36,294 matches
-
de spionaj și de exploatare a clasei muncitoare. În perioada iulie 1941 - martie 1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Regimul sovietic a determinat și schimbări în cadrul componenței etnice a localității. Ca o comparație între anii 1959 și 1930, proporția
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Regimul sovietic a determinat și schimbări în cadrul componenței etnice a localității. Ca o comparație între anii 1959 și 1930, proporția ucrainenilor crescuse mult de la 15% la 72%, iar ponderea celorlalte trei etnii se diminuase semnificativ astfel: ruși de la 37% la 16%, evreii de la 38% la 8% și românii
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
înființat județul Dobrici, cu reședința în orașul omonim. La data de 1 aprilie 1914, numele județului este schimbat în Caliacra (denumire luată după Capul Caliacra), iar cel al orașului reședință în Bazargic. Județul Caliacra, împreună cu restul Cadrilaterului, au rămas în componența României până în 1940, când prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie este restituit Bulgariei ca urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului român. Teritoriul județului era împărțit în patru plăși: Pe teritoriul județului se aflau trei comune urbane (orașe
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
În 1950, comunele Breaza și Greceanca au fost incluse în raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Greceanca s-a desființat, satele ei fiind împărțite între comunele și Breaza; comuna Breaza, în componența ei actuală, a revenit la județul Buzău, reînființat, în actuala componență. Șapte obiective de pe teritoriul comunei Breaza sunt clasificate în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre acestea sunt situri arheologice. Una o constituie
Comuna Breaza, Buzău () [Corola-website/Science/300797_a_302126]
-
Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Greceanca s-a desființat, satele ei fiind împărțite între comunele și Breaza; comuna Breaza, în componența ei actuală, a revenit la județul Buzău, reînființat, în actuala componență. Șapte obiective de pe teritoriul comunei Breaza sunt clasificate în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre acestea sunt situri arheologice. Una o constituie situl de la Bădeni, aflat în zona „La Gorganele” de sub vârful Istrița
Comuna Breaza, Buzău () [Corola-website/Science/300797_a_302126]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,64%). Pentru 3,78% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vădeni făcea parte din plasa cu același nume a județului Brăila și avea în componență doar satul de reședință, cu 770 de locuitori. Comuna avea o biserică ridicată în 1848 de localnici și o școală mixtă deschisă în 1859. Satele Baldovinești și Pietroiu făceau pe atunci parte din comuna Cazasu. În 1925, comuna avea aceeași
Comuna Vădeni, Brăila () [Corola-website/Science/300789_a_302118]
-
doar satul de reședință, cu 770 de locuitori. Comuna avea o biserică ridicată în 1848 de localnici și o școală mixtă deschisă în 1859. Satele Baldovinești și Pietroiu făceau pe atunci parte din comuna Cazasu. În 1925, comuna avea aceeași componență și se afla în plasa Silistraru, având 948 de locuitori. Comuna Baldovinești, formată din satele Baldovinești, Pietroiu și General Praporgescu, a apărut în 1931. În 1950, cele două comune a fost inclusă în raionul Brăila din regiunea Galați, iar în
Comuna Vădeni, Brăila () [Corola-website/Science/300789_a_302118]
-
nou în comuna Calvini. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești, în timp satele Slobozia și Zeletin trecând la comuna Cătina. În 1968, comuna a fost inclusă în componența actuală în județul Buzău, reînființat. Patru obiective de pe teritoriul comunei Calvini au fost clasificate în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Unul este de tipul „sit arheologic”, o așezare din epoca migrațiilor aflată în punctul
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
același județ și avea 2451 de locuitori. În 1950, a fost inclusă în raionul Cărpiniștea al regiunii Buzău, și apoi (după 1952) în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Buzău, reînființat și având actuala componență, după ce satele Glodu-Petcari și Poiana Pletari au fost transferate comunei Chiliile. Unicul obiectiv din comuna Cănești inclus pe lista monumentelor istorice din județul Buzău, este situl arheologic de interes local din zona „Valea Largă” de lângă satul Șuchea. El cuprinde o
Comuna Cănești, Buzău () [Corola-website/Science/300804_a_302133]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,81%). Pentru 4,02% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Cislău făcea parte din plasa Buzău a județului Buzău, și avea în componență satele Bărăști, Buda, Cislău și Scărișoara, având în total 2586 de locuitori ce trăiau în 661 de case. În comună funcționau 8 mori de apă pe Bâsca și Buzău, 4 biserici (între care și cea a fostei mănăstiri Cislău, devenită
