoi a încetinit către final terminând cu timpul de 1:51-3/5. Calul a fost apoi înscris la Elmont, New York pentru Belmont Stakes. Mân o' War a câștigat impresionant cursa de 1⅜ mile (~2,2 km) la o distanță de 20 de lungimi față de adversari stabilind un alt record al Statelor Unite cu timpul
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
și "Jockey Club Gold Cup". Cum sezonul competițional se apropia de final, proprietarii nu au mai dorit să concureze împotriva aparent invincibilului Mân o' War care a câștigat fiecare cursa în care fusese înscris. În "Lawrence Realization Stakes", niciun alt cal nu a mai intrat în competiție până ce calul de curse Hoodwink nu a fost înscris de către Sarah Jeffords, nepoata proprietarului lui Mân o' War - domnul Riddle. Mân o' War a câștigat la mai bine de 100 de lungimi stabilind un
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
se apropia de final, proprietarii nu au mai dorit să concureze împotriva aparent invincibilului Mân o' War care a câștigat fiecare cursa în care fusese înscris. În "Lawrence Realization Stakes", niciun alt cal nu a mai intrat în competiție până ce calul de curse Hoodwink nu a fost înscris de către Sarah Jeffords, nepoata proprietarului lui Mân o' War - domnul Riddle. Mân o' War a câștigat la mai bine de 100 de lungimi stabilind un record mondial pe distanță de 1,625 mile
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
cu 11 victorii. La vârsta de trei ani, Mân o' War era un exemplar foarte robust măsurând 167,6 cm (la crupa) și cântărind 521,6 kg cu o circumferință de 182,9 cm. Conform regulamentului care statuează că toți caii să aibă șanse egale în curse, greutatea purtată de Mân o' War în timpul curselor a fost tarata de un supliment de greutate corespunzător performanțelor sale. Astfel, el a carat 59 de kg în șase curse; foarte puțini căi trebuiau să
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
Crusader" au câștigat succesiv cursa Belmont în 1925 și 1926. Deși nu există la acel moment un campion oficial în Statele Unite, ambii mânji erau considerați cei mai buni din acel an, American Flag fiind ales "American Champion Three-Year-Old Male Horse"(Calul Campion al SUA între exemplarele cu vârsta de trei ani) în 1925 iar Crusder în 1926, ultimul fiind ales și "Horse of the Year" (Calul Anului) în același an. Printre alți urmași remarcabili ai lui Mân o' War se numără
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
cei mai buni din acel an, American Flag fiind ales "American Champion Three-Year-Old Male Horse"(Calul Campion al SUA între exemplarele cu vârsta de trei ani) în 1925 iar Crusder în 1926, ultimul fiind ales și "Horse of the Year" (Calul Anului) în același an. Printre alți urmași remarcabili ai lui Mân o' War se numără câștigătorul din 1929 al Kentucky Derby, "Clyde Van Dusen", "Battleship" care a câștigat în 1938 cursa cu obstacole din Marea Britanie Grand Național și "War Admiral
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
Grand Național și "War Admiral", câștigător în 1937 a Triplei Coroane și al doilea în nominalizările din acel an pentru Horse of the Year. Un alt urmaș al său a fost "Hard Tack" care a fost părintele lui "Seabiscuit", ales Calul Anului în 1938. Cei mai de seamă urmași ai lui Mân o' War au fost "War Admiral" și "War Relic" iar ramură pe linie masculină a lui War Relic a supraviețuit până în prezent (2010). "Tiznow", "Honour", "Glory" și "Bertrando" sunt
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
dar, la începutul anilor '70, rămășițele sale au fost mutate la Kentucky Horse Park unde mormântul său este îmbogățit de o statuie a sculptorului american Herbert Haseltine. Genealogic, Mân o' War era descendentul primului câștigător al Triplei Coroane din Anglia, calul campion "West Australian" iar mama sa, Mahubah, era urmașa directă a lui Rock Sand, alt câștigător al Triplei Coroane Engleze. Pe linie masculină, rădăcinile lui Mân o' War duc la Godolphin Arabian. Mân o' War a fost inclus în "Național
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
poem al lui Sterling A. Brown despre Kentucky și populația afro-americană în perioada anterioară luptei pentru drepturile civile și politice din Statele Unite, "Kentucky Blues" din "Southern Road", o referință se face la numele Mân o’ War. Poemul se referă la caii pursânge și la caracteristicile acestora. În serialul "M*A*S*H" se face referire la armăsarul campion al anilor 1920. În episodul 130, "The Mash Olympics", calul personajului Hawkeye este denumit "Gal o' War", un joc de cuvinte referitor la
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
o referință se face la numele Mân o’ War. Poemul se referă la caii pursânge și la caracteristicile acestora. În serialul "M*A*S*H" se face referire la armăsarul campion al anilor 1920. În episodul 130, "The Mash Olympics", calul personajului Hawkeye este denumit "Gal o' War", un joc de cuvinte referitor la Mân o’ War iar în filmul "M*A*S*H", Trapper McIntyre afirmă că Mân o' War a fost retras din circuitul profesionist de curse și folosit
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
iar în filmul "M*A*S*H", Trapper McIntyre afirmă că Mân o' War a fost retras din circuitul profesionist de curse și folosit pentru prașila având o medie de 120 sau 130 de mânji pe an. Mân o' War (calul original) apare în filmul "Kentuky Pride" (1925) și în documentarele "Trained Hoofs" (1935) - în propriul rol și "Glimpses of Kentucky" (1941) - în propriul rol precum și în documentarele care au utilizat filme de arhivă cu el: "Seabiscuit: The Lost Documentary" (1939
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]