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
Bâsca și Buzău, 4 biserici (între care și cea a fostei mănăstiri Cislău, devenită până atunci biserică de mir) și o școală cu 59 de elevi. În 1925 comuna apare tot în plasa Buzău a aceluiași județ, primind însă în componență și satul Gura Bâscei (anterior în comuna Mărunțișu) și pierzând satul Buda (cu subdiviziunea Crăciunești) care a fost transferat comunei vecine Lapoș. Satul Buda-Crăciunești a revenit la comuna Cislău în 1931, când comuna este listată oficial ca având în compunere
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
numele de "Cochirleanca". În 1950, comuna Cochirleanca a fost transferată la raionul Râmnicu Sărat, iar comuna Bobocu la raionul Buzău; cele două raioane au fost arondate regiunii Buzău și apoi (după 1952) regiunii Ploiești. În 1968, comuna a revenit, în componența actuală, la județul Buzău, reînființat. Tot atunci, localitățile apărute între timp Satu Nou și Câmpia (fostă Robescu) au fost incluse în satele Bobocu, respectiv Cochirleanca. Două obiective de pe teritoriul comunei Cochirleanca sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
comunei provine de la muntele Colți, care străjuiește satele; acest munte are culmea în formă de semicerc, cu 7 colți de piatră. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Colți făcea parte din plaiul Buzău a județului Buzău și avea în componență satele Aluniș, Călugărițele, Colții de Jos, Colții de Sus, Camburu, Comarnici, Fijerești, În Poiană, Ligurești, Lupoaie, Măgădani, Mățara, Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080 de locuitori ce trăiau în 546 de case
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
care și cea de la Aluniș, săpată în piatră). În 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă, având 2307 locuitori în satele Aluniși, Călugărițele, Colții de Jos, În Poiană, Mățaru, Muscelu, Paltinu și Valea Boului. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, în componența actuală, de-a lungul timpului multe din satele sale montane risipite fiind comasate, redefinite sau desființate; în cele
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
Călugărițele, Colții de Jos, În Poiană, Mățaru, Muscelu, Paltinu și Valea Boului. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, în componența actuală, de-a lungul timpului multe din satele sale montane risipite fiind comasate, redefinite sau desființate; în cele din urmă, satul Între Sibicii a constituit nucleul de fuzionare a satului denumit astăzi Colți și rămas reședința comunei. La Colți a
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
comună funcționau o stână, o moară cu aburi, o școală cu 106 elevi (din care 4 fete) și o biserică zidită în 1840 de Ioan Emanuel Gherase. În 1925, comuna este consemnată în plasa Glodeanurile din același județ, având în componență satele Cremenea, Gherăseni și Sudiți, și cătunele Bălaia și Brebeanca, cu o populație totală de 2789 de locuitori. În 1931, cătunul Bălaia a căpătat numele de Andrei Bărbulescu. Cătunele Andrei Bărbulescu și Brebeanca au fost în timp integrate în satul
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
al XIX-lea, satul Grabicina de Jos avea 520 de locuitori și 154 de case, fiind reședința comunei Grabicina din plaiul Slănic, județul Buzău; aceasta avea în total 860 de locuitori, care trăiau în 236 de case, și avea în componență și satul Grabicina de Sus. În cele două sate funcționau 2 biserici. În 1925, comuna Grabicina făcea parte din plasa Sărățelu a aceluiași județ, avea aceeași componență și o populație de 1132 de locuitori. În 1950, comuna Grabicina a trecut
Grabicina de Jos, Buzău () [Corola-website/Science/300821_a_302150]
-
total 860 de locuitori, care trăiau în 236 de case, și avea în componență și satul Grabicina de Sus. În cele două sate funcționau 2 biserici. În 1925, comuna Grabicina făcea parte din plasa Sărățelu a aceluiași județ, avea aceeași componență și o populație de 1132 de locuitori. În 1950, comuna Grabicina a trecut în componența raionului Cărpiniștea (ulterior Beceni) din regiunea Buzău, și apoi (după 1952) în componența raionului Buzău din regiunea Buzău. În 1968, comuna Grabicina a fost desființată
Grabicina de Jos, Buzău () [Corola-website/Science/300821_a_302150]
-
satul Grabicina de Sus. În cele două sate funcționau 2 biserici. În 1925, comuna Grabicina făcea parte din plasa Sărățelu a aceluiași județ, avea aceeași componență și o populație de 1132 de locuitori. În 1950, comuna Grabicina a trecut în componența raionului Cărpiniștea (ulterior Beceni) din regiunea Buzău, și apoi (după 1952) în componența raionului Buzău din regiunea Buzău. În 1968, comuna Grabicina a fost desființată și inclusă în comuna Scorțoasa.
Grabicina de Jos, Buzău () [Corola-website/Science/300821_a_302150]
-
comuna Grabicina făcea parte din plasa Sărățelu a aceluiași județ, avea aceeași componență și o populație de 1132 de locuitori. În 1950, comuna Grabicina a trecut în componența raionului Cărpiniștea (ulterior Beceni) din regiunea Buzău, și apoi (după 1952) în componența raionului Buzău din regiunea Buzău. În 1968, comuna Grabicina a fost desființată și inclusă în comuna Scorțoasa.
Grabicina de Jos, Buzău () [Corola-website/Science/300821_a_302150]
-
1874. În 1925, comuna fusese trecută la plasa orașul din același județ și avea 736 de locuitori. În 1931, comuna purta numele de "Nicolae Fleva" și avea în compunere și satul Heliade Rădulescu. În 1950, comuna a fost trecută în componența raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Comuna Socariciu a fost la un moment dat desființată, iar satul a fost arondat comunei Ziduri. În 1964, satul a luat numele actual, de "Lanurile". În 1968
Lanurile, Buzău () [Corola-website/Science/300824_a_302153]
-
Tega; și 4 cătune Ionești, Lunca Vâscului, Lunca Pârciului și Petriceni). În perioada interbelică, zona s-a dezvoltat pronunțat, atunci apărând mai multe școli și, în 1938, căminul cultural. În 1931, satul Varlaam a fost trecut pentru prima oară în componența comunei Gura Teghii și tot atunci s-a certificat oficial apariția așezărilor forestiere montane Secuiu și Vadu Oii, aflate la acea vreme încă în componența comunei Goidești. La instaurarea regimului comunist, proprietățile au fost naționalizate, iar pământurile au fost colectivizate
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
în 1938, căminul cultural. În 1931, satul Varlaam a fost trecut pentru prima oară în componența comunei Gura Teghii și tot atunci s-a certificat oficial apariția așezărilor forestiere montane Secuiu și Vadu Oii, aflate la acea vreme încă în componența comunei Goidești. La instaurarea regimului comunist, proprietățile au fost naționalizate, iar pământurile au fost colectivizate, formându-se „GAC Unirea”. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău, și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești; după aceea
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
ce trăiau în 245 de case. În comună funcționa o școală cu 66 de elevi (din care 6 fete) și 2 biserici, la Limpeziș și Movila Banului. În 1925, comuna se găsea în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, având în componență satele Bădenii Miluiți, Bugheni, Cioranca, Movila Banului și Limpeziș, cu 1936 de locuitori. În 1931, satul Limpeziș s-a separat și a constituit o comună de sine stătătoare, și la fel și satul Bădenii Miluiți. În 1950, comunele au fost
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
a separat și a constituit o comună de sine stătătoare, și la fel și satul Bădenii Miluiți. În 1950, comunele au fost arondate raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, după ce comuna Limpeziș a fost desființată și inclusă în comuna denumită acum "Movila Banului" după noua reședință, și arondată județului Buzău, reînființat. Trei obiective din comuna Movila Banului sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